1 Paul, bondman of God, and apostle of Jesus Christ according to {the} faith of God's elect, and knowledge of {the} truth which {is} according to piety;
2 in {the} hope of eternal life, which God, who cannot lie, promised before the ages of time,
3 but has manifested in its own due season his word, in {the} proclamation with which *I* have been entrusted, according to {the} commandment of our Saviour God;
4 to Titus, my own child according to {the} faith common {to us}: Grace and peace from God {the} Father, and Christ Jesus our Saviour.
5 For this cause I left thee in Crete, that thou mightest go on to set right what remained {unordered}, and establish elders in each city, as *I* had ordered thee:
6 if any one be free from all charge {against him}, husband of one wife, having believing children not accused of excess or unruly.
7 For the overseer must be free from all charge {against him} as God's steward; not headstrong, not passionate, not disorderly through wine, not a striker, not seeking gain by base means;
8 but hospitable, a lover of goodness, discreet, just, pious, temperate,
9 clinging to the faithful word according to the doctrine taught, that he may be able both to encourage with sound teaching and refute gainsayers.
10 For there are many and disorderly vain speakers and deceivers of people's minds, specially those of {the} circumcision,
11 who must have their mouths stopped, who subvert whole houses, teaching things which ought not {to be taught} for the sake of base gain.
12 One of themselves, a prophet of their own, has said, Cretans are always liars, evil wild beasts, lazy gluttons.
13 This testimony is true; for which cause rebuke them severely, that they may be sound in the faith,
14 not turning {their} minds to Jewish fables and commandments of men turning away from the truth.
15 All things {are} pure to the pure; but to the defiled and unbelieving nothing {is} pure; but both their mind and their conscience are defiled.
16 They profess to know God, but in works deny {him}, being abominable, and disobedient, and found worthless as to every good work.
1 Pavel, rob al lui Dumnezeu, şi apostol al lui Isus Hristos, potrivit cu credinţa aleşilor lui Dumnezeu şi cunoştinţa adevărului, care este potrivit cu evlavia,
2 în nădejdea vieţii vecinice, făgăduite mai înainte de vecinicii de Dumnezeu, care nu poate să mintă,
3 ci Şi -a descoperit Cuvîntul la vremea Lui, prin propovăduirea care mi -a fost încredinţată, după porunca lui Dumnezeu, Mîntuitorul nostru; -
4 către Tit, adevăratul meu copil în credinţa noastră a amîndorora: Har şi pace dela Dumnezeu Tatăl, şi dela Isus Hristos, Mîntuitorul nostru!
5 Te-am lăsat în Creta, ca să pui în rînduială ce mai rămîne de rînduit, şi să aşezi presbiteri (Sau: bătrîni) în fiecare cetate, după cum ţi-am poruncit:
6 Dacă este cineva fără prihană, bărbat al unei singure neveste, avînd copii credincioşi, cari să nu fie învinuiţi de destrăbălare sau neascultare.
7 Căci episcopul (Sau: priveghetor.), ca econom al lui Dumnezeu, trebuie să fie fără prihană; nu încăpăţînat, nici mînios, nici dedat la vin, nici bătăuş, nici lacom de cîştig mîrşav;
8 ci să fie primitor de oaspeţi, iubitor de bine, cumpătat, drept, sfînt, înfrînat;
9 să se ţină de Cuvîntul adevărat, care este potrivit cu învăţătura, pentruca să fie în stare să sfătuiască în învăţătura sănătoasă, şi să înfrunte pe protivnici.
10 În adevăr, mai ales printre cei tăiaţi împrejur, sînt mulţi nesupuşi, flecari şi amăgitori,
11 cărora trebuie să li se astupe gura. Ei buimăcesc familii întregi, învăţînd pe oameni, pentru un cîştig urît, lucruri, pe cari nu trebuie să le înveţe.
12 Unul dintre ei, chiar prooroc al lor, a zis: ,,Cretanii sînt totdeauna nişte mincnoşi, nişte fiare rele, nişte pîntece leneşe.``
13 Mărturia aceasta este adevărată. De aceea mustră -i aspru, ca să fie sănătoşi în credinţă,
14 şi să nu se ţină de basme evreeşti, şi de porunci date de oameni, cari se întorc dela adevăr.
15 Totul este curat pentru cei curaţi; dar pentru cei necuraţi şi necredincioşi, nimic nu este curat: pînă şi mintea şi cugetul le sînt spurcate.
16 Ei se laudă că cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Îl tăgăduiesc, căci sînt o scîrbă: nesupuşi, şi netrebnici pentru orice faptă bună.