O adultério
O adultério é pecado grave que destrói alianças, famílias e vidas. A Bíblia condena firmemente a infidelidade conjugal e chama à pureza, fidelidade e santidade no casamento.
A lei de Deus
Não adulterarás. Quem comete adultério destrói a própria alma. A Palavra de Deus é clara e direta sobre este pecado.
Să nu preacurvești.
Dacă un om preacurvește cu o femeie măritată, dacă preacurvește cu nevasta aproapelui său, omul acela și femeia aceea preacurvari să fie pedepsiți cu moartea.
Să nu te împreuni cu nevasta semenului tău, ca să te pângărești cu ea.
Dar cel ce preacurvește cu o femeie este un om fără minte;
singur își pierde viața cine face așa.
Dar cel ce preacurvește cu o femeie este un om fără minte;
singur își pierde viața cine face așa.
Nu va avea decât rană și rușine
și ocara nu i se va șterge.
Căci gelozia înfurie pe un bărbat,
și n-are milă în ziua răzbunării;
nu se uită la niciun preț de răscumpărare
și nu se lasă înduplecat nici chiar de cel mai mare dar.
Poate cineva să ia foc în sân
fără să i se aprindă hainele?
Sau poate merge cineva pe cărbuni aprinși
fără să-i ardă picioarele?
Tot așa este și cu cel ce se duce la nevasta aproapelui său:
oricine se atinge de ea nu va rămâne nepedepsit.
Jesus ensina
Quem olhar para uma mulher com intenção impura já adulterou no coração. Jesus elevou o padrão da pureza.
Ați auzit că s-a zis celor din vechime: ‘Sănu preacurvești.’Dar Eu vă spun că oricine se uităla o femeie ca s-o poftească a și preacurvit cu ea în inima lui.
Dar Eu vă spun că oricineîși va lăsa nevasta, în afară numai de pricină de curvie, îi dă prilej să preacurvească; și cine va lua de nevastă pe cea lăsată de bărbat preacurvește.
Căcidin inimă ies gândurile rele, uciderile, preacurviile, curviile, furtișagurile, mărturiile mincinoase, hulele.
El le-a zis: „Oricineîși lasă nevasta și ia pe alta de nevastă preacurvește față de eași dacă o nevastă își lasă bărbatul și ia pe altul de bărbat preacurvește."
Oricineîși lasă nevasta și ia pe alta de nevastă preacurvește și cine ia de nevastă pe cea lăsată de bărbatul ei preacurvește.
și au zis lui Isus: „Învățătorule, femeia aceasta a fost prinsă chiar când săvârșea preacurvia. Moise, în Lege, ne-a poruncit să ucidem cu pietre pe astfel de femei: Tu dar ce zici?" Spuneau lucrul acesta ca să-L ispitească și să-L poată învinui. Dar Isus S-a plecat în jos și scria cu degetul pe pământ. Fiindcă ei nu încetau să-L întrebe, El S-a ridicat în sus și le-a zis: „Cinedintre voi este fără păcat să arunce cel dintâi cu piatra în ea."Apoi, S-a plecat iarăși și scria cu degetul pe pământ. Când au auzit ei cuvintele acestea, s-au simțit mustrați de cugetul lor și au ieșit afară, unul câte unul, începând de la cei mai bătrâni până la cei din urmă. Și Isus a rămas singur cu femeia, care stătea în mijloc. Atunci, S-a ridicat în sus; și, când n-a mai văzut pe nimeni decât pe femeie, Isus i-a zis: „Femeie, unde sunt pârâșii tăi? Nimeni nu te-a osândit?"„Nimeni, Doamne", I-a răspuns ea. Și Isus i-a zis: „NiciEu nu te osândesc. Du-te și sănu mai păcătuiești.")
Armadilhas e consequências
Os lábios da mulher estranha destilam mel, mas o seu fim é amargo. Fuja da imoralidade — o adultério escraviza.
Căci buzele femeii străine strecoară miere
și cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul,
dar la urmă este amară ca pelinul,
ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei coboară la moarte,
pașii ei dau în Locuința morților.
Așa că ea nu poate găsi calea vieții,
rătăcește în căile ei și nu știe unde merge.
Căci buzele femeii străine strecoară miere
și cerul gurii ei este mai lunecos decât untdelemnul,
dar la urmă este amară ca pelinul,
ascuțită ca o sabie cu două tăișuri.
Picioarele ei coboară la moarte,
pașii ei dau în Locuința morților.
Așa că ea nu poate găsi calea vieții,
rătăcește în căile ei și nu știe unde merge.
Și acum, fiule, ascultă-mă
și nu te abate de la cuvintele gurii mele:
depărtează-te de drumul care duce la ea
și nu te apropia de ușa casei ei,
ca nu cumva să-ți dai altora vlaga ta
și unui om fără milă anii tăi,
depărtează-te de drumul care duce la ea
și nu te apropia de ușa casei ei,
ca nu cumva să-ți dai altora vlaga ta
și unui om fără milă anii tăi,
ca nu cumva niște străini să se sature de averea ta
și tu să te trudești pentru casa altuia,
ca nu cumva să gemi, la urmă,
când carnea și trupul ți se vor istovi
și să zici: „Cum am putut eu să urăsc certarea
și cum a disprețuit inima mea mustrarea?
Cum am putut să n-ascult glasul învățătorilor mei
și să nu iau aminte la cei ce mă învățau?
Cât pe ce să mă nenorocesc de tot
în mijlocul poporului și adunării!"
Cerboaică iubită, căprioară plăcută:
fii îmbătat tot timpul de drăgălășiile ei,
fii îndrăgostit necurmat de dragostea ei!
Și pentru ce, fiule, ai fi îndrăgostit de o străină
și ai îmbrățișa sânul unei necunoscute?
Căci casa ei coboară la moarte
și drumul ei duce la cei morți:
niciunul care se duce la ea nu se mai întoarce
și nu mai găsește cărările vieții.
Gura curvelor este o groapă adâncă;
pe cine vrea să-l pedepsească Domnul, acela cade în ea.
Fugiți de curvie! Orice alt păcat pe care-l face omul este un păcat săvârșit afară din trup, dar cine curvește păcătuiește împotriva trupului său.
Zic dar: umblați cârmuiți de Duhul și nu împliniți poftele firii pământești. Căci firea pământească poftește împotriva Duhului, și Duhul, împotriva firii pământești; sunt lucruri potrivnice unele altora, așa că nu puteți face tot ce voiți.
Și faptele firii pământești sunt cunoscute și sunt acestea: preacurvia, curvia, necurăția, desfrânarea, închinarea la idoli, vrăjitoria, vrăjbile, certurile, zavistiile, mâniile, neînțelegerile, dezbinările, certurile de partide, pizmele, uciderile, bețiile, îmbuibările și alte lucruri asemănătoare cu acestea. Vă spun mai dinainte, cum am mai spus, că cei ce fac astfel de lucruri nu vor moșteni Împărăția lui Dumnezeu.
Căsătoria să fie ținută în toată cinstea și patul să fie nespurcat, căci Dumnezeu va judeca pe curvari și pe preacurvari.
Voia lui Dumnezeu este sfințirea voastră: să vă feriți de curvie; fiecare din voi să știe să-și stăpânească vasul în sfințenie și cinste, nu în aprinderea poftei, ca neamurile, care nu cunosc pe Dumnezeu.
Suflete preacurvare! Nu știți că prietenia lumii este vrăjmășie cu Dumnezeu? Așa că cine vrea să fie prieten cu lumea se face vrăjmaș cu Dumnezeu.
I-am dat vreme săse pocăiască, dar nu vrea să se pocăiască de curvia ei!Iată că am s-o arunc bolnavă în pat; și celor ce preacurvesc cu ea am să le trimit un necaz mare, dacă nu se vor pocăi de faptele lor.