1 But *we* ought, we that are strong, to bear the infirmities of the weak, and not to please ourselves.
2 Let each one of us please his neighbour with a view to what is good, to edification.
3 For the Christ also did not please himself; but according as it is written, The reproaches of them that reproach thee have fallen upon me.
4 For as many things as have been written before have been written for our instruction, that through endurance and through encouragement of the scriptures we might have hope.
5 Now the God of endurance and of encouragement give to you to be like-minded one toward another, according to Christ Jesus;
6 that ye may with one accord, with one mouth, glorify the God and Father of our Lord Jesus Christ.
7 Wherefore receive ye one another, according as the Christ also has received you to {the} glory of God.
8 For I say that Jesus Christ became a minister of {the} circumcision for {the} truth of God, to confirm the promises of the fathers;
9 and that the nations should glorify God for mercy; according as it is written, For this cause I will confess to thee among {the} nations, and will sing to thy name.
10 And again he says, Rejoice, nations, with his people.
11 And again, Praise the Lord, all {ye} nations, and let all the peoples laud him.
12 And again, Esaias says, There shall be the root of Jesse, and one that arises, to rule over {the} nations: in him shall {the} nations hope.
13 Now the God of hope fill you with all joy and peace in believing, so that ye should abound in hope by {the} power of {the} Holy Spirit.
14 But I am persuaded, my brethren, I myself also, concerning you, that yourselves also are full of goodness, filled with all knowledge, able also to admonish one another.
15 But I have written to you the more boldly, {brethren,} in part, as putting you in mind, because of the grace given to me by God,
16 for me to be minister of Christ Jesus to the nations, carrying on as a sacrificial service the {message of} glad tidings of God, in order that the offering up of the nations might be acceptable, sanctified by {the} Holy Spirit.
17 I have therefore {whereof to} boast in Christ Jesus in the things which pertain to God.
18 For I will not dare to speak anything of the things which Christ has not wrought by me, for {the} obedience of {the} nations, by word and deed,
19 in {the} power of signs and wonders, in {the} power of {the} Spirit of God; so that I, from Jerusalem, and in a circuit round to Illyricum, have fully preached the glad tidings of the Christ;
20 and so aiming to announce the glad tidings, not where Christ has been named, that I might not build upon another's foundation;
21 but according as it is written, To whom there was nothing told concerning him, they shall see; and they that have not heard shall understand.
22 Wherefore also I have been often hindered from coming to you.
23 But now, having no longer place in these regions, and having great desire to come to you these many years,
24 whenever I should go to Spain; (for I hope to see you as I go through, and by you to be set forward thither, if first I shall have been in part filled with your company;)
25 but now I go to Jerusalem, ministering to the saints;
26 for Macedonia and Achaia have been well pleased to make a certain contribution for the poor of the saints who {are} in Jerusalem.
27 They have been well pleased indeed, and they are their debtors; for if the nations have participated in their spiritual things, they ought also in fleshly to minister to them.
28 Having finished this therefore, and having sealed to them this fruit, I will set off by you into Spain.
29 But I know that, coming to you, I shall come in {the} fulness of {the} blessing of Christ.
30 But I beseech you, brethren, by our Lord Jesus Christ, and by the love of the Spirit, that ye strive together with me in prayers for me to God;
31 that I may be saved from those that do not believe in Judaea; and that my ministry which {I have} for Jerusalem may be acceptable to the saints;
32 in order that I may come to you in joy by God's will, and that I may be refreshed with you.
33 And the God of peace be with you all. Amen.
1 Noi, cari sîntem tari, sîntem datori să răbdăm slăbiciunile celor slabi, şi să nu ne plăcem nouă înşine.
2 Fiecare din noi să placă aproapelui, în ce este bine, în vederea zidirii altora.
3 Căci şi Hristos nu Şi -a plăcut Lui însuş; ci, după cum este scris: ,,Ocările celor ce Te ocărăsc pe Tine, au căzut peste Mine.``
4 Şi tot ce a fost scris mai înainte, a fost scris pentru învăţătura noastră, pentruca, prin răbdarea şi nu prin mîngîierea pe care o dau Scripturile, să avem nădejde.
5 Dumnezeul răbdării şi al mîngîierii să vă facă să aveţi aceleaşi simţiminte, unii faţă de alţii, după pilda lui Hristos Isus;
6 pentruca toţi împreună, cu o inimă şi cu o gură, să slăviţi pe Dumnezeu, Tatăl Domnului nostru Isus Hristos.
7 Aşa dar, primiţi-vă unii pe alţii, cum v'a primit şi pe voi Hristos, spre slava lui Dumnezeu.
8 Hristos a fost, în adevăr, un slujitor al tăierii împrejur, ca să dovedească credincioşia lui Dumnezeu, şi să întărească făgăduinţele date părinţilor;
9 şi ca Neamurile să slăvească pe Dumnezeu, pentru îndurarea Lui, după cum este scris: ,,De aceea Te voi lăuda printre Neamuri, şi voi cînta Numelui Tău.``
10 Este zis iarăş: ,,Veseliţi-vă, Neamuri, împreună cu poporul Lui.``
11 Şi iarăş: ,,Lăudaţi pe Domnul, toate Neamurile; slăviţi -L, toate noroadele.``
12 Tot astfel şi Isaia zice: ,,Din Iese va ieşi o Rădăcină, care se va scula să domnească peste Neamuri; şi Neamurile vor nădăjdui în El.``
13 Dumnezeul nădejdii să vă umple de toată bucuria şi pacea, pe care o dă credinţa, pentruca, prin puterea Duhului Sfînt, să fiţi tari în nădejde!
14 În ce vă priveşte pe voi, fraţilor, eu însumi sînt încredinţat că sînteţi plini de bunătate, plini şi de orice fel de cunoştinţă, şi astfel sînteţi în stare să vă sfătuiţi unii pe alţii.
15 Totuş, ici colea v'am scris mai cu îndrăzneală, ca să vă aduc din nou aminte de lucrurile acestea, în puterea harului, pe care mi l -a dat Dumnezeu,
16 ca să fiu slujitorul lui Isus Hristos între Neamuri. Eu îmi împlinesc cu scumpătate slujba Evangheliei lui Dumnezeu, pentruca Neamurile să -I fie o jertfă bine primită, sfinţită de Duhul Sfînt.
17 Eu dar mă pot lăuda în Isus Hristos, în slujirea lui Dumnezeu.
18 Căci n'aş îndrăzni să pomenesc nici un lucru, pe care să nu -l fi făcut Hristos prin mine, ca să aducă Neamurile la ascultarea de El: fie prin cuvîntul meu, fie prin faptele mele,
19 fie prin puterea semnelor şi a minunilor, fie prin puterea Duhului Sfînt. Aşa că, de la Ierusalim şi ţările de primprejur, pînă la Iliric, am răspîndit cu prisosinţă Evanghelia lui Hristos.
20 Şi am căutat să vestesc Evanghelia acolo unde Hristos nu fusese vestit, ca să nu zidesc pe temelia pusă de altul,
21 după cum este scris: ,,Aceia, cărora nu li se propovăduise despre El, Îl vor vedea, şi cei ce n'auziseră de El, Îl vor cunoaşte.``
22 Iată ce m'a împedecat de multe ori să vin la voi.
23 Dar acum, fiindcă nu mai am nimic care să mă ţină pe aceste meleaguri, şi fiindcă de ani de zile doresc fierbinte să vin la voi,
24 nădăjduiesc să vă văd în treacăt, cînd mă voi duce în Spania, şi să fiu însoţit de voi pînă acolo, după ce îmi voi împlini, măcar în parte, dorinţa de a fi stat la voi.
25 Acum mă duc la Ierusalim să duc nişte ajutoare sfinţilor.
26 Căci cei din Macedonia şi Ahaia au avut bunătatea să facă o strîngere de ajutoare pentru săracii dintre sfinţii, cari sînt în Ierusalim.
27 Negreşit, au avut bunătatea; dar era şi o datorie faţă de ei; pentrucă, dacă Neamurile au avut parte de binecuvîntările lor duhovniceşti, este de datoria lor să -i ajute şi ele cu bunurile lor pămînteşti.
28 După ce-mi voi împlini dar însărcinarea aceasta, şi le voi încredinţa aceste daruri, voi pleca în Spania, şi voi trece pe la voi.
29 Ştiu că dacă vin la voi, voi veni cu o deplină binecuvîntare dela Hristos.
30 Vă îndemn dar, fraţilor, pentru Domnul nostru Isus Hristos, şi pentru dragostea Duhului, să vă luptaţi împreună cu mine, în rugăciunile voastre către Dumnezeu pentru mine,
31 ca să fiu izbăvit de răzvrătiţii din Iudea, şi pentruca slujba, pe care o am pentru Ierusalim, să fie bine primită de sfinţi;
32 şi astfel să ajung la voi cu bucurie, cu voia lui Dumnezeu, şi să mă răcoresc puţin în mijlocul vostru.
33 Dumnezeul păcii să fie cu voi cu toţi! Amin.