4 și au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia. 5 Moise*, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?" 6 Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. 7 Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cine*dintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea."8 Apoi, S-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. 9 Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați* de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. 10 Atunci, S-a ridicat în sus; și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?"11 „Nimeni, Doamne", I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „Nici*Eu nu te osândesc. Du-te și să*nu mai păcătuiești.")