1 [To the chief Musician. On Jeduthun. A Psalm of David.] Upon God alone doth my soul rest peacefully; from him is my salvation.
2 He only is my rock and my salvation; my high fortress: I shall not be greatly moved.
3 How long will ye assail a man; will ye {seek}, all of you, to break him down as a bowing wall or a tottering fence?
4 They only consult to thrust {him} down from his excellency; they delight in lies; they bless with their mouth, but in their inward part they curse. Selah.
5 Upon God alone, O my soul, rest peacefully; for my expectation is from him.
6 He only is my rock and my salvation; my high fortress: I shall not be moved.
7 With God is my salvation and my glory; the rock of my strength, my refuge is in God.
8 Confide in him at all times, ye people; pour out your heart before him: God is our refuge. Selah.
9 Men of low degree are only vanity; men of high degree, a lie: laid in the balance, they go up together {lighter} than vanity.
10 Put not confidence in oppression, and become not vain in robbery; if wealth increase, set not your heart upon it.
11 Once hath God spoken, twice have I heard this, that strength {belongeth} unto God.
12 And unto thee, O Lord, {belongeth} loving-kindness; for *thou* renderest to every man according to his work.
1 (Către mai marele cîntăreţilor. După Iedutun. Un psalm al lui David.) Da, numai în Dumnezeu mi se încrede sufletul; dela El îmi vine ajutorul.
2 Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare; nicidecum nu mă voi clătina.
3 Pînă cînd vă veţi năpusti asupra unui om, pînă cînd veţi căuta cu toţii să -l doborîţi ca pe un zid gata să cadă, ca pe un gard gata să se surpe?
4 Da, ei pun la cale să -l doboare din înălţimea lui: le place minciuna; cu gura binecuvintează, dar cu inima blastămă. -
5 Da, suflete, încrede-te în Dumnezeu, căci dela El îmi vine nădejdea.
6 Da, El este Stînca şi Ajutorul meu, Turnul meu de scăpare: nicidecum nu mă voi clătina.
7 Pe Dumnezeu se întemeiază ajutorul şi slava mea; în Dumnezeu este stînca puterii mele, locul meu de adăpost.
8 Popoare, în orice vreme, încredeţi-vă în El, vărsaţi-vă inimile înaintea Lui! Dumnezeu este adăpostul nostru. -
9 Da, o nimica sînt fiii omului! Minciună sînt fiii oamenilor! Puşi în cumpănă toţi la olaltă, ar fi mai uşori decît o suflare
10 Nu vă încredeţi în asuprire, şi nu vă puneţi nădejdea zădarnică în răpire; cînd cresc bogăţiile, nu vă lipiţi inima de ele.
11 Odată a vorbit Dumnezeu, de două ori am auzit că ,,Puterea este a lui Dumnezu.``
12 A Ta, Doamne, este şi bunătatea, căci Tu răsplăteşti fiecăruia după faptele lui.