1 Agora, ó sacerdotes, este mandamento é para vós.

2 Se não ouvirdes e se não propuserdes, no vosso coração, dar honra ao meu nome, diz o Senhor dos Exércitos, enviarei a maldição contra vós, e amaldiçoarei as vossas bênçãos; e também já as tenho amaldiçoado, porque não aplicais a isso o coração.

3 Eis que reprovarei a vossa semente, e espalharei esterco sobre os vossos rostos, o esterco das vossas festas solenes; e para junto deste sereis levados.

4 Então sabereis que eu vos enviei este mandamento, para que a minha aliança fosse com Levi, diz o Senhor dos Exércitos.

5 Minha aliança com ele foi de vida e de paz, e eu lhas dei para que temesse; então temeu-me, e assombrou-se por causa do meu nome.

6 A lei da verdade esteve na sua boca, e a iniqüidade não se achou nos seus lábios; andou comigo em paz e em retidão, e da iniqüidade converteu a muitos.

7 Porque os lábios do sacerdote devem guardar o conhecimento, e da sua boca devem os homens buscar a lei porque ele é o mensageiro do Senhor dos Exércitos.

8 Mas vós vos desviastes do caminho; a muitos fizestes tropeçar na lei; corrompestes a aliança de Levi, diz o Senhor dos Exércitos.

9 Por isso também eu vos fiz desprezíveis, e indignos diante de todo o povo, visto que não guardastes os meus caminhos, mas fizestes acepção de pessoas na lei.

10 Não temos nós todos um mesmo Pai? Não nos criou um mesmo Deus? Por que agimos aleivosamente cada um contra seu irmão, profanando a aliança de nossos pais?

11 Judá tem sido desleal, e abominação se cometeu em Israel e em Jerusalém; porque Judá profanou o santuário do Senhor, o qual ele ama, e se casou com a filha de deus estranho.

12 O Senhor destruirá das tendas de Jacó o homem que fizer isto, o que vela, e o que responde, e o que apresenta uma oferta ao Senhor dos Exércitos.

13 Ainda fazeis isto outra vez, cobrindo o altar do Senhor de lágrimas, com choro e com gemidos; de sorte que ele não olha mais para a oferta, nem a aceitará com prazer da vossa mão.

14 E dizeis: Por quê? Porque o Senhor foi testemunha entre ti e a mulher da tua mocidade, com a qual tu foste desleal, sendo ela a tua companheira, e a mulher da tua aliança.

15 E não fez ele somente um, ainda que lhe sobrava o espírito? E por que somente um? Ele buscava uma descendência para Deus. Portanto guardai-vos em vosso espírito, e ninguém seja infiel para com a mulher da sua mocidade.

16 Porque o Senhor, o Deus de Israel diz que odeia o repúdio, e aquele que encobre a violência com a sua roupa, diz o Senhor dos Exércitos; portanto guardai-vos em vosso espírito, e não sejais desleais.

17 Enfadais ao Senhor com vossas palavras; e ainda dizeis: Em que o enfadamos? Nisto que dizeis: Qualquer que faz o mal passa por bom aos olhos do Senhor, e desses é que ele se agrada, ou, onde está o Deus do juízo?

1 ,,Acum, către voi se îndreaptă porunca aceasta, preoţilor!

2 Dacă nu veţi asculta, dacă nu vă veţi pune inima ca să daţi slavă Numelui Meu, zice Domnul oştirilor, voi arunca în voi blestemul, şi voi blestema binecuvîntările voastre; da, le-am şi blestemat, pentrucă n'aveţi pe inimă porunca Mea.

3 Iată, vă voi nimici sămînţa, şi vă voi arunca balega în faţă, balega vitelor pe cari le jertfiţi, şi veţi fi luaţi împreună cu ele.

4 Veţi şti atunci că Eu v'am dat porunca aceasta, pentruca legămîntul Meu cu Levi să rămînă în picioare, zice Domnul oştirilor.

5 Legămîntul Meu cu el era un legămînt de viaţă şi de pace. I l-am dat ca să se teamă de Mine; şi el s'a temut de Mine, a tremurat de Numele Meu.

6 Legea adevărului era în gura lui, şi nu s'a găsit nimic nelegiuit pe buzele lui; a umblat cu Mine în pace şi în neprihănire, şi pe mulţi i -a abătut dela rău.

7 Căci buzele preotului trebuie să păzească ştiinţa, şi din gura lui se aşteaptă învăţătură, pentru că el este un sol al Domnului oştirilor.

8 Dar voi v'aţi abătut din cale, aţi făcut din Lege un prilej de cădere pentru mulţi, şi aţi călcat legămîntul lui Levi, zice Domnul oştirilor.

9 De aceea şi Eu vă voi face să fiţi dispreţuiţi şi înjosiţi înaintea întregului popor, pentrucă n'aţi păzit căile Mele, ci căutaţi la faţa oamenilor, cînd tîlmăciţi Legea.

10 N'avem toţi un singur Tată? Nu ne -a făcut un singur Dumnezeu? Pentruce dar sîntem aşa de necredincioşi unul faţă de altul, pîngărind astfel legămîntul părinţilor noştri?

11 Iuda s'a arătat necredincios, şi în Iuda şi la Ierusalim s'a săvîrşit o urîciune; fiindcă Iuda a spurcat ce este închinat Domnului, ce iubeşte Domnul, şi s'a unit cu fiica unui dumnezeu străin.

12 Domnul va nimici pe omul care a făcut lucrul acesta, pe cel ce veghează şi răspunde, îl va nimici din corturile lui Iacov, şi va nimici pe cel ce aduce un dar de mîncare Domnului oştirilor.

13 Iată acum ce mai faceţi: Acoperiţi cu lacrămi altarul Domnului, cu plînsete şi gemete, aşa încît El nu mai caută la darurile de mîncare, şi nu mai poate primi nimic din mînile voastre.

14 Şi dacă întrebaţi: ,Pentruce?`... Pentrucă Domnul a fost martor între tine şi nevasta din tinereţa ta, căreia acum nu -i eşti credincios, măcar că este tovarăşa şi nevasta cu care ai încheiat legămînt!

15 Nu ne -a dat Unul singur Dumnezeu suflarea de viaţă şi ne -a păstrat -o? Şi ce cere acel Unul singur? Sămînţă dumnezeiască! Luaţi seama dar în mintea voastră, şi niciunul să nu fie necredincios nevestei din tinereţa lui!

16 ,Căci Eu urăsc despărţirea în căsătorie, -zice Domnul, Dumnezeul lui Israel, -şi pe cel ce îşi acopere haina cu sîlnicie, -zice Domnul oştirilor. -De aceea, luaţi seama în mintea voastră, şi nu fiţi necredincioşi!``

17 Voi obosiţi pe Domnul prin cuvintele voastre, şi mai întrebaţi: ,,Cu ce L-am obosit?`` -,,Prin faptul că ziceţi: ,Oricine face rău este bun înaintea Domnului, şi de el are plăcere!` Sau: ,,Unde este Dumnezeul dreptăţii?``