1 [A Psalm of David, to bring to remembrance.] Jehovah, rebuke me not in thy wrath; neither chasten me in thy hot displeasure.
2 For thine arrows stick fast in me, and thy hand cometh down upon me.
3 There is no soundness in my flesh because of thine indignation; no peace in my bones, because of my sin.
4 For mine iniquities are gone over my head: as a heavy burden they are too heavy for me.
5 My wounds stink, they are corrupt, because of my foolishness.
6 I am depressed; I am bowed down beyond measure; I go mourning all the day.
7 For my loins are full of burning, and there is no soundness in my flesh.
8 I am faint and broken beyond measure; I roar by reason of the agitation of my heart.
9 Lord, all my desire is before thee, and my sighing is not hid from thee.
10 My heart throbbeth, my strength hath left me; and the light of mine eyes, it also is no more with me.
11 My lovers and mine associates stand aloof from my stroke; and my kinsmen stand afar off.
12 And they that seek after my life lay snares {for me}; and they that seek my hurt speak mischievous things, and meditate deceits all the day long.
13 But I, as a deaf {man}, hear not; and am as a dumb man that openeth not his mouth.
14 Yea, I am as a man that heareth not, and in whose mouth are no reproofs.
15 For in thee, Jehovah, do I hope: *thou* wilt answer, O Lord my God.
16 For I said, Let them not rejoice over me! When my foot slipped, they magnified {themselves} against me.
17 For I am ready to halt, and my pain is continually before me.
18 For I will declare mine iniquity, I am grieved for my sin.
19 But mine enemies are lively, they are strong; and they that hate me wrongfully are multiplied:
20 And they that render evil for good are adversaries unto me; because I pursue what is good.
21 Forsake me not, Jehovah; O my God, be not far from me.
22 Make haste to help me, O Lord, my salvation.
1 (Un psalm al lui David. Spre aducere aminte.) Doamne, nu mă mustra în mînia Ta, şi nu mă pedepsi în urgia Ta.
2 Căci săgeţile Tale s'au înfipt în mine, şi mîna Ta apasă asupra mea.
3 N'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea, din pricina mîniei Tale; nu mai este nici o vlagă în oasele mele, în urma păcatului meu.
4 Căci fărădelegile mele se ridică deasupra capului meu; ca o povară grea, sînt prea grele pentru mine.
5 Rănile mele miroasă greu şi sînt pline de coptură, în urma nebuniei mele.
6 Sînt gîrbovit, peste măsură de istovit; toată ziua umblu plin de întristare.
7 Căci o durere arzătoare îmi mistuie măruntaiele, şi n'a mai rămas nimic sănătos în carnea mea.
8 Sînt fără putere, zdrobit cu desăvîrşire; turburarea inimii mele mă face să gem.
9 Doamne, toate dorinţele mele sînt înaintea Ta, şi suspinurile mele nu-Ţi sînt ascunse.
10 Inima îmi bate cu tărie, puterea mă părăseşte, şi lumina ochilor mei nu mai este cu mine.
11 Prietenii şi cunoscuţii mei se depărtează de rana mea, şi rudele mele stau de o parte.
12 Ceice vor să-mi ia viaţa îşi întind cursele; ceice-mi caută nenorocirea, spun răutăţi, şi toată ziua urzesc la înşelătorii.
13 Iar eu sînt ca un surd, n'aud; sînt ca un mut, care nu deschide gura.
14 Sînt ca un om, care n'aude, şi în gura căruia nu este niciun răspuns.
15 Doamne, în Tine nădăjduiesc; Tu vei răspunde, Doamne, Dumnezeule!
16 Căci zic: ,,Nu îngădui să se bucure vrăjmaşii mei de mine, şi să se fudulească împotriva mea, cînd mi se clatină piciorul!``
17 Căci sînt aproape să cad, şi durerea mea este totdeauna înaintea mea.
18 Îmi mărturisesc fărădelegea, mă doare de păcatul meu.
19 Dar vrăjmaşii mei sînt plini de viaţă şi plini de putere; ceice mă urăsc fără temei, sînt mulţi la număr.
20 Ei îmi întorc rău pentru bine, îmi sînt potrivnici, pentrucă eu urmăresc binele.
21 Nu mă părăsi, Doamne! Dumnezeule, nu Te depărta de mine!
22 Vino degrabă în ajutorul meu, Doamne, Mîntuirea mea!