1 Give ye thanks unto Jehovah; for he is good; for his loving-kindness {endureth} for ever.
2 Let the redeemed of Jehovah say so, whom he hath redeemed from the hand of the oppressor,
3 And gathered out of the countries, from the east and from the west, from the north and from the sea.
4 They wandered in the wilderness in a desert way, they found no city of habitation;
5 Hungry and thirsty, their soul fainted in them:
6 Then they cried unto Jehovah in their trouble, {and} he delivered them out of their distresses,
7 And he led them forth by a right way, that they might go to a city of habitation.
8 Let them give thanks unto Jehovah for his loving-kindness, and for his wondrous works to the children of men;
9 For he hath satisfied the longing soul and filled the hungry soul with good.
10 Such as inhabit darkness and the shadow of death, bound in affliction and iron,
11 Because they had rebelled against the words of *God, and had despised the counsel of the Most High; ...
12 And he bowed down their heart with labour; they stumbled, and there was none to help:
13 Then they cried unto Jehovah in their trouble, {and} he saved them out of their distresses;
14 He brought them out of darkness and the shadow of death, and broke their bands in sunder.
15 Let them give thanks unto Jehovah for his loving-kindness, and for his wondrous works to the children of men;
16 For he hath broken the gates of bronze, and cut asunder the bars of iron.
17 Fools, because of their way of transgression, and because of their iniquities, are afflicted;
18 Their soul abhorreth all manner of food, and they draw near unto the gates of death:
19 Then they cry unto Jehovah in their trouble, {and} he saveth them out of their distresses;
20 He sendeth his word, and healeth them, and delivereth them from their destructions.
21 Let them give thanks unto Jehovah for his loving-kindness, and for his wondrous works to the children of men,
22 And let them offer the sacrifices of thanksgiving, and declare his works in joyful song.
23 They that go down to the sea in ships, that do business in great waters,
24 These see the works of Jehovah, and his wonders in the deep.
25 For he speaketh, and raiseth the stormy wind, which lifteth up the waves thereof:
26 They mount up to the heavens, they go down to the depths; their soul is melted because of trouble;
27 They reel to and fro, and stagger like a drunken man, and they are at their wits' end:
28 Then they cry unto Jehovah in their trouble, and he bringeth them out of their distresses;
29 He maketh the storm a calm, and the waves thereof are still:
30 And they rejoice because they are quiet; and he bringeth them unto their desired haven.
31 Let them give thanks unto Jehovah for his loving-kindness, and for his wondrous works to the children of men;
32 Let them exalt him also in the congregation of the people, and praise him in the session of the elders.
33 He maketh rivers into a wilderness, and water-springs into dry ground;
34 A fruitful land into a plain of salt, for the wickedness of them that dwell therein.
35 He maketh the wilderness into a pool of water, and the dry land into water-springs;
36 And there he maketh the hungry to dwell, and they establish a city of habitation;
37 And sow fields, and plant vineyards, which yield fruits of increase;
38 And he blesseth them, so that they are multiplied greatly; and he suffereth not their cattle to decrease.
39 And they are diminished and brought low, through oppression, adversity, and sorrow:
40 He poureth contempt upon nobles, and causeth them to wander in a pathless waste;
41 But he secureth the needy one on high from affliction, and maketh {him} families like flocks.
42 The upright shall see it, and rejoice; and all unrighteousness shall stop its mouth.
43 Whoso is wise, let him observe these things, and let them understand the loving-kindnesses of Jehovah.
1 ,,Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci în veac ţine îndurarea Lui!``
2 Aşa să zică cei răscumpăraţi de Domnul, pe cari i -a izbăvit El din mîna vrăjmaşului,
3 şi pe cari i -a strîns din toate ţările: dela răsărit şi dela apus, dela miazănoapte şi dela mare.
4 Ei pribegeau prin pustie, umblau pe căi neumblate, şi nu găseau nicio cetate, unde să poată locui.
5 Sufereau de foame şi de sete; le tînjea sufletul în ei.
6 Atunci, în strîmtorarea lor au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor;
7 i -a călăuzit pe drumul cel drept, ca să ajungă într'o cetate de locuit.
8 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
9 Căci el a potolit setea sufletului însetat, şi a umplut de bunătăţi sufletul flămînd.
10 Cei ce şedeau în întunerec şi umbra morţii, trăiau legaţi în ticăloşie şi în fiare,
11 pentrucă se răsvrătiseră împotriva cuvintelor lui Dumnezeu, pentrucă nesocotiseră sfatul Celui Prea Înalt.
12 El le -a smerit inima prin suferinţă: au căzut, şi nimeni nu i -a ajutat.
13 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.
14 I -a scos din întunerec şi din umbra morţii, şi le -a rupt legăturile.
15 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
16 Căci El a sfărîmat porţi de aramă, şi a rupt zăvoare de fier.
17 Nebunii, prin purtarea lor vinovată, şi prin nelegiuirile lor, ajunseseră nenorociţi.
18 Sufletul lor se desgustase de orice hrană, şi erau lîngă porţile morţii.
19 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor;
20 a trimes cuvîntul Său şi i -a tămăduit, şi i -a scăpat de groapă.
21 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea Lui, şi pentu minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
22 Să -I aducă jertfe de mulţămiri, şi să vestească lucrările Lui cu strigăte de bucurie.
23 Ceice se pogorîseră pe mare în corăbii, şi făceau negoţ pe apele cele mari,
24 aceia au văzut lucrările Domnului şi minunile Lui în mijlocul adîncului.
25 El a zis, şi a pus să sufle furtuna, care a ridicat valurile mării.
26 Se suiau spre ceruri, se pogorau în adînc; sufletul le era perdut în faţa primejdiei.
27 Apucaţi de ameţeală, se clătinau ca un om beat, şi zădarnică le era toată iscusinţa.
28 Atunci, în strîmtorarea lor, au strigat către Domnul, şi El i -a izbăvit din necazurile lor.
29 A oprit furtuna, a adus liniştea, şi valurile s'au potolit.
30 Ei s'au bucurat că valurile s'au liniştit, şi Domnul i -a dus în limanul dorit.
31 O, de ar lăuda oamenii pe Domnul pentru bunătatea lui, şi pentru minunile Lui faţă de fiii oamenilor!
32 Să -L înalţe în adunarea poporului, şi să -L laude în adunarea bătrînilor!
33 El preface rîurile în pustiu, şi izvoare de apă în pămînt uscat,
34 ţara roditoare în ţară sărată, din pricina răutăţii locuitorilor ei.
35 Tot El preface pustiul în iaz, şi pămîntul uscat în izvoare de ape.
36 Aşează acolo pe cei flămînzi, şi ei întemeiază o cetate ca să locuiască în ea;
37 însămînţează ogoare, sădesc vii, şi -i culeg roadele.
38 El îi binecuvintează, şi se înmulţesc nespus, şi nu le împuţinează vitele.
39 Dacă sînt împuţinaţi şi apăsaţi prin asuprire, nenorocire şi suferinţă,
40 El varsă dispreţul peste cei mari, şi -i face să pribegească prin pustiuri fără drum,
41 dar ridică pe cel lipsit, izbăveşte pe cel nevoiaş, şi înmulţeşte familiile ca pe nişte turme.
42 ,,Oamenii fără prihană văd lucrul acesta şi se bucură, şi orice nelegiuire îşi închide gura!``
43 Cine este înţelept, să ia seama la aceste lucruri, şi să fie cu luare aminte la bunătăţile Domnului.