Căsătoria lui Solomon. Visul lui
1 SolomonCap. 7:8;9:24. s-a încuscrit cu Faraon, împăratul Egiptului. A luat de nevastă pe fata lui Faraon și a adus-o în cetatea2 Sam. 5:7. lui David până și-a isprăvit de zidit casaCap. 7:1. lui, CasaCap. 6. Domnului și zidulCap. 9:15,19. dimprejurul Ierusalimului. 2 PoporulLev. 17:3-5.Deut. 12:2,4,5. Cap. 22:43. nu aducea jertfe decât pe înălțimi, căci până pe vremea aceasta nu se zidise încă o casă în Numele Domnului. 3 Solomon iubeaDeut. 6:5;30:16,20.Ps. 31:23.Rom. 8:28.1 Cor. 8:3. pe Domnul și se țineaVers. 6,14. de obiceiurile tatălui său David. Numai că aducea jertfe și tămâie pe înălțimi. 4 Împăratul s-a dus2 Cron. 1:3. la Gabaon să aducă jertfe acolo, căci1 Cron. 16:39.2 Cron. 1:3. era cea mai însemnată înălțime. Solomon a adus o mie de arderi-de-tot pe altar. 5 La GabaonCap. 9:2.2 Cron. 1:7., Domnul S-a arătat în visNum. 12:6.Mat. 1:20;2:13,19. lui Solomon noaptea și Dumnezeu i-a zis: „Cere ce vrei să-ți dau." 6 Solomon2 Cron. 1:8. a răspuns: „Tu ai arătat o mare bunăvoință față de robul Tău David, tatăl meu, pentru că umblaCap. 2:4;9:4.2 Împ. 20:3.Ps. 15:2. înaintea Ta în credincioșie, în dreptate și în curăție de inimă față de Tine; i-ai păstrat această mare bunăvoință și i-ai dat un fiuCap. 1:48. care șade pe scaunul lui de domnie, cum se vede astăzi. 7 Acum, Doamne, Dumnezeul meu, Tu ai pus pe robul Tău să împărățească în locul tatălui meu David, și eu nu sunt decât un tânăr1 Cron. 29:1., nu sunt încercatNum. 27:17.. 8 Robul Tău este în mijlocul poporului pe care l-aiDeut. 7:6. ales, popor foarte mare, care nu poate fi nici socotit, niciGen. 13:16;15:5. numărat, din pricina mulțimii lui. 9 Dă dar2 Cron. 1:10.Prov. 2:3-9.Iac. 1:5. robului Tău o inimă pricepută, ca să judecePs. 72:1,2. pe poporul Tău, să deosebeascăEvr. 5:14. binele de rău! Căci cine ar putea să judece pe poporul Tău, pe poporul acesta așa de mare la număr?" 10 Cererea aceasta a lui Solomon a plăcut Domnului. 11 Și Dumnezeu a zis: „Fiindcă lucrul acesta îl ceri, fiindcă nu ceriIac. 4:3. pentru tine nici viață lungă, nici bogății, nici moartea vrăjmașilor tăi, ci ceri pricepere, ca să faci dreptate, 12 voi1 Ioan 5:14,15. face după cuvântul tău. Îți voiCap. 4:29-31;5:12;10:24.Ecl. 1:16. da o inimă înțeleaptă și pricepută, așa cum n-a fost nimeni înaintea ta și nu se va scula nimeni niciodată ca tine. 13 Mai mult, îți voi daMat. 6:33.Efes. 3:20. și ce n-ai cerut: bogățiiCap. 4:21,24;10:23,25.Prov. 3:16. și slavă, așa încât în tot timpul vieții tale nu va fi niciun împărat ca tine. 14 Și, dacă vei umbla în căile Mele, păzind legile și poruncile Mele, cumCap. 15:5. a făcut David, tatăl tău, îți voi lungiPs. 91:16.Prov. 3:2. zilele." 15 Solomon s-aGen. 41:7. deșteptat. Acesta a fost visul. Solomon s-a întors la Ierusalim și s-a înfățișat înaintea chivotului legământului Domnului. A adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire și a dat un ospățGen. 40:20. Cap. 8:65.Est. 1:3.Dan. 5:1.Marcu 6:21. tuturor slujitorilor lui.
Judecata lui Solomon
16 Atunci au venit două femei curve la împărat și s-au înfățișatNum. 27:2. înaintea lui. 17 Una din femei a zis: „Rogu-mă, domnul meu, eu și femeia aceasta locuiam în aceeași casă și am născut lângă ea în casă. 18 După trei zile, femeia aceasta a născut și ea. Locuiam împreună, niciun străin nu era cu noi în casă, nu eram decât noi amândouă. 19 Peste noapte, fiul acestei femei a murit, pentru că se culcase peste el. 20 Ea s-a sculat pe la mijlocul nopții, a luat pe fiul meu de lângă mine, pe când dormea roaba ta, și l-a culcat la sânul ei, iar pe fiul ei, care murise, l-a culcat la sânul meu. 21 Dimineața, m-am sculat să dau țâță copilului, și iată că era mort. M-am uitat cu luare aminte la el dimineața, și iată că nu era fiul meu pe care-l născusem." 22 Cealaltă femeie a zis: „Ba nu; fiul meu este cel viu, iar fiul tău e cel mort." Dar cea dintâi a răspuns: „Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu." Așa au vorbit ele înaintea împăratului. 23 Împăratul a zis: „Una zice: ‘Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort.’ Și cealaltă zice: ‘Ba nicidecum! Fiul tău este cel mort, iar fiul meu este cel viu.’" 24 Apoi a adăugat: „Aduceți-mi o sabie!" Au adus o sabie înaintea împăratului. 25 Și împăratul a zis: „Tăiați în două copilul cel viu și dați o jumătate uneia și o jumătate celeilalte!" 26 Atunci, femeia al cărei copil era viu a simțit că iGen. 43:30.Is. 49:15.Ier. 31:20.Osea 11:8. se rupe inima pentru copil și a zis împăratului: „Ah, domnul meu, dă-i mai bine ei copilul cel viu și nu-l omorî!" Dar cealaltă a zis: „Să nu fie nici al meu, nici al tău; tăiați-l!" 27 Și împăratul, luând cuvântul, a zis: „Dați celei dintâi copilul cel viu și nu-l omorâți. Ea este mama lui." 28 Tot Israelul a auzit de hotărârea pe care o rostise împăratul. Și s-au temut de împărat, căci au văzut că înțelepciuneaVers. 9,11,12. lui Dumnezeu era în el, povățuindu-l în judecățile lui.