Lucas 24 - Bíblia Online

E no primeiro dia da semana, muito de madrugada, foram elas ao sepulcro, levando as especiarias que tinham preparado, e algumas outras com elas. 
E acharam a pedra revolvida do sepulcro. 
E, entrando, não acharam o corpo do Senhor Jesus. 
E aconteceu que, estando elas muito perplexas a esse respeito, eis que pararam junto delas dois homens, com vestes resplandecentes. 
E, estando elas muito atemorizadas, e abaixando o rosto para o chão, eles lhes disseram: Por que buscais o vivente entre os mortos? 
Não está aqui, mas ressuscitou. Lembrai-vos como vos falou, estando ainda na Galiléia, 
Dizendo: Convém que o Filho do homem seja entregue nas mãos de homens pecadores, e seja crucificado, e ao terceiro dia ressuscite. 
E lembraram-se das suas palavras. 
E, voltando do sepulcro, anunciaram todas estas coisas aos onze e a todos os demais. 
E eram Maria Madalena, e Joana, e Maria, mãe de Tiago, e as outras que com elas estavam, as que diziam estas coisas aos apóstolos. 
E as suas palavras lhes pareciam como desvario, e não as creram. 
Pedro, porém, levantando-se, correu ao sepulcro e, abaixando-se, viu só os lençóis ali postos; e retirou-se, admirando consigo aquele caso. 
E eis que no mesmo dia iam dois deles para uma aldeia, que distava de Jerusalém sessenta estádios, cujo nome era Emaús. 
E iam falando entre si de tudo aquilo que havia sucedido. 
E aconteceu que, indo eles falando entre si, e fazendo perguntas um ao outro, o mesmo Jesus se aproximou, e ia com eles. 
Mas os olhos deles estavam como que fechados, para que o não conhecessem. 
E ele lhes disse: Que palavras são essas que, caminhando, trocais entre vós, e por que estais tristes? 
E, respondendo um, cujo nome era Cléopas, disse-lhe: És tu só peregrino em Jerusalém, e não sabes as coisas que nela têm sucedido nestes dias? 
E ele lhes perguntou: Quais? E eles lhe disseram: As que dizem respeito a Jesus Nazareno, que foi homem profeta, poderoso em obras e palavras diante de Deus e de todo o povo; 
E como os principais dos sacerdotes e os nossos príncipes o entregaram à condenação de morte, e o crucificaram. 
E nós esperávamos que fosse ele o que remisse Israel; mas agora, sobre tudo isso, é já hoje o terceiro dia desde que essas coisas aconteceram. 
É verdade que também algumas mulheres dentre nós nos maravilharam, as quais de madrugada foram ao sepulcro; 
E, não achando o seu corpo, voltaram, dizendo que também tinham visto uma visão de anjos, que dizem que ele vive. 
E alguns dos que estavam conosco foram ao sepulcro, e acharam ser assim como as mulheres haviam dito; porém, a ele não o viram. 
E ele lhes disse: Ó néscios, e tardos de coração para crer tudo o que os profetas disseram! 
Porventura não convinha que o Cristo padecesse estas coisas e entrasse na sua glória? 
E, começando por Moisés, e por todos os profetas, explicava-lhes o que dele se achava em todas as Escrituras. 
E chegaram à aldeia para onde iam, e ele fez como quem ia para mais longe. 
E eles o constrangeram, dizendo: Fica conosco, porque já é tarde, e já declinou o dia. E entrou para ficar com eles. 
E aconteceu que, estando com eles à mesa, tomando o pão, o abençoou e partiu-o, e lho deu. 
Abriram-se-lhes então os olhos, e o conheceram, e ele desapareceu-lhes. 
E disseram um para o outro: Porventura não ardia em nós o nosso coração quando, pelo caminho, nos falava, e quando nos abria as Escrituras? 
E na mesma hora, levantando-se, tornaram para Jerusalém, e acharam congregados os onze, e os que estavam com eles, 
Os quais diziam: Ressuscitou verdadeiramente o Senhor, e já apareceu a Simão. 
E eles lhes contaram o que lhes acontecera no caminho, e como deles fora conhecido no partir do pão. 
E falando eles destas coisas, o mesmo Jesus se apresentou no meio deles, e disse-lhes: Paz seja convosco. 
E eles, espantados e atemorizados, pensavam que viam algum espírito. 
E ele lhes disse: Por que estais perturbados, e por que sobem tais pensamentos aos vossos corações? 
Vede as minhas mãos e os meus pés, que sou eu mesmo; apalpai-me e vede, pois um espírito não tem carne nem ossos, como vedes que eu tenho. 
E, dizendo isto, mostrou-lhes as mãos e os pés. 
E, não o crendo eles ainda por causa da alegria, e estando maravilhados, disse-lhes: Tendes aqui alguma coisa que comer? 
Então eles apresentaram-lhe parte de um peixe assado, e um favo de mel; 
O que ele tomou, e comeu diante deles. 
E disse-lhes: São estas as palavras que vos disse estando ainda convosco: Que convinha que se cumprisse tudo o que de mim estava escrito na lei de Moisés, e nos profetas e nos Salmos. 
Então abriu-lhes o entendimento para compreenderem as Escrituras. 
E disse-lhes: Assim está escrito, e assim convinha que o Cristo padecesse, e ao terceiro dia ressuscitasse dentre os mortos, 
E em seu nome se pregasse o arrependimento e a remissão dos pecados, em todas as nações, começando por Jerusalém. 
E destas coisas sois vós testemunhas. 
E eis que sobre vós envio a promessa de meu Pai; ficai, porém, na cidade de Jerusalém, até que do alto sejais revestidos de poder. 
E levou-os fora, até betânia; e, levantando as suas mãos, os abençoou. 
E aconteceu que, abençoando-os ele, se apartou deles e foi elevado ao céu. 
E, adorando-o eles, tornaram com grande júbilo para Jerusalém. 
E estavam sempre no templo, louvando e bendizendo a Deus. Amém. 

În ziua întîi a săptămînii, femeile acestea, şi altele împreună cu ele, au venit la mormînt dis de dimineaţă, şi au adus miresmele, pe cari le pregătiseră. 
Au găsit piatra răsturnată de pe mormînt, 
au intrat înlăuntru, şi n'au găsit trupul Domnului Isus. 
Fiindcă nu ştiau ce să creadă, iată că li s'au arătat doi bărbaţi, îmbrăcaţi în haine strălucitoare. 
Îngrozite, femeile şi-au plecat feţele la pămînt. Dar ei le-au zis: ,,Pentruce căutaţi între cei morţi pe Cel ce este viu? 
Nu este aici, ci a înviat. Aduceţi-vă aminte ce v'a spus pe cînd era încă în Galilea, 
cînd zicea că Fiul omului trebuie să fie dat în mînile păcătoşilor, să fie răstignit, şi a treia zi să învieze.`` 
Şi ele şi-au adus aminte de cuvintele lui Isus. 
La întoarcerea lor dela mormînt, au povestit toate aceste lucruri celor unsprezece şi tuturor celorlalţi. 
Cele ce au spus aceste lucruri apostolilor, erau: Maria Magdalina, Ioana, Maria, mama lui Iacov, şi celelalte, cari erau împreună cu ele. 
Cuvintele acestea li se păreau apostolilor basme, şi nu le credeau. 
Dar Petru s'a sculat, şi a dat fuga la mormînt. S'a plecat, şi s'a uitat înlăuntru, dar n'a văzut decît făşiile de pînză, cari stăteau pe pămînt; apoi a plecat acasă, mirat de cele întîmplate. 
În aceeaş zi, iată, doi ucenici se duceau la un sat, numit Emaus, care era la o depărtare de şaizeci de stadii de Ierusalim; 
şi vorbeau între ei despre tot ce se întîmplase. 
Pe cînd vorbeau ei şi se întrebau, Isus S'a apropiat, şi mergea pe drum împreună cu ei. 
Dar ochii lor erau împiedicaţi să -L cunoască. 
El le -a zis: ,,Ce vorbe sînt acestea pe cari le schimbaţi între voi pe drum?`` Şi ei s'au oprit, uitîndu-se trişti. 
Drept răspuns, unul din ei, numit Cleopa, I -a zis: ,,Tu eşti singurul străin aici în Ierusalim, de nu ştii ce s'a întîmplat în el zilele acestea?`` - 
,,Ce?`` le -a zis El. -Şi ei I-au răspuns: ,,Ce s'a întîmplat cu Isus din Nazaret, care era un prooroc puternic în fapte şi în cuvinte, înaintea lui Dumnezeu şi înaintea întregului norod. 
Cum preoţii cei mai de seamă şi mai marii noştri L-au dat să fie osîndit la moarte, şi L-au răstignit?`` 
Noi trăgeam nădejde că El este Acela, care va izbăvi pe Israel; dar cu toate acestea, iată că astăzi este a treia zi decînd s'au întîmplat aceste lucruri. 
Ba încă nişte femei de ale noastre ne-au pus în uimire: ele s'au dus disdedimineaţă la mormînt, 
nu I-au găsit trupul, şi au venit şi au spus că ar fi văzut şi o vedenie de îngeri, cari ziceau că El este viu. 
Unii din cei ce erau cu noi, s'au dus la mormînt, şi au găsit aşa cum spuseseră femeile, dar pe El nu L-au văzut.`` 
Atunci Isus le -a zis: ,,O, nepricepuţilor şi zăbavnici cu inima, cînd este vorba să credeţi tot ce au spus proorocii! 
Nu trebuia să sufere Hristosul aceste lucruri, şi să intre în slava Sa?`` 
Şi a început dela Moise, şi dela toţi proorocii, şi le -a tîlcuit, în toate Scripturile, ce era cu privire la El. 
Cînd s'au apropiat de satul la care mergeau, El S'a făcut că vrea să meargă mai departe. 
Dar ei au stăruit de El, şi au zis: ,,Rămîi cu noi, căci este spre seară, şi ziua aproape a trecut.`` Şi a intrat să rămînă cu ei. 
Pe cînd şedea la masă cu ei, a luat pînea; şi, după ce a rostit binecuvîntarea, a frînt -o, şi le -a dat -o. 
Atunci li s'au deschis ochii, şi L-au cunoscut; dar El S'a făcut nevăzut dinaintea lor. 
Şi au zis unul către altul: ,,Nu ne ardea inima în noi, cînd ne vorbea pe drum, şi ne deschidea Scripturile?`` 
S'au sculat chiar în ceasul acela, s'au întors în Ierusalim, şi au găsit pe cei unsprezece şi pe cei ce erau cu ei, adunaţi la un loc, 
şi zicînd: ,,A înviat Domnul cu adevărat, şi S'a arătat lui Simon.`` 
Şi au istorisit ce li se întîmplase pe drum, şi cum L-au cunoscut la frîngerea pînii. 
Pe cînd vorbeau ei astfel, însuş Isus a stătut în mijlocul lor, şi le -a zis: ,,Pace vouă!`` 
Plini de frică şi de spaimă, ei credeau că văd un duh. 
Dar El le -a zis: ,,Pentru ce sînteţi turburaţi? Şi dece vi se ridică astfel de gînduri în inimă? 
Uitaţi-vă la mînile şi picioarele Mele, Eu sînt; pipăiţi-Mă şi vedeţi: un duh n'are nici carne, nici oase, cum vedeţi că am Eu.`` 
(Şi după ce a zis aceste vorbe, le -a arătat mînile şi picioarele Sale.) 
Fiindcă ei, de bucurie, încă nu credeau, şi se mirau, El le -a zis: ,,Aveţi aici ceva de mîncare?`` 
I-au dat o bucată de peşte fript şi un fagur de miere. 
El le -a luat, şi a mîncat înaintea lor. 
Apoi le -a zis: ,,Iată ce vă spuneam cînd încă eram cu voi, că trebuie să se împlinească tot ce este scris despre Mine în Legea lui Moise, în Prooroci şi în Psalmi.`` 
Atunci le -a deschis mintea, ca să înţeleagă Scripturile. 
Şi le -a zis: ,,Aşa este scris, şi aşa trebuia să pătimească Hristos, şi să învieze a treia zi dintre cei morţi. 
Şi să se propovăduiască tuturor neamurilor, în Numele Lui, pocăinţa şi iertarea păcatelor, începînd din Ierusalim. 
Voi sînteţi martori ai acestor lucruri. 
Şi iată că voi trimete peste voi făgăduinţa Tatălui Meu; dar rămîneţi în cetate pînă veţi fi îmbrăcaţi cu putere de sus.`` 
El i -a dus afară pînă spre Betania. Şi -a ridicat mînile, şi i -a binecuvîntat. 
Pe cînd îi binecuvînta, S'a despărţit de ei, şi a fost înălţat la cer. 
Dupăce I s'au închinat, ei s'au întors în Ierusalim cu o mare bucurie. 
Şi tot timpul stăteau în Templu, şi lăudau şi binecuvîntau pe Dumnezeu. Amin 

João 1

Bíblia Online

Versículos por Tema

Antigo Testamento

Novo Testamento