1 E nevoie să mă laud, măcar că nu este de folos. Voi veni totuși la vedeniile și descoperirile Domnului. 2 Cunosc un om în* Hristos care, acum paisprezece ani, a fost* răpit până în al treilea cer (dacă a fost în trup, nu știu, dacă a fost fără trup, nu știu – Dumnezeu știe). 3 Și știu că omul acesta (dacă a fost în trup sau fără trup, nu știu – Dumnezeu știe) 4 a fost răpit în rai* și a auzit cuvinte care nu se pot spune și pe care nu-i este îngăduit unui om să le rostească. 5 Cu un astfel de om mă voi lăuda, dar*, întrucât mă privește pe mine însumi, nu mă voi lăuda decât cu slăbiciunile mele. 6 Chiar dacă aș vrea* să mă laud, n-aș fi nebun, căci aș spune adevărul, dar mă feresc, ca să n-aibă nimeni despre mine o părere mai înaltă decât ce vede în mine sau ce aude de la mine. 7 Și ca să nu mă umflu de mândrie din pricina strălucirii acestor descoperiri, mi-a fost pus un țepuș* în carne, un sol* al Satanei, ca să mă pălmuiască și să mă împiedice să mă îngâmf. 8 De trei* ori am rugat pe Domnul să mi-l ia. 9 Și El mi-a zis: „Harul Meu îți este de ajuns, căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârșită." Deci mă* voi lăuda mult mai bucuros cu slăbiciunile mele, pentru ca puterea lui Hristos să rămână în mine. 10 De aceea simt plăcere* în slăbiciuni, în defăimări, în nevoi, în prigoniri, în strâmtorări pentru Hristos, căci*, când sunt slab, atunci sunt tare.

11 Am ajuns nebun*, voi m-ați silit. Dar voi trebuia să mă lăudați, căci, măcar că nu sunt nimic*, totuși cu nimic* n-am fost mai prejos de acești apostoli așa de minunați. 12 Semnele* unui apostol le-ați avut printre voi în toată răbdarea, prin semne, puteri și minuni care au fost făcute între voi. 13 În adevăr*, în ce ați fost voi puși mai prejos decât celelalte Biserici, afară doar că numai eu* singur nu v-am fost o sarcină? O, iertați-mi nedreptatea aceasta*!… 14 Iată* că sunt gata să vin a treia oară la voi, și tot nu* vă voi fi o sarcină, căci nu caut bunurile voastre, ci pe voi înșivă. Ce-i drept, nu* copiii sunt datori să agonisească pentru părinții lor, ci părinții pentru copiii lor. 15 Și eu voi* cheltui prea bucuros din ale mele și mă voi cheltui în totul și pe mine însumi pentru* sufletele voastre. Dacă vă iubesc mai mult, sunt iubit cu atât mai puțin*? 16 Fie și-așa! Nu* v-am fost sarcină deloc. „Dar", zic ei, „ca un om isteț ce sunt, v-am prins prin șiretlic." 17 Dar* am tras eu oare vreun folos de la voi prin vreunul din aceia pe care i-am trimis la voi? 18 Am* rugat pe Tit să vină să vă vadă și împreună cu el am trimis și pe* fratele – a cerut Tit ceva de la voi? N-am fost noi călăuziți de același Duh și n-am călcat noi pe aceleași urme? 19 De multă vreme* voi vă închipuiți că vrem să ne apărăm înaintea voastră! Noi vorbim înaintea* lui Dumnezeu în Hristos și toate* aceste lucruri le spunem, preaiubiților, pentru zidirea voastră. 20 Fiindcă mă tem ca nu cumva, la venirea mea, să vă găsesc așa cum n-aș vrea să vă găsesc, și eu* însumi să fiu găsit de voi așa cum n-ați vrea. Mă tem să nu găsesc gâlceavă, pizmă, mânii, dezbinări, vorbiri de rău, bârfeli, îngâmfări, tulburări. 21 Mă tem ca, la venirea mea la voi, să* nu mă smerească din nou Dumnezeul meu cu privire la voi și să trebuiască să plâng pe mulți din cei ce* au păcătuit mai înainte și nu s-au pocăit de necurăția, curvia* și spurcăciunile pe care le-au făcut.