1 [A Prayer of the afflicted, when he is overwhelmed, and poureth out his complaint before Jehovah.] Jehovah, hear my prayer, and let my cry come unto thee.
2 Hide not thy face from me: in the day of my trouble, incline thine ear unto me; in the day I call, answer me speedily.
3 For my days are consumed like smoke, and my bones are burned as a firebrand.
4 My heart is smitten and withered like grass; yea, I have forgotten to eat my bread.
5 By reason of the voice of my groaning, my bones cleave to my flesh.
6 I am become like the pelican of the wilderness, I am as an owl in desolate places;
7 I watch, and am like a sparrow alone upon the housetop.
8 Mine enemies reproach me all the day; they that are mad against me swear by me.
9 For I have eaten ashes like bread, and mingled my drink with weeping,
10 Because of thine indignation and thy wrath; for thou hast lifted me up, and cast me down.
11 My days are like a lengthened-out shadow, and I, I am withered like grass.
12 But thou, Jehovah, abidest for ever, and thy memorial from generation to generation.
13 *Thou* wilt rise up, thou wilt have mercy upon Zion: for it is the time to be gracious to her, for the set time is come.
14 For thy servants take pleasure in her stones, and favour her dust.
15 And the nations shall fear the name of Jehovah, and all the kings of the earth thy glory.
16 When Jehovah shall build up Zion, he will appear in his glory.
17 He will regard the prayer of the destitute one, and not despise their prayer.
18 This shall be written for the generation to come; and a people that shall be created shall praise Jah:
19 For he hath looked down from the height of his sanctuary; from the heavens hath Jehovah beheld the earth,
20 To hear the groaning of the prisoner, to loose those that are appointed to die;
21 That the name of Jehovah may be declared in Zion, and his praise in Jerusalem,
22 When the peoples shall be gathered together, and the kingdoms, to serve Jehovah.
23 He weakened my strength in the way, he shortened my days.
24 I said, My *God, take me not away in the midst of my days! ...Thy years are from generation to generation.
25 Of old hast thou founded the earth, and the heavens are the work of thy hands:
26 *They* shall perish, but *thou* continuest; and all of them shall grow old as a garment: as a vesture shalt thou change them, and they shall be changed.
27 But thou art the Same, and thy years shall have no end.
28 The children of thy servants shall abide, and their seed shall be established before thee.
1 (O rugăciune a unui nenorocit, cînd este doborît de întristare şi îşi varsă plîngerea înaintea Domnului.) Doamne, ascultă-mi rugăciunea, şi s'ajungă strigătul meu pînă la Tine!
2 Nu-mi ascunde Faţa Ta în ziua necazului meu! Pleacă-Ţi urechea spre mine, cînd strig! Ascultă-mă degrab!
3 Căci zilele mele pier ca fumul, şi oasele îmi ard ca un tăciune.
4 Inima îmi este lovită, şi mi se usucă întocmai ca iarba; pînă şi pînea uit să mi -o mănînc.
5 Aşa de mari îmi sînt gemetele, că mi se lipesc oasele de carne.
6 Seamăn cu pelicanul din pustie, sînt ca o cucuvaie din dărîmături;
7 nu mai pot dormi, şi sînt ca pasărea singuratică pe un acoperiş.
8 În fiecare zi mă bătjocoresc vrăjmaşii mei, şi protivnicii mei jură pe mine în mînia lor.
9 Mănînc ţărînă în loc de pîne, şi îmi amestec lacrămile cu băutura,
10 din pricina mîniei şi urgiei Tale; căci Tu m'ai ridicat, şi m'ai aruncat departe.
11 Zilele mele sînt ca o umbră gata să treacă, şi mă usuc ca iarba.
12 Dar Tu, Doamne, Tu împărăţeşti pe vecie, şi pomenirea Ta ţine din neam în neam.
13 Tu Te vei scula, şi vei avea milă de Sion; căci este vremea să te înduri de el, a venit vremea hotărîtă pentru el.
14 Căci robii Tăi iubesc pietrele Sionului, şi le e milă de ţărîna lui.
15 Atunci se vor teme neamurile de Numele Domnului, şi toţi împăraţii pămîntului de slava Ta.
16 Da, Domnul va zidi iarăş Sionul, şi Se va arăta în slava Sa.
17 El ia aminte la rugăciunea nevoiaşului, şi nu -i nesocoteşte rugăciunea.
18 Să se scrie lucrul acesta pentru neamul de oameni care va veni, şi poporul, care se va naşte, să laude pe Domnul!
19 Căci El priveşte din înălţimea sfinţeniei Lui; Domnul priveşte din ceruri pe pămînt,
20 ca să audă gemetele prinşilor de război, si să izbăvească pe cei ce sînt pe moarte;
21 pentru ca ei să vestească în Sion Numele Domnului, şi laudele lui în Ierusalim,
22 cînd se vor strînge toate popoarele, şi toate împărăţiile, ca să slujească Domnului.
23 El mi -a frînt puterea în drum, şi mi -a scurtat zilele,
24 Eu zic: ,,Dumnezeule, nu mă lua la jumătatea zilelor mele, Tu, ai cărui ani ţin vecinic!``
25 Tu ai întemeiat în vechime pămîntul, şi cerurile sînt lucrarea mînilor Tale.
26 Ele vor pieri, dar Tu vei rămînea; toate se vor învechi ca o haină; le vei schimba ca pe un veşmînt, şi se vor schimba.
27 Dar Tu rămîi Acelaş, şi anii Tăi nu se vor sfîrşi.
28 Fiii robilor Tăi îşi vor locui ţara, şi sămînţa lor va rămînea înaintea Ta.