1 Acabadas, pois, estas coisas, chegaram-se a mim os príncipes, dizendo: O povo de Israel, os sacerdotes e os levitas, não se têm separado dos povos destas terras, seguindo as abominações dos cananeus, dos heteus, dos perizeus, dos jebuseus, dos amonitas, dos moabitas, dos egípcios, e dos amorreus.

2 Porque tomaram das suas filhas para si e para seus filhos, e assim se misturou a linhagem santa com os povos dessas terras; e até os príncipes e magistrados foram os primeiros nesta transgressão.

3 E, ouvindo eu tal coisa, rasguei as minhas vestes e o meu manto, e arranquei os cabelos da minha cabeça e da minha barba, e sentei-me atônito. 4 Então se ajuntaram a mim todos os que tremiam das palavras do Deus de Israel por causa da transgressão dos do cativeiro; porém eu permaneci sentado atônito até ao sacrifício da tarde.

5 E perto do sacrifício da tarde me levantei da minha aflição, havendo já rasgado as minhas vestes e o meu manto, e me pus de joelhos, e estendi as minhas mãos para o Senhor meu Deus; 6 E disse: Meu Deus! Estou confuso e envergonhado, para levantar a ti a minha face, meu Deus; porque as nossas iniquidades se multiplicaram sobre a nossa cabeça, e a nossa culpa tem crescido até aos céus.

7 Desde os dias de nossos pais até ao dia de hoje estamos em grande culpa, e por causa das nossas iniquidades somos entregues, nós e nossos reis e os nossos sacerdotes, na mão dos reis das terras, à espada, ao cativeiro, e ao roubo, e à confusão do rosto, como hoje se vê. 8 E agora, por um pequeno momento, se manifestou a graça da parte do Senhor, nosso Deus, para nos deixar alguns que escapem, e para dar-nos uma estaca no seu santo lugar; para nos iluminar os olhos, ó Deus nosso, e para nos dar um pouco de vida na nossa servidão. 9 Porque somos servos; porém na nossa servidão não nos desamparou o nosso Deus; antes estendeu sobre nós a sua benignidade perante os reis da Pérsia, para que nos desse vida, para levantarmos a casa do nosso Deus, e para restaurarmos as suas assolações; e para que nos desse uma parede de proteção em Judá e em Jerusalém.

10 Agora, pois, ó nosso Deus, que diremos depois disto? Pois deixamos os teus mandamentos, 11 Os quais mandaste pelo ministério de teus servos, os profetas, dizendo: A terra em que entrais para a possuir, terra imunda é pelas imundícias dos povos das terras, pelas suas abominações com que, na sua corrupção a encheram, de uma extremidade à outra. 12 Agora, pois, vossas filhas não dareis a seus filhos, e suas filhas não tomareis para vossos filhos, e nunca procurareis a sua paz e o seu bem; para que sejais fortes, e comais o bem da terra, e a deixeis por herança a vossos filhos para sempre. 13 E depois de tudo o que nos tem sucedido por causa das nossas más obras, e da nossa grande culpa, porquanto tu, ó nosso Deus, impediste que fôssemos destruídos, por causa da nossa iniquidade, e ainda nos deste um remanescente como este; 14 Tornaremos, pois, agora a violar os teus mandamentos e a aparentar-nos com os povos destas abominações? Não te indignarias tu assim contra nós até de todo nos consumir, até que não ficasse remanescente nem quem escapasse? 15 Ah! Senhor Deus de Israel, justo és, pois ficamos qual um remanescente que escapou, como hoje se vê; eis que estamos diante de ti, na nossa culpa, porque ninguém há que possa estar na tua presença, por causa disto.

1 După ce s-a sfârșit lucrul acesta, căpeteniile s-au apropiat de mine și au zis: „Poporul lui Israel, preoții și leviții nu s-au despărțit*Cap. 6:21.Neem. 9:2. de popoarele acestor țări și au făcut*Deut. 12:30,31. urâciunile lor, ale canaaniților, hetiților, fereziților, iebusiților, amoniților, moabiților, egiptenilor și amoriților. 2 Căci și-au*Exod 34:16.Deut. 7:3.Neem. 13:23. luat neveste din fetele lor pentru ei și pentru fiii lor și au amestecat*Exod 19:6;22:31.Deut. 7:6;14:2. neamul*2 Cor. 6:14. sfânt cu popoarele țărilor acestora. Și căpeteniile și dregătorii au fost cei dintâi care au săvârșit păcatul acesta." 3 Când am auzit lucrul acesta, mi-am sfâșiat*Iov 1:20. hainele și mantaua, mi-am smuls părul din cap și perii din barbă și am stat jos mâhnit*Ps. 143:4.. 4 Atunci s-au strâns la mine toți cei ce se temeau*Cap. 10:3.Is. 66:2. de cuvintele Dumnezeului lui Israel, din pricina păcatului fiilor robiei. Și eu am stat jos mâhnit până la jertfa de seară*Exod 29:39.. 5 Apoi, în clipa jertfei de seară, m-am sculat din smerirea mea, cu hainele și mantaua sfâșiate, am căzut în genunchi, am întins*Exod 9:29,33. mâinile spre Domnul Dumnezeul meu și am zis: 6 „Dumnezeule, sunt uluit și mi-e*Dan. 9:7,8. rușine, Dumnezeule, să-mi ridic fața spre Tine. Căci fărădelegile*Ps. 38:4. noastre s-au înmulțit deasupra capetelor noastre și greșelile noastre au ajuns*2 Cron. 28:9.Apoc. 18:5. până la ceruri. 7 Din zilele părinților noștri, am fost foarte*Ps. 106:6.Dan. 9:5,6,8. vinovați până în ziua de azi și din pricina fărădelegilor noastre am*Deut. 28:36,64.Neem. 9:30. fost dați noi, împărații noștri și preoții noștri în mâinile împăraților străini, pradă sabiei, robiei, jafului și rușinii*Dan. 9:7,8. care ne acoperă astăzi fața. 8 Și totuși Domnul Dumnezeul nostru S-a îndurat de noi, lăsându-ne câțiva oameni scăpați și dându-ne un adăpost în locul Lui cel sfânt, ca să ne lumineze*Ps. 13:3;34:5. ochii și să ne dea puțină răsuflare în mijlocul robiei noastre. 9 Căci*Neem. 9:36. suntem robi, dar Dumnezeu*Ps. 136:23. nu ne-a părăsit în robia noastră. A îndreptat spre noi bunăvoința*Cap. 7:28. împăraților perșilor și ei ne-au dat o nouă putere de viață, ca să putem zidi Casa Dumnezeului nostru și să-i dregem dărâmăturile, făcându-ne astfel rost de un loc de adăpost*Is. 5:2. în Iuda și la Ierusalim. 10 Acum, ce să mai zicem noi după aceste lucruri, Dumnezeule? Căci am părăsit poruncile Tale, 11 pe care ni le porunciseși prin robii Tăi, prorocii, zicând: ‘Țara în care intrați s-o stăpâniți este o țară întinată*Cap. 6:21. de necurățiile popoarelor din aceste ținuturi, de urâciunile cu care au umplut-o de la un capăt la altul, cu necurățiile lor. 12 Să nu*Exod 23:32;34:16.Deut. 7:3. dați deci pe fetele voastre după fiii lor, nici să nu luați pe fetele lor de neveste pentru fiii voștri și să nu vă pese*Deut. 23:6. niciodată nici de propășirea lor, nici de bunăstarea lor. În chipul acesta veți ajunge tari, veți mânca cele mai bune roade ale țării și o veți lăsa*Prov. 13:22;20:7. pe veci moștenire fiilor voștri.’ 13 După tot ce ni s-a întâmplat din pricina faptelor rele și a marilor greșeli pe care le-am făcut, măcar că Tu, Dumnezeule, nu ne-ai pedepsit*Ps. 103:10. după fărădelegile noastre, se cuvine ca, acum, când ne-ai păstrat pe acești oameni scăpați, 14 să începem iarăși să călcăm*Ioan 5:14.2 Pet. 2:20,21. poruncile Tale și să ne încuscrim*Vers. 2.Neem. 13:23,27. cu aceste popoare urâcioase? N-ar*Deut. 9:8. izbucni atunci iarăși mânia Ta împotriva noastră, până acolo încât ne-ar nimici, fără să lase nici rămășiță, nici robi izbăviți? 15 Doamne, Dumnezeul lui Israel, Tu ești drept*Neem. 9:33.Dan. 9:14., căci astăzi noi suntem o rămășiță de robi izbăviți. Iată-ne înaintea*Rom. 3:19. Ta ca niște*1 Cor. 15:17. vinovați și din această pricină nu putem sta*Ps. 130:3. înaintea Ta."