1 Doth not wisdom cry? and understanding give forth her voice?
2 On the top of high places by the way, at the cross-paths she taketh her stand.
3 Beside the gates, at the entry of the city, at the coming in at the doors, she crieth aloud.
4 Unto you, men, I call, and my voice is to the sons of man:
5 O ye simple, understand prudence; and ye foolish, understand sense.
6 Hear, for I will speak excellent things, and the opening of my lips shall be right things.
7 For my palate shall meditate truth, and wickedness is an abomination to my lips.
8 All the words of my mouth are in righteousness; there is nothing tortuous or perverse in them.
9 They are all plain to him that understandeth, and right to them that find knowledge.
10 Receive my instruction, and not silver; and knowledge rather than choice gold:
11 for wisdom is better than rubies, and all the things that may be desired are not equal to it.
12 I wisdom dwell {with} prudence, and find the knowledge {which cometh} of reflection.
13 The fear of Jehovah is to hate evil; pride, and arrogancy, and the evil way, and the froward mouth do I hate.
14 Counsel is mine, and sound wisdom: I am intelligence; I have strength.
15 By me kings reign, and rulers make just decrees;
16 by me princes rule, and nobles, all the judges of the earth.
17 I love those that love me; and they that seek me early shall find me.
18 Riches and honour are with me; durable wealth and righteousness.
19 My fruit is better than fine gold, yea, than pure gold; and my revenue than choice silver.
20 I walk in the path of righteousness, in the midst of the paths of judgment:
21 that I may cause those that love me to inherit substance; and I will fill their treasuries.
22 Jehovah possessed me in the beginning of his way, before his works of old.
23 I was set up from eternity, from the beginning, before the earth was.
24 When there were no depths, I was brought forth, when there were no fountains abounding with water.
25 Before the mountains were settled, before the hills was I brought forth;
26 while as yet he had not made the earth, nor the fields, nor the beginning of the dust of the world.
27 When he prepared the heavens I was there; when he ordained the circle upon the face of the deep;
28 when he established the skies above, when the fountains of the deep became strong;
29 when he imposed on the sea his decree that the waters should not pass his commandment, when he appointed the foundations of the earth:
30 then I was by him {his} nursling, and I was daily his delight, rejoicing always before him;
31 rejoicing in the habitable part of his earth, and my delights {were} with the sons of men.
32 And now, sons, hearken unto me, and blessed are they that keep my ways:
33 hear instruction and be wise, and refuse it not.
34 Blessed is the man that heareth me, watching daily at my gates, waiting at the posts of my doors.
35 For whoso findeth me findeth life, and obtaineth favour of Jehovah;
36 but he that sinneth against me doeth violence to his own soul: all they that hate me love death.
1 Nu strigă înţelepciunea, şi nu-şi înalţă priceperea glasul?
2 Ea se aşează sus pe înălţimi, afară pe drum, la răspîntii,
3 şi strigă lîngă porţi, la intrarea cetăţii, la intrarea porţilor:
4 ,,Oamenilor, către voi strig, şi spre fiii oamenilor se îndreaptă glasul meu.
5 Învăţaţi-vă minte, proştilor, şi înţelepţiţi-vă nebunilor!
6 Asculaţi, căci am lucruri mari de spus, şi buzele mi se deschid ca să înveţe pe alţii ce este drept.
7 Căci gura mea vesteşte adevărul, şi buzele mele urăsc minciuna!
8 Toate cuvintele gurii mele sînt drepte, n'au nimic neadevărat nici sucit în ele.
9 Toate sînt lămurite pentru cel priceput, şi drepte pentru ceice au găsit ştiinţa.
10 Primiţi mai de grabă învăţăturile mele decît argintul, şi mai de grabă ştiinţa de cît aurul scump.
11 Căci înţelepciunea preţuieşte mai mult de cît mărgăritarele, şi nici un lucru de preţ nu se poate asemui cu ea.
12 Eu, Înţelepciunea, am ca locuinţă mintea, şi pot născoci cele mai chibzuite planuri.
13 Frica de Domnul este urîrea răului; trufia şi mîndria, purtarea rea şi gura... mincinoasă, iată ce urăsc eu.
14 Dela mine vine sfatul şi izbînda, eu sînt priceperea, a mea este puterea.
15 Prin mine împărăţesc împăraţii şi dau voivozii porunci drepte.
16 Prin mine cîrmuiesc dregătorii, şi mai marii, toţi judecătorii pămîntului.
17 Eu iubesc pe ceice mă iubesc, şi cei ce mă caută cu totdinadinsul mă găsesc.
18 Cu mine este bogăţia şi slava, avuţiile trainice şi dreptatea.
19 Rodul meu este mai bun decît aurul cel mai curat, şi venitul meu întrece argintul cel mai ales.
20 Eu umblu pe calea nevinovăţiei, pe mijlocul cărărilor neprihănirii,
21 ca să dau o adevărată moştenire celor ce mă iubesc, şi să le umplu visteriile.
22 Domnul m'a făcut cea dintîi dintre lucrările Lui, înaintea celor mai vechi lucrări ale Lui.
23 Eu am fost aşezată din vecinicie, înainte de orice început, înainte de a fi pămîntul.
24 Am fost născută cînd încă nu erau adîncuri, nici izvoare încărcate cu ape;
25 am fost născută înainte de întărirea munţilor, înainte de a fi dealurile,
26 cînd nu era încă nici pămîntul, nici cîmpiile, nici cea dintîi fărîmă din pulberea lumii.
27 Cînd a întocmit Domnul cerurile, eu eram de faţă; cînd a tras o zare pe faţa adîncului,
28 cînd a pironit norii sus, şi cînd au ţîşnit cu putere izvoarele adîncului,
29 cînd a pus un hotar mării, ca apele să nu treacă peste porunca Lui, cînd a pus temeliile pămîntului,
30 eu eram meşterul Lui, la lucru lîngă el, şi în toate zilele eram desfătarea Lui, jucînd neîncetat înaintea Lui,
31 jucînd pe rotocolul pămîntului Său, şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor.
32 Şi acum, fiilor, ascultaţi-mă, căci ferice de ceice păzesc căile mele!
33 Ascultaţi învăţătura, ca să vă faceţi înţelepţi, şi nu lepădaţi sfatul meu.
34 Ferice de omul care m'ascultă, care veghează zilnic la porţile mele, şi păzeşte pragul uşii mele.
35 Căci celce mă găseşte, găseşte viaţa, şi capătă bunăvoinţa Domnului.
36 Dar celce păcătuieşte împotriva mea îşi vatămă sufletul său; toţi ceice mă urăsc pe mine, iubesc moartea.