1 De aceea, fiindcă nu mai puteam* răbda, am* socotit mai bine să fim lăsați singuri în Atena 2 și v-am trimis pe Timotei*, fratele nostru și slujitorul lui Dumnezeu în Evanghelia lui Hristos, ca să vă întărească și să vă îmbărbăteze în credința voastră, 3 pentru ca* nimeni din voi să nu se clatine în aceste necazuri, căci știți singuri că la* aceasta suntem rânduiți. 4 Și* când eram la voi, v-am spus mai dinainte că vom avea să suferim necazuri, ceea ce s-a și întâmplat, cum bine știți. 5 Astfel, în nerăbdarea* mea, am trimis să-mi aducă știri despre credința voastră de teamă ca* nu cumva să vă fi ispitit Ispititorul, și osteneala* noastră să fi fost degeaba. 6 Dar* chiar acum a venit Timotei de la voi la noi și ne-a adus vești bune despre credința și dragostea voastră, că totdeauna păstrați o plăcută aducere aminte despre noi și că doriți să ne vedeți, cum dorim* și noi să vă vedem pe voi. 7 De aceea, fraților, în toate strâmtorările și necazurile noastre, am* fost mângâiați cu privire la voi prin credința voastră. 8 Acum, da, trăim, fiindcă voi stați* tari în Domnul. 9 Cum* putem noi oare să mulțumim îndeajuns lui Dumnezeu cu privire la voi, pentru toată bucuria pe care o avem din pricina voastră înaintea Dumnezeului nostru? 10 Zi și noapte* Îl rugăm* nespus să* vă putem vedea fața și* să putem împlini ce mai lipsește credinței voastre. 11 Însuși Dumnezeu, Tatăl nostru, și Domnul nostru Isus Hristos să* ne netezească drumul la voi! 12 Domnul să* vă facă să creșteți tot mai mult în dragoste unii față de alții* și față de toți, cum facem și noi înșine pentru voi, 13 ca* să vi se întărească inimile și să fie fără prihană în sfințenie înaintea lui Dumnezeu, Tatăl nostru, la venirea Domnului nostru Isus Hristos împreună cu* toți sfinții Săi.