1 What then shall we say? Should we continue in sin that grace may abound?
2 Far be the thought. We who have died to sin, how shall we still live in it?
3 Are you ignorant that we, as many as have been baptised unto Christ Jesus, have been baptised unto his death?
4 We have been buried therefore with him by baptism unto death, in order that, even as Christ has been raised up from among {the} dead by the glory of the Father, so *we* also should walk in newness of life.
5 For if we are become identified with {him} in the likeness of his death, so also we shall be of {his} resurrection;
6 knowing this, that our old man has been crucified with {him}, that the body of sin might be annulled, that we should no longer serve sin.
7 For he that has died is justified from sin.
8 Now if we have died with Christ, we believe that we shall also live with him,
9 knowing that Christ having been raised up from among {the} dead dies no more: death has dominion over him no more.
10 For in that he has died, he has died to sin once for all; but in that he lives, he lives to God.
11 So also *ye*, reckon yourselves dead to sin and alive to God in Christ Jesus.
12 Let not sin therefore reign in your mortal body to obey its lusts.
13 Neither yield your members instruments of unrighteousness to sin, but yield yourselves to God as alive from among {the} dead, and your members instruments of righteousness to God.
14 For sin shall not have dominion over *you*, for ye are not under law but under grace.
15 What then? should we sin because we are not under law but under grace? Far be the thought.
16 Know ye not that to whom ye yield yourselves bondmen for obedience, ye are bondmen to him whom ye obey, whether of sin unto death, or of obedience unto righteousness?
17 But thanks {be} to God, that ye were bondmen of sin, but have obeyed from the heart the form of teaching into which ye were instructed.
18 Now, having got your freedom from sin, ye have become bondmen to righteousness.
19 I speak humanly on account of the weakness of your flesh. For even as ye have yielded your members in bondage to uncleanness and to lawlessness unto lawlessness, so now yield your members in bondage to righteousness unto holiness.
20 For when ye were bondmen of sin ye were free from righteousness.
21 What fruit therefore had ye *then* in the things of which ye are *now* ashamed? for the end of *them* {is} death.
22 But *now*, having got your freedom from sin, and having become bondmen to God, ye have your fruit unto holiness, and the end eternal life.
23 For the wages of sin {is} death; but the act of favour of God, eternal life in Christ Jesus our Lord.
1 Ce vom zice dar? Să păcătuim mereu, ca să se înmulţească harul?
2 Nicidecum! Noi, cari am murit faţă de păcat, cum să mai trăim în păcat?
3 Nu ştiţi că toţi cîţi am fost botezaţi în Isus Hristos, am fost botezaţi în moartea Lui?
4 Noi deci, prin botezul în moartea Lui, am fost îngropaţi împreună cu El, pentruca, după cum Hristos a înviat din morţi, prin slava Tatălui, tot aşa şi noi să trăim o viaţă nouă.
5 În adevăr, dacă ne-am făcut una cu El, printr'o moarte asemănătoare cu a Lui, vom fi una cu El şi printr'o înviere asemănătoare cu a Lui.
6 Ştim bine că omul nostru cel vechi a fost răstignit împreună cu El, pentruca trupul păcatului să fie desbrăcat de puterea lui, în aşa fel ca să nu mai fim robi ai păcatului;
7 căci cine a murit, de drept, este izbăvit de păcat.
8 Acum, dacă am murit împreună cu Hristos, credem că vom şi trăi împreună cu El,
9 întrucît ştim că Hristosul înviat din morţi, nu mai moare: moartea nu mai are nici o stăpînire asupra Lui.
10 Fiindcă prin moartea de care a murit, El a murit pentru păcat, odată pentru totdeauna; iar prin viaţa pe care o trăieşte, trăieşte pentru Dumnezeu.
11 Tot aşa şi voi înşivă, socotiţi-vă morţi faţă de păcat, şi vii pentru Dumnezeu, în Isus Hristos, Domnul nostru.
12 Deci, păcatul să nu mai domnească în trupul vostru muritor, şi să nu mai ascultaţi de poftele lui.
13 Să nu mai daţi în stăpînirea păcatului mădulările voastre, ca nişte unelte ale nelegiuirii; ci daţi-vă pe voi înşivă lui Dumnezeu, ca vii, din morţi cum eraţi; şi daţi lui Dumnezeu mădulările voastre, ca pe nişte unelte ale neprihănirii.
14 Căci păcatul nu va mai stăpîni asupra voastră, pentrucă nu sînteţi supt Lege, ci supt har.
15 Ce urmează de aici? Să păcătuim pentrucă nu mai sîntem supt Lege ci supt har? Nicidecum.
16 Nu ştiţi că, dacă vă daţi robi cuiva, ca să -l ascultaţi, sînteţi robii aceluia de care ascultaţi, fie că este vorba de păcat, care duce la moarte, fie că este vorba de ascultare, care duce la neprihănire?
17 Dar mulţămiri fie aduse lui Dumnezeu, pentrucă, după ce aţi fost robi ai păcatului, aţi ascultat acum din inimă de dreptarul învăţăturii, pe care aţi primit -o.
18 Şi prin chiar faptul că aţi fost izbăviţi de subt păcat, v'aţi făcut robi ai neprihănirii. -
19 Vorbesc omeneşte, din pricina neputinţei firii voastre pămînteşti: dupăcum odinioară v'aţi făcut mădulările voastre roabe ale necurăţiei şi fărădelegii, aşa că săvîrşeaţi fărădelegea, tot aşa, acum trebuie să vă faceţi mădulările voastre roabe ale neprihănirii, ca să ajungeţi la sfinţirea voastră!
20 Căci, atunci cînd eraţi robi ai păcatului, eraţi slobozi faţă de neprihănire.
21 Şi ce roade aduceaţi atunci? Roade, de cari acum vă este ruşine: pentrucă sfîrşitul acestor lucruri este moartea.
22 Dar acum, odată ce aţi fost izbăviţi de păcat şi v'aţi făcut robi ai lui Dumnezeu, aveţi ca rod sfinţirea, iar ca sfîrşit: viaţa vecinică.
23 Fiindcă plata păcatului este moartea: dar darul fără plată al lui Dumnezeu este viaţa vecinică în Isus Hristos, Domnul nostru.