1 By the rivers of Babylon, there we sat down; yea, we wept when we remembered Zion.
2 We hanged our harps upon the willows in the midst thereof.
3 For there they that carried us away captive required of us a song; and they that made us wail {required} mirth, {saying,} Sing us {one} of the songs of Zion.
4 How should we sing a song of Jehovah's upon a foreign soil?
5 If I forget thee, Jerusalem, let my right hand forget {its skill};
6 If I do not remember thee, let my tongue cleave to my palate: if I prefer not Jerusalem above my chief joy.
7 Remember, O Jehovah, against the sons of Edom, the day of Jerusalem; who said, Lay {it} bare, Lay {it} bare, down to its foundation!
8 Daughter of Babylon, who art to be laid waste, happy he that rendereth unto thee that which thou hast meted out to us.
9 Happy he that taketh and dasheth thy little ones against the rock.
1 Pe malurile rîurilor Babilonului, şedeam jos şi plîngeam, cînd ne aduceam aminte de Sion.
2 În sălciile din ţinutul acela ne atîrnaserăm arfele.
3 Căci acolo, biruitorii noştri ne cereau cîntări, şi asupritorii noştri ne cereau bucurie, zicînd: ,,Cîntaţi-ne cîteva din cîntările Sionului!`` -
4 Cum să cîntăm noi cîntările Domnului pe un pămînt străin?
5 Dacă te voi uita, Ierusalime, să-şi uite dreapta mea destoinicia ei!
6 Să mi se lipească limba de cerul gurii, dacă nu-mi voi aduce aminte de tine, dacă nu voi face din Ierusalim culmea bucuriei mele!
7 Adu-Ţi aminte, Doamne, de copiii Edomului, cari, în ziua nenorocirii Ierusalimului, ziceau: ,,Radeţi -l, radeţi -l din temelii!``
8 Ah! fiica Babilonului, sortită pustiirii, ferice de cine-ţi va întoarce la fel răul pe care ni l-ai făcut!
9 Ferice de cine va apuca pe pruncii tăi, şi -i va zdrobi de stîncă!