1 א   לתאוה יבקש נפרד    בכל-תושיה יתגלע br

2 ב   לא-יחפץ כסיל בתבונה    כי אם-בהתגלות לבו br

3 ג   בבוא-רשע בא גם-בוז    ועם-קלון חרפה br

4 ד   מים עמקים דברי פי-איש    נחל נבע מקור חכמה br

5 ה   שאת פני-רשע לא-טוב--    להטות צדיק במשפט br

6 ו   שפתי כסיל יבאו בריב    ופיו למהלמות יקרא br

7 ז   פי-כסיל מחתה-לו    ושפתיו מוקש נפשו br

8 ח   דברי נרגן כמתלהמים    והם ירדו חדרי-בטן br

9 ט   גם מתרפה במלאכתו--    אח הוא לבעל משחית br

10 י   מגדל-עז שם יהוה    בו-ירוץ צדיק ונשגב br

11 יא   הון עשיר קרית עזו    וכחומה נשגבה במשכתו br

12 יב   לפני-שבר יגבה לב-איש    ולפני כבוד ענוה br

13 יג   משיב דבר בטרם ישמע--    אולת היא-לו וכלמה br

14 יד   רוח-איש יכלכל מחלהו    ורוח נכאה מי ישאנה br

15 טו   לב נבון יקנה-דעת    ואזן חכמים תבקש-דעת br

16 טז   מתן אדם ירחיב לו    ולפני גדלים ינחנו br

17 יז   צדיק הראשון בריבו    יבא- (ובא-) רעהו וחקרו br

18 יח   מדינים ישבית הגורל    ובין עצומים יפריד br

19 יט   אח--נפשע מקרית-עז    ומדונים (ומדינים) כבריח ארמון br

20 כ   מפרי פי-איש תשבע בטנו    תבואת שפתיו ישבע br

21 כא   מות וחיים ביד-לשון    ואהביה יאכל פריה br

22 כב   מצא אשה מצא טוב    ויפק רצון מיהוה br

23 כג   תחנונים ידבר-רש    ועשיר יענה עזות br

24 כד   איש רעים להתרעע    ויש אהב דבק מאח

1 Cel ursuz caută ce -i place lui, se supără de orice lucru bun. -

2 Nebunului nu -i este de învăţătură, ci vrea să arate ce ştie el. -

3 Cînd vine cel rău, vine şi dispreţul; şi odată cu ruşinea, vine şi ocara. -

4 Cuvintele gurii unui om sînt ca nişte ape adînci; izvorul înţelepciunii este ca un şivoi care curge într'una. -

5 Nu este bine să ai în vedere faţa celui rău, ca să nedreptăţeşti pe cel neprihănit la judecată. -

6 Vorbele nebunului aduc ceartă, şi gura lui înjură pînă stîrneşte lovituri. -

7 Gura nebunului îi aduce pieirea, şi buzele îi sînt o cursă pentru suflet. -

8 Cuvintele bîrfitorului sînt ca prăjiturile: alunecă pînă în fundul măruntaielor. -

9 Cine se leneveşte în lucrul lui este frate cu cel ce nimiceşte. -

10 Numele Domnului este un turn tare; cel neprihănit fuge în el, şi stă la adăpost. -

11 Averea este o cetate întărită pentru cel bogat; în închipuirea lui, ea este un zid înalt. -

12 Înainte de pieire, inima omului se îngîmfă, dar smerenia merge înaintea slavei. -

13 Cine răspunde fără să fi ascultat, face o prostie şi îşi trage ruşinea. -

14 Duhul omului îl sprijineşte la boală; dar duhul doborît de întristare, cine -l va ridica? -

15 O inimă pricepută dobîndeşte ştiinţa, şi urechea celor înţelepţi caută ştiinţa. -

16 Darurile unui om îi fac loc, şi -i deschid intrarea înaintea celor mari. -

17 Cel care vorbeşte întîi în pricina lui, pare că are dreptate, dar vine celalt, şi -l ia la cercetare. -

18 Sorţul pune capăt neînţelegerilor, şi hotărăşte între cei puternici. -

19 Fraţii nedreptăţiţi sînt mai greu de cîştigat decît o cetate întărită, şi certurile lor sînt tot aşa de greu de înlăturat ca zăvoarele unei case împărăteşti. -

20 Din rodul gurii lui îşi satură omul trupul, din venitul buzelor lui se satură. -

21 Moartea şi viaţa sînt în puterea limbii; oricine o iubeşte, îi va mînca roadele. -

22 Cine găseşte o nevastă bună, găseşte fericirea; este un har pe care -l capătă dela Domnul. -

23 Săracul vorbeşte rugîndu-se, dar bogatul răspunde cu asprime. -

24 Cine îşi face mulţi prieteni, îi face spre nenorocirea lui, dar este un prieten care ţine mai mult la tine decît un frate. -