1 Et je vis un autre ange puissant, qui descendait du ciel, environné d'une nuée; et il avait un arc-en-ciel sur la tête, et son visage était comme le soleil, et ses pieds comme des colonnes de feu.2 Il tenait à la main un petit livre ouvert; et il mit le pied droit sur la mer, et le gauche sur la terre;3 Et il s'écria d'une voix forte, comme un lion qui rugit, et après qu'il eut crié, les sept tonnerres firent entendre leurs voix.4 Et quand les sept tonnerres eurent fait entendre leurs voix, j'allais écrire; et j'entendis du ciel une voix qui me disait: Scelle les choses que les sept tonnerres ont dites, et ne les écris point.5 Et l'ange que j'avais vu se tenir sur la mer et sur la terre, leva sa main vers le ciel,6 Et jura par celui qui vit aux siècles des siècles, qui a créé le ciel et les choses qui y sont, la terre et les choses qui y sont, et la mer et les choses qui y sont, qu'il n'y aurait plus de temps,7 Mais qu'aux jours où le septième ange ferait entendre sa voix, quand il sonnerait de la trompette, le mystère de Dieu s'accomplirait, comme il l'avait déclaré à ses serviteurs, les prophètes.8 Et la voix que j'avais entendue du ciel, me parla de nouveau, et me dit: Va, prends le petit livre ouvert dans la main de l'ange, qui se tient sur la mer, et sur la terre.9 J'allai vers l'ange, et lui dis: Donne-moi le petit livre; et il me dit: Prends-le et dévore le; il remplira tes entrailles d'amertume; mais dans ta bouche, il sera doux comme du miel.10 Et je pris le petit livre de la main de l'ange, et le dévorai; et il fut doux dans ma bouche comme du miel, mais quand je l'eus avalé, mes entrailles furent remplies d'amertume.11 Alors il me dit: Il faut que tu prophétises encore, sur un grand nombre de peuples, et de nations, et de langues, et de rois.

1 Apoi am văzut un alt înger puternic, care se pogora din cer, învăluit într'un nor. Deasupra capului lui era curcubeul; faţa lui era ca soarele, şi picioarele lui erau ca nişte stîlpi de foc.2 În mînă ţinea o cărticică deschisă. A pus piciorul drept pe mare, şi piciorul stîng pe pămînt,3 şi a strigat cu glas tare, cum răcneşte un leu. Cînd a strigat el, cele şapte tunete au făcut să se audă glasurile lor.4 Şi cînd au făcut cele şapte tunete să se audă glasurile lor, eram gata să mă apuc să scriu; şi am auzit din cer un glas, care zicea: ,,Pecetluieşte ce au spus cele şapte tunete, şi nu scrie ce au spus!``5 Şi îngerul, pe care -l văzusem stînd în picioare pe mare şi pe pămînt, şi -a ridicat mîna dreaptă spre cer,6 şi a jurat pe Cel ce este viu în vecii vecilor, care a făcut cerul şi lucrurile din el, pămîntul şi lucrurile de pe el, marea şi lucrurile din ea, că nu va mai fi nicio zăbavă,7 ci că în zilele în cari îngerul al şaptelea va suna din trîmbiţa lui, se va sfîrşi taina lui Dumnezeu, după vestea bună vestită de El robilor Săi proorocilor.8 Şi glasul, pe care -l auzisem din cer, mi -a vorbit din nou, şi mi -a zis: ,,Du-te de ia cărticica deschisă din mîna îngerului, care stă în picioare pe mare şi pe pămînt!``9 M'am dus la înger, şi i-am cerut să-mi dea cărticica. ,,Ia -o``, mi -a zis el, ,,şi mănîncă -o; ea îţi va amărî pîntecele, dar în gura ta va fi dulce ca mierea.``10 Am luat cărticica din mîna îngerului, şi am mîncat -o: în gura mea a fost dulce ca mierea; dar, după ce am mîncat -o, mi s'a umplut pîntecele de amărăciune.11 Apoi mi-au zis: ,,Trebuie să prooroceşti din nou cu privire la multe noroade, neamuri, limbi şi împăraţi.``