3 De pildă, dacă punem cailor* frâul în gură, ca să ne asculte, le cârmuim tot trupul. 4 Iată, și corăbiile, cât de mari sunt, și, măcar că sunt mânate de vânturi iuți, totuși sunt cârmuite de o cârmă foarte mică, după gustul cârmaciului. 5 Tot așa și limba* este un mic mădular și se fălește cu lucruri mari*. Iată un foc mic ce pădure mare aprinde! 6 Limba* este și ea un foc, este o lume de nelegiuiri. Ea este acela dintre mădularele noastre care întinează* tot trupul și aprinde roata vieții, când este aprinsă de focul gheenei. 7 Toate soiurile de fiare, de păsări, de târâtoare, de viețuitoare de mare se îmblânzesc și au fost îmblânzite de neamul omenesc, 8 dar limba niciun om n-o poate îmblânzi. Ea este un rău care nu se poate înfrâna, este plină* de o otravă de moarte.