1 Dar câtă vreme moștenitorul este nevârstnic, eu spun că nu se deosebește cu nimic de un rob, măcar că este stăpân pe tot. 2 Ci este sub epitropi și îngrijitori până la vremea rânduită de tatăl său. 3 Tot așa și noi, când eram nevârstnici, eram* sub robia învățăturilor începătoare ale lumii. 4 Dar când* a venit împlinirea vremii, Dumnezeu a trimis pe Fiul Său, născut* din femeie*, născut sub* Lege, 5 ca să* răscumpere pe cei ce erau sub Lege, pentru ca* să căpătăm înfierea. 6 Și pentru că sunteți fii, Dumnezeu ne-a trimis în inimă Duhul* Fiului Său, care strigă: „Ava!", adică „Tată!" 7 Așa că nu mai ești rob, ci fiu; și dacă* ești fiu, ești și moștenitor prin Dumnezeu.

8 Odinioară, când nu cunoșteați* pe Dumnezeu, erați robiți* celor ce, din firea lor, nu sunt dumnezei. 9 Dar acum, după ce* ați cunoscut pe Dumnezeu, sau mai bine zis după ce ați fost cunoscuți de Dumnezeu, cum* vă mai întoarceți iarăși la acele învățături* începătoare, slabe și sărăcăcioase, cărora vreți să vă supuneți din nou? 10 Voi păziți zile*, luni, vremuri și ani. 11 Mă tem să* nu mă fi ostenit degeaba pentru voi. 12 Fraților, vă rog să fiți ca mine, căci și eu sunt ca voi. Nu* mi-ați făcut nicio nedreptate. 13 Dimpotrivă, știți că* în neputința trupului v-am propovăduit Evanghelia pentru întâia* dată. 14 Și n-ați arătat nici dispreț, nici dezgust față de ceea ce era o ispită pentru voi în trupul meu, dimpotrivă, m-ați primit ca* pe un înger al lui Dumnezeu, ca* pe Însuși Hristos Isus. 15 Unde este dar fericirea voastră? Căci vă mărturisesc că, dacă ar fi fost cu putință, v-ați fi scos până și ochii și mi i-ați fi dat. 16 M-am făcut oare vrăjmașul vostru pentru că* v-am spus adevărul? 17 Nu cu gând bun* sunt plini de râvnă ei pentru voi, ci vor să vă dezlipească de noi ca să fiți plini de râvnă față de ei. 18 Este bine să fii plin de râvnă totdeauna pentru bine, nu numai când sunt de față la voi. 19 Copilașii mei*, pentru care iarăși simt durerile nașterii până ce va lua Hristos chip în voi! 20 O, cum aș vrea să fiu acum de față la voi și să-mi schimb glasul, căci nu știu ce să mai cred!

21 Spuneți-mi voi, care voiți să fiți sub Lege, n-ascultați voi Legea? 22 Căci este scris că Avraam a avut doi fii: unul* din roabă și unul* din femeia slobodă. 23 Dar cel din roabă s-a* născut în chip firesc, iar* cel din femeia slobodă s-a născut prin făgăduință. 24 Lucrurile acestea trebuie luate într-alt înțeles – acestea sunt două legăminte: unul de pe muntele Sinai* naște pentru robie și este Agar, 25 căci Agar este muntele Sinai din Arabia; și răspunde Ierusalimului de acum, care este în robie împreună cu copiii săi. 26 Dar Ierusalimul* cel de sus este slobod și el este mama noastră. 27 Fiindcă este scris: „Bucură-te*, stearpo, care nu naști deloc! Izbucnește de bucurie și strigă, tu, care nu ești în durerile nașterii! Căci copiii celei părăsite vor fi în număr mai mare decât copiii celei cu bărbat." 28 Și voi, fraților, ca și Isaac, voi sunteți copii* ai făgăduinței. 29 Și cum s-a întâmplat atunci, că cel* ce se născuse în chip firesc prigonea pe cel ce se născuse prin Duhul, tot așa* se întâmplă și acum. 30 Dar ce zice Scriptura*? „Izgonește* pe roabă și pe fiul ei, căci fiul* roabei nu va moșteni împreună cu fiul femeii slobode." 31 De aceea, fraților, noi nu suntem copiii celei roabe, ci* ai femeii slobode. Hristos ne-a izbăvit ca să fim slobozi.