1 cântico dos cânticos, que é de Salomão.
2 Beije-me ele com os beijos da sua boca; porque melhor é o teu amor do que o vinho.
3 Suave é o aroma dos teus ungüentos; como o ungüento derramado é o teu nome; por isso as virgens te amam.
4 Leva-me tu; correremos após ti. O rei me introduziu nas suas câmaras; em ti nos regozijaremos e nos alegraremos; do teu amor nos lembraremos, mais do que do vinho; os retos te amam.
5 Eu sou morena, porém formosa, ó filhas de Jerusalém, como as tendas de Quedar, como as cortinas de Salomão.
6 Não olheis para o eu ser morena, porque o sol resplandeceu sobre mim; os filhos de minha mãe indignaram-se contra mim, puseram-me por guarda das vinhas; a minha vinha, porém, não guardei.
7 Dize-me, ó tu, a quem ama a minha alma: Onde apascentas o teu rebanho, onde o fazes descansar ao meio-dia; pois por que razão seria eu como a que anda errante junto aos rebanhos de teus companheiros?
8 Se tu não o sabes, ó mais formosa entre as mulheres, sai-te pelas pisadas do rebanho, e apascenta as tuas cabras junto às moradas dos pastores.
9 Às éguas dos carros de Faraó te comparo, ó meu amor.
10 Formosas são as tuas faces entre os teus enfeites, o teu pescoço com os colares.
11 Enfeites de ouro te faremos, com incrustações de prata.
12 Enquanto o rei está assentado à sua mesa, o meu nardo exala o seu perfume.
13 O meu amado é para mim como um ramalhete de mirra, posto entre os meus seios.
14 Como um ramalhete de hena nas vinhas de En-Gedi, é para mim o meu amado.
15 Eis que és formosa, ó meu amor, eis que és formosa; os teus olhos são como os das pombas.
16 Eis que és formoso, ó amado meu, e também amável; o nosso leito é verde.
17 As traves da nossa casa são de cedro, as nossas varandas de cipreste.
1 Cîntarea cîntărilor, făcută de Solomon.
2 Să mă sărute cu sărutările gurii lui! Căci toate desmierdările tale sînt mai bune de cît vinul,
3 mirodeniile tale au un miros plăcut. Numele tău este ca o mireasmă vărsată. De aceea te iubesc pe tine fetele!
4 Trage-mă după tine! Şi haidem să alergăm! Împăratul mă duce în odăile lui... Ne vom veseli şi ne vom bucura de tine; vom lăuda desmierdările tale mai mult de cît vinul! Pe drept eşti iubit.
5 Sînt neagră, dar sînt frumoasă, fiice ale Ierusalimului, cum sînt corturile Chedarului, şi cum sînt covoarele lui Solomon.
6 Nu vă uitaţi că sînt aşa de negricioasă, căci m'a ars soarele. Fiii mamei mele s'au mîniat pe mine, şi m'au pus păzitoare la vii. Dar via frumuseţii mele n'am păzit -o.
7 Spune-mi tu, pe care te iubeşte inima mea, unde îţi paşti oile, unde te odihneşti la amiază? Căci de ce să umblu ca o rătăcită pe la turmele tovarăşilor tăi? -
8 Dacă nu ştii, o tu, cea mai frumoasă dintre femei, ieşi pe urmele oilor, şi paşte-ţi iezii lîngă colibele păstorilor.
9 Cu iapa înhămată la carăle lui Faraon, te asemăn eu pe tine, scumpa mea.
10 Ce frumoşi îţi sînt obrajii în mijlocul lănţişoarelor dela gît, şi ce frumos îţi este gîtul în mijlocul şirurilor de mărgăritare!
11 Îţi vom face deci lănţişoare de aur, cu stropituri de argint. -
12 Cît stă împăratul la masa lui, nardul meu îşi răspîndeşte mirosul.
13 Prea iubitul meu îmi este ca un mănunchi de mir, care se odihneşte între ţîţele mele.
14 Prea iubitul meu este pentru mine un strugure de măliniţă, din viile din En-Ghedi. -
15 Ce frumoasă eşti, iubito, uite ce frumoasă eşti, cu ochii tăi de porumbiţă! -
16 Ce frumos eşti, prea iubitule, ce plăcut eşti! Verdeaţa este patul nostru! -
17 Cedrii sînt grinzile caselor noastre, şi chiparoşii sînt pardoselele noastre. -