Lucas 22 - Bíblia Online

Aproximava-se a festa dos pães ázimos, que se chama a páscoa. 
E os principais sacerdotes e os escribas andavam procurando um modo de o matar; pois temiam o povo. 
Entrou então Satanás em Judas, que tinha por sobrenome Iscariotes, que era um dos doze; 
e foi ele tratar com os principais sacerdotes e com os capitães de como lho entregaria. 
Eles se alegraram com isso, e convieram em lhe dar dinheiro. 
E ele concordou, e buscava ocasião para lho entregar sem alvoroço. 
Ora, chegou o dia dos pães ázimos, em que se devia imolar a páscoa; 
e Jesus enviou a Pedro e a João, dizendo: Ide, preparai-nos a páscoa, para que a comamos. 
Perguntaram-lhe eles: Onde queres que a preparemos? 
Respondeu-lhes: Quando entrardes na cidade, sair-vos-á ao encontro um homem, levando um cântaro de água; segui-o até a casa em que ele entrar. 
E direis ao dono da casa: O Mestre manda perguntar-te: Onde está o aposento em que hei de comer a páscoa com os meus discípulos? 
Então ele vos mostrará um grande cenáculo mobiliado; aí fazei os preparativos. 
Foram, pois, e acharam tudo como lhes dissera e prepararam a páscoa. 
E, chegada a hora, pôs-se Jesus à mesa, e com ele os apóstolos. 
E disse-lhes: Tenho desejado ardentemente comer convosco esta páscoa, antes da minha paixão; 
pois vos digo que não a comerei mais até que ela se cumpra no reino de Deus. 
Então havendo recebido um cálice, e tendo dado graças, disse: Tomai-o, e reparti-o entre vós; 
porque vos digo que desde agora não mais beberei do fruto da videira, até que venha o reino de Deus. 
E tomando pão, e havendo dado graças, partiu-o e deu-lho, dizendo: Isto é o meu corpo, que é dado por vós; fazei isto em memória de mim. 
Semelhantemente, depois da ceia, tomou o cálice, dizendo: Este cálice é o novo pacto em meu sangue, que é derramado por vós. 
Mas eis que a mão do que me trai está comigo à mesa. 
Porque, na verdade, o Filho do homem vai segundo o que está determinado; mas ai daquele homem por quem é traído! 
Então eles começaram a perguntar entre si qual deles o que ia fazer isso. 
Levantou-se também entre eles contenda, sobre qual deles parecia ser o maior. 
Ao que Jesus lhes disse: Os reis dos gentios dominam sobre eles, e os que sobre eles exercem autoridade são chamados benfeitores. 
Mas vós não sereis assim; antes o maior entre vós seja como o mais novo; e quem governa como quem serve. 
Pois qual é maior, quem está à mesa, ou quem serve? porventura não é quem está à mesa? Eu, porém, estou entre vós como quem serve. 
Mas vós sois os que tendes permanecido comigo nas minhas provações; 
e assim como meu Pai me conferiu domínio, eu vo-lo confiro a vós; 
para que comais e bebais à minha mesa no meu reino, e vos senteis sobre tronos, julgando as doze tribos de Israel. 
Simão, Simão, eis que Satanás vos pediu para vos cirandar como trigo; 
mas eu roguei por ti, para que a tua fé não desfaleça; e tu, quando te converteres, fortalece teus irmãos. 
Respondeu-lhe Pedro: Senhor, estou pronto a ir contigo tanto para a prisão como para a morte. 
Tornou-lhe Jesus: Digo-te, Pedro, que não cantará hoje o galo antes que três vezes tenhas negado que me conheces. 
E perguntou-lhes: Quando vos mandei sem bolsa, alforje, ou alparcas, faltou-vos porventura alguma coisa? Eles responderam: Nada. 
Disse-lhes pois: Mas agora, quem tiver bolsa, tome-a, como também o alforje; e quem não tiver espada, venda o seu manto e compre-a. 
Porquanto vos digo que importa que se cumpra em mim isto que está escrito: E com os malfeitores foi contado. Pois o que me diz respeito tem seu cumprimento. 
Disseram eles: Senhor, eis aqui duas espadas. Respondeu-lhes: Basta. 
Então saiu e, segundo o seu costume, foi para o Monte das Oliveiras; e os discípulos o seguiam. 
Quando chegou àquele lugar, disse-lhes: Orai, para que não entreis em tentação. 
E apartou-se deles cerca de um tiro de pedra; e pondo-se de joelhos, orava, 
dizendo: Pai, se queres afasta de mim este cálice; todavia não se faça a minha vontade, mas a tua. 
Então lhe apareceu um anjo do céu, que o confortava. 
E, posto em agonia, orava mais intensamente; e o seu suor tornou-se como grandes gotas de sangue, que caíam sobre o chão. 
Depois, levantando-se da oração, veio para os seus discípulos, e achou-os dormindo de tristeza; 
e disse-lhes: Por que estais dormindo? Lenvantai-vos, e orai, para que não entreis em tentação. 
E estando ele ainda a falar, eis que surgiu uma multidão; e aquele que se chamava Judas, um dos doze, ia adiante dela, e chegou-se a Jesus para o beijar. 
Jesus, porém, lhe disse: Judas, com um beijo trais o Filho do homem? 
Quando os que estavam com ele viram o que ia suceder, disseram: Senhor, feri-los-emos a espada? 
Então um deles feriu o servo do sumo sacerdote, e cortou-lhe a orelha direita. 
Mas Jesus disse: Deixei-os; basta. E tocando-lhe a orelha, o curou. 
Então disse Jesus aos principais sacerdotes, oficiais do templo e anciãos, que tinham ido contra ele: Saístes, como a um salteador, com espadas e varapaus? 
Todos os dias estava eu convosco no templo, e não estendestes as mãos contra mim; mas esta é a vossa hora e o poder das trevas. 
Então, prendendo-o, o levaram e o introduziram na casa do sumo sacerdote; e Pedro seguia-o de longe. 
E tendo eles acendido fogo no meio do pátio e havendo-se sentado à roda, sentou-se Pedro entre eles. 

Mas Pedro o negou, dizendo: Mulher, não o conheço. 
Daí a pouco, outro o viu, e disse: Tu também és um deles. Mas Pedro disse: Homem, não sou. 
E, tendo passado quase uma hora, outro afirmava, dizendo: Certamente este também estava com ele, pois é galileu. 
Mas Pedro respondeu: Homem, não sei o que dizes. E imediatamente estando ele ainda a falar, cantou o galo. 
Virando-se o Senhor, olhou para Pedro; e Pedro lembrou-se da palavra do Senhor, como lhe havia dito: Hoje, antes que o galo cante, três vezes me negarás. 
E, havendo saído, chorou amargamente. 
Os homens que detinham Jesus zombavam dele, e feriam-no; 
e, vendando-lhe os olhos, perguntavam, dizendo: Profetiza, quem foi que te bateu? 
E, blasfemando, diziam muitas outras coisas contra ele. 
Logo que amanheceu reuniu-se a assembléia dos anciãos do povo, tanto os principais sacerdotes como os escribas, e o conduziam ao sinédrio deles, onde lhe disseram: 
Se tu és o Cristo, dize-no-lo. Replicou-lhes ele: Se eu vo-lo disser, não o crereis; 
e se eu vos interrogar, de modo algum me respondereis. 
Mas desde agora estará assentado o Filho do homem à mão direita do poder de Deus. 
Ao que perguntaram todos: Logo, tu és o Filho de Deus? Respondeu-lhes: Vós dizeis que eu sou. 
Então disseram: Por que ainda temos necessidade de testemunho? pois nós mesmos o ouvimos da sua própria boca. 

Praznicul azimilor, numit Paştele, se apropia. 
Preoţii cei mai de seamă şi cărturarii căutau un mijloc cum să omoare pe Isus; căci se temeau de norod. 
Dar Satana a intrat în Iuda, zis şi Iscarioteanul, care era din numărul celor doisprezece. 
Iuda s'a dus să se înţeleagă cu preoţii cei mai de seamă şi cu căpeteniile străjerilor Templului cum să -L dea în mînile lor. 
Ei s'au bucurat, şi au căzut la învoială să -i dea bani. 
După ce le -a făgăduit că li -L va da în mîni, Iuda căuta un prilej nimerit să dea pe Isus în mînile lor, fără ştirea norodului. 
Ziua praznicului Azimilor, în care trebuiau jertfite Paştele, a venit. 
Şi Isus a trimes pe Petru şi pe Ioan, şi le -a zis: ,,Duceţi-vă de pregătiţi-ne Paştele, ca să mîncăm.`` 
,,Unde voieşti să pregătim?`` L-au întrebat ei. 
El le -a răspuns: ,,Iată, cînd veţi intra în cetate, vă va ieşi înainte un om, ducînd un ulcior cu apă; mergeţi după el în casa în care va intra, 
şi spuneţi stăpînului casei: ,Învăţătorul îţi zice: Unde este odaia pentru oaspeţi, în care să mănînc Paştele cu ucenicii Mei?` 
Şi are să vă arate o odae mare de sus, aşternută gata: acolo să pregătiţi Paştele.`` 
Ei au plecat, şi au găsit aşa cum le spusese El. Şi au pregătit Paştele. 
Cînd a sosit ceasul, Isus a şezut la masă cu cei doisprezece apostoli. 
El le -a zis: ,,Am dorit mult să mănînc Paştele acestea cu voi înainte de patima Mea; 
căci vă spun, că de acum încolo, nu le voi mai mînca, pînă la împlinirea lor în Împărăţia lui Dumnezeu.`` 
Şi a luat un pahar, a mulţămit lui Dumnezeu, şi a zis: ,,Luaţi paharul acesta, şi împărţiţi -l între voi; 
pentrucă vă spun că nu voi mai bea de acum încolo din rodul viţei, pănă cînd va veni Împărăţia lui Dumnezeu.`` 
Apoi a luat pîne; şi, după ce a mulţămit lui Dumnezeu, a frînt -o, şi le -a dat -o zicînd: ,,Acesta este trupul Meu, care se dă pentru voi; să faceţi lucrul acesta spre pomenirea Mea.`` 
Tot astfel, dupăce au mîncat, a luat paharul, şi li l -a dat, zicînd: ,,Acest pahar este legămîntul cel nou, făcut în sîngele Meu, care se varsă pentru voi.`` 
,,Dar iată că mîna vînzătorului Meu este cu Mine la masa aceasta. 
Negreşit, Fiul omului Se duce, după cum este rînduit. Dar vai de omul acela prin care este vîndut El!`` 
Şi au început să se întrebe unii pe alţii cine din ei să fie acela care va face lucrul acesta. 
Între apostoli s'a iscat şi o ceartă, ca să ştie care din ei avea să fie socotit ca cel mai mare? 
Isus le -a zis: ,,Împăraţii Neamurilor domnesc peste ele; şi celorce le stăpînesc, li se dă numele de binefăcători. 
Voi să nu fiţi aşa. Ci cel mai mare dintre voi, să fie ca cel mai mic; şi celce cîrmuieşte, ca celce slujeşte. 
Căci care este mai mare: cine stă la masă, sau cine slujeşte la masă? Nu cine stă la masă? Şi Eu totuş, sînt în mijlocul vostru ca celce slujeşte la masă. 
Voi sînteţi aceia, cari aţi rămas necontenit cu Mine în încercările Mele. 
De aceea vă pregătesc Împărăţia, după cum Tatăl Meu Mi -a pregătit -o Mie, 
ca să mîncaţi şi să beţi la masa Mea în Împărăţia Mea, şi să şedeţi pe scaune de domnie, ca să judecaţi pe cele douăsprezece seminţii ale lui Israel.`` 
Domnul a zis: ,,Simone, Simone, Satana v'a cerut să vă cearnă ca grîul. 
Dar Eu M'am rugat pentru tine, ca să nu se piardă credinţa ta; şi dupăce te vei întoarce la Dumnezeu, să întăreşti pe fraţii tăi.`` 
,,Doamne``, I -a zis Petru, ,,cu Tine sînt gata să merg chiar şi în temniţă şi la moarte.`` 
Şi Isus i -a zis: ,,Petre, îţi spun că nu va cînta astăzi cocoşul, pînă te vei lepăda de trei ori că nu Mă cunoşti.`` 
Apoi le -a mai zis: ,,Cînd v'am trimes fără pungă, fără traistă, şi fără încălţăminte, aţi dus voi lipsă de ceva? ,,De nimic``, I-au răspuns ei. 
Şi El le -a zis: ,,Acum, dimpotrivă, cine are o pungă, s'o ia; cine are o traistă, deasemenea s'o ia; şi cine n'are sabie, să-şi vîndă haina, şi să-şi cumpere o sabie. 
Căci vă spun că trebuie să se împlinească cu Mine aceste cuvinte scrise: ,El a fost pus în numărul celor fărădelege.` Şi lucrurile privitoare la Mine, sînt gata să se împlinească.`` 
,,Doamne``, I-au zis ei, ,,iată aici două săbii.`` Şi El le -a zis: ,,Destul!`` 
După ce a ieşit afară, S'a dus, ca de obicei, în muntele Măslinilor. Ucenicii Lui au mers după El. 
Cînd a ajuns la locul acela, le -a zis: ,,Rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.`` 
Apoi S'a depărtat de ei ca la o aruncătură de piatră, a îngenuncheat, şi a început să Se roage, 
zicînd: ,,Tată, dacă voieşti, depărtează paharul acesta dela Mine! Totuş, facă-se nu voia Mea, ci a Ta.`` 
Atunci I s'a arătat un înger din cer, ca să -L întărească. 
A ajuns într'un chin ca de moarte, şi a început să Se roage şi mai fierbinte; şi sudoarea I se făcuse ca nişte picături mari de sînge, cari cădeau pe pămînt. 
După ce S'a rugat, S'a sculat, şi a venit la ucenici; i -a găsit adormiţi de întristare, 
şi le -a zis: ,,Pentruce dormiţi? Sculaţi-vă şi rugaţi-vă, ca să nu cădeţi în ispită.`` 
Pe cînd grăia El încă, iată că a venit o gloată. Şi cel ce se chema Iuda, unul din cei doisprezece, mergea în fruntea lor. El s'a apropiat de Isus, ca să -L sărute. 
Şi Isus i -a zis: ,,Iudo, cu o sărutare vinzi tu pe Fiul omului?`` 
Ceice erau cu Isus, au văzut ce avea să se întîmple, şi au zis: ,,Doamne, să lovim cu sabia?`` 
Şi unul din ei a lovit pe robul marelui preot, şi i -a tăiat urechea dreaptă. 
Dar Isus a luat cuvîntul, şi a zis: ,,Lăsaţi -i! Pînă aici!`` Şi S'a atins de urechea omului aceluia, şi l -a vindecat. 
Isus a zis apoi preoţilor celor mai de seamă, căpeteniilor străjerilor Templului şi bătrînilor, cari veniseră împotriva Lui: ,,Aţi ieşit după Mine ca după un tîlhar, cu săbii şi cu ciomege? 
În toate zilele eram cu voi în Templu, şi n'aţi pus mîna pe Mine. Dar acesta este ceasul vostru şi puterea întunerecului.`` 
Dupăce au pus mîna pe Isus, L-au dus şi L-au băgat în casa marelui preot. Petru mergea după El de departe. 
Au aprins un foc în mijlocul curţii şi au şezut jos. Petru s'a aşezat şi el printre ei. 
O slujnică l -a văzut cum şedea la para focului, s'a uitat ţintă la el, şi a zis: ,,Şi omul acesta era cu El.`` 
Dar Petru s'a lepădat, şi a zis: ,,Femeie, nu -L cunosc.`` 
Peste puţin, l -a văzut un altul şi a zis: ,,Şi tu eşti unul din oamenii aceia.`` Iar Petru a zis: ,,Omule, nu sînt dintre ei.`` 
Cam după un ceas, un altul întărea acelaş lucru, şi zicea: ,,Nu mai încape îndoială că şi omul acesta era cu El, căci este Galilean.`` 
Petru a răspuns: ,,Omule, nu ştiu ce zici.`` Chiar în clipa aceea, pe cînd vorbea el încă, a cîntat cocoşul. 
Domnul S'a întors, şi S'a uitat ţintă la Petru. Şi Petru şi -a adus aminte de vorba pe care i -o spusese Domnul: ,,Înainte ca să cînte cocoşul te vei lepăda de Mine de trei ori.`` 
Şi a ieşit afară, şi a plîns cu amar. 
Oamenii, cari păzeau pe Isus, Îl batjocoreau şi -L băteau. 
L-au legat la ochi, Îl loveau peste faţă, şi -L întrebau, zicînd: ,,Prooroceşte, cine Te -a lovit?`` 
Şi rosteau împotriva Lui multe alte batjocori. 
Cînd s'a făcut ziuă, bătrînii norodului, preoţii cei mai de seamă şi cărturarii s'au adunat împreună, şi au adus pe Isus în Soborul lor. Ei I-au zis: 
,,Dacă eşti Tu Hristosul, spune-ne!`` Isus le -a răspuns: ,,Dacă vă voi spune, nu veţi crede; 
şi dacă vă voi întreba, nu-Mi veţi răspunde, nici nu-Mi veţi da drumul. 
Deacum încolo, Fiul omului va şedea la dreapta puterii lui Dumnezeu.`` 
Toţi au zis: ,,Eşti Tu dar Fiul lui Dumnezeu?`` Şi El le -a răspuns: ,,Aşa cum o spuneţi; da, sînt.`` 
Atunci ei au zis: ,,Ce nevoie mai avem de mărturie? Noi înşine am auzit -o din gura Lui.`` 

Lucas 23

Bíblia Online

Versículos por Tema

Antigo Testamento

Novo Testamento