1 Ilie, Tișbitul, unul din locuitorii Galaadului, a zis lui Ahab: „Viu* este Domnul Dumnezeul lui Israel, al* cărui slujitor sunt, că în* anii aceștia nu* va fi nici rouă, nici ploaie, decât după cuvântul meu." 2 Și cuvântul Domnului a vorbit lui Ilie cu aceste vorbe: 3 „Pleacă de aici, îndreaptă-te spre răsărit și ascunde-te lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. 4 Vei bea apă din pârâu și am poruncit corbilor să te hrănească acolo." 5 El a plecat și a făcut după cuvântul Domnului. S-a dus și s-a așezat lângă pârâul Cherit, care este în fața Iordanului. 6 Corbii îi aduceau pâine și carne dimineața și pâine și carne seara și bea apă din pârâu. 7 Dar, după câtăva vreme, pârâul a secat, căci nu căzuse ploaie în țară.

8 Atunci, cuvântul Domnului i-a vorbit astfel: 9 „Scoală-te, du-te la Sarepta*, care ține de Sidon, și rămâi acolo. Iată că am poruncit acolo unei femei văduve să te hrănească." 10 Ilie s-a sculat și s-a dus la Sarepta. Când a ajuns la poarta cetății, acolo era o femeie văduvă care strângea lemne. El a chemat-o și a zis: „Du-te și adu-mi, te rog, puțină apă într-un vas, ca să beau." 11 Pe când se ducea ea să-i aducă, a chemat-o din nou și a zis: „Adu-mi, te rog, și o bucată de pâine în mâna ta." 12 Și ea a răspuns: „Viu este Domnul Dumnezeul tău că n-am nimic copt, n-am decât un pumn de făină într-o oală și puțin untdelemn într-un urcior. Și iată, strâng două bucăți de lemne, apoi mă voi întoarce și voi pregăti ce am pentru mine și pentru fiul meu: vom mânca și apoi vom muri." 13 Ilie i-a zis: „Nu te teme, întoarce-te și fă cum ai zis. Numai pregătește-mi întâi mie, cu untdelemnul și făina aceea, o mică turtă și adu-mi-o; pe urmă să faci și pentru tine și pentru fiul tău. 14 Căci așa vorbește Domnul Dumnezeul lui Israel: ‘Făina din oală nu va scădea și untdelemnul din urcior nu se va împuțina până în ziua când va da Domnul ploaie pe fața pământului.’" 15 Ea s-a dus și a făcut după cuvântul lui Ilie. Și multă vreme au avut ce să mănânce ea și familia ei și Ilie. 16 Făina din oală n-a scăzut și untdelemnul din urcior nu s-a împuținat, după cuvântul pe care-l rostise Domnul prin Ilie.

17 După aceea, fiul femeii, stăpâna casei, s-a îmbolnăvit. Și boala lui a fost atât de cumplită, încât n-a mai rămas suflare în el. 18 Femeia a zis atunci lui Ilie: „Ce am* eu a face cu tine, omule al lui Dumnezeu? Ai venit la mine doar ca să aduci aminte lui Dumnezeu de nelegiuirea mea și să-mi omori astfel fiul?" 19 El i-a răspuns: „Dă-mi încoace pe fiul tău." Și l-a luat de la sânul femeii, l-a suit în odaia de sus, unde locuia el, și l-a culcat pe patul lui. 20 Apoi a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeule, oare atât de mult să mâhnești Tu chiar pe văduva aceasta, la care am fost primit ca oaspete, încât să-i omori fiul?" 21 Și s-a întins* de trei ori peste copil, a chemat pe Domnul și a zis: „Doamne Dumnezeule, Te rog, fă să se întoarcă sufletul copilului în el!" 22 Domnul a ascultat glasul lui Ilie, și sufletul copilului s-a întors în el și a înviat. 23 Ilie a luat* copilul, l-a coborât în casă din odaia de sus și l-a dat mamei sale. Și Ilie a zis: „Iată, fiul tău este viu." 24 Și femeia a zis lui Ilie: „Cunosc* acum că ești un om al lui Dumnezeu și cuvântul Domnului în gura ta este adevăr!"