1 Introduziram, pois, a arca de Deus e a puseram no meio da tenda que lhe armara Davi; e trouxeram holocaustos e ofertas pacíficas perante Deus. 2 Tendo Davi acabado de trazer os holocaustos e ofertas pacíficas, abençoou o povo em nome do Senhor. 3 E repartiu a todos em Israel, tanto os homens como as mulheres, a cada um, um bolo de pão, um bom pedaço de carne e passas. 4 Designou dentre os levitas os que haviam de ministrar diante da arca do Senhor, e celebrar, e louvar, e exaltar o Senhor, Deus de Israel, a saber, 5 Asafe, o chefe, Zacarias, o segundo, e depois Jeiel, Semiramote, Jeiel, Matitias, Eliabe, Benaia, Obede-Edom e Jeiel, com alaúdes e harpas; e Asafe fazia ressoar os címbalos. 6 Os sacerdotes Benaia e Jaaziel estavam continuamente com trombetas, perante a arca da Aliança de Deus.

7 Naquele dia, foi que Davi encarregou, pela primeira vez, a Asafe e a seus irmãos de celebrarem com hinos o Senhor.

8 Rendei graças ao Senhor, invocai o seu nome,

fazei conhecidos, entre os povos, os seus feitos.

9 Cantai-lhe, cantai-lhe salmos;

narrai todas as suas maravilhas.

10 Gloriai-vos no seu santo nome;

alegre-se o coração dos que buscam o Senhor.

11 Buscai o Senhor e o seu poder,

buscai perpetuamente a sua presença.

12 Lembrai-vos das maravilhas que fez,

dos seus prodígios e dos juízos dos seus lábios,

13 vós, descendentes de Israel, seu servo,

vós, filhos de Jacó, seus escolhidos.

14 Ele é o Senhor, nosso Deus;

os seus juízos permeiam toda a terra.

15 Lembra-se perpetuamente da sua aliança,

da palavra que empenhou para mil gerações;

16 da aliança que fez com Abraão

e do juramento que fez a Isaque;

17 o qual confirmou a Jacó por decreto

e a Israel, por aliança perpétua,

18 dizendo: Dar-vos-ei a terra de Canaã

como quinhão da vossa herança.

19 Então, eram eles em pequeno número,

pouquíssimos e forasteiros nela;

20 andavam de nação em nação,

de um reino para um povo.

21 A ninguém permitiu que os oprimisse;

antes, por amor deles, repreendeu a reis,

22 dizendo: Não toqueis nos meus ungidos,

nem maltrateis os meus profetas.

23 Cantai ao Senhor, todas as terras;

proclamai a sua salvação, dia após dia.

24 Anunciai entre as nações a sua glória,

entre todos os povos, as suas maravilhas,

25 porque grande é o Senhor e mui digno de ser louvado,

temível mais do que todos os deuses.

26 Porque todos os deuses dos povos são ídolos;

o Senhor, porém, fez os céus.

27 Glória e majestade estão diante dele,

força e formosura, no seu santuário.

28 Tributai ao Senhor, ó famílias dos povos,

tributai ao Senhor glória e força.

29 Tributai ao Senhor a glória devida ao seu nome;

trazei oferendas e entrai nos seus átrios;

adorai o Senhor na beleza da sua santidade.

30 Tremei diante dele, todas as terras,

pois ele firmou o mundo para que não se abale.

31 Alegrem-se os céus, e a terra exulte;

diga-se entre as nações: Reina o Senhor.

32 Ruja o mar e a sua plenitude;

folgue o campo e tudo o que nele há.

33 Regozijem-se as árvores do bosque

na presença do Senhor,

porque vem a julgar a terra.

34 Rendei graças ao Senhor, porque ele é bom;

porque a sua misericórdia dura para sempre.

35 E dizei: Salva-nos, ó Deus da nossa salvação,

ajunta-nos e livra-nos das nações,

para que rendamos graças ao teu santo nome

e nos gloriemos no teu louvor.

36 Bendito seja o Senhor, Deus de Israel,

desde a eternidade até a eternidade.

E todo o povo disse: Amém! E louvou ao Senhor.

37 Então, Davi deixou ali diante da arca da Aliança do Senhor a Asafe e a seus irmãos, para ministrarem continuamente perante ela, segundo se ordenara para cada dia; 38 também deixou a Obede-Edom com seus irmãos, em número de sessenta e oito; a Obede-Edom, filho de Jedutum, e a Hosa, para serem porteiros; 39 e deixou a Zadoque, o sacerdote, e aos sacerdotes, seus irmãos, diante do tabernáculo do Senhor, num lugar alto de Gibeão, 40 para oferecerem continuamente ao Senhor os holocaustos sobre o altar dos holocaustos, pela manhã e à tarde; e isto segundo tudo o que está escrito na Lei que o Senhor ordenara a Israel. 41 E com eles deixou a Hemã, a Jedutum e os mais escolhidos, que foram nominalmente designados para louvarem o Senhor, porque a sua misericórdia dura para sempre. 42 Com eles, pois, estavam Hemã e Jedutum, que faziam ressoar trombetas, e címbalos, e instrumentos de música de Deus; os filhos de Jedutum eram porteiros.

43 Então, se retirou todo o povo, cada um para sua casa; e tornou Davi, para abençoar a sua casa.

1 Dupăce au adus chivotul lui Dumnezeu, l-au pus în mijlocul cortului pe care -l întinsese David pentru el, şi au adus înaintea lui Dumnezeu arderi de tot şi jertfe de mulţămiri.2 Cînd a isprăvit David de adus arderile de tot şi jertfele de mulţămiri, a binecuvîntat poporul în Numele Domnului.3 Apoi a împărţit tuturor celor din Israel bărbaţi şi femei, fiecăruia cîte o pîne, o bucată de carne şi o turtă de stafide.4 A dat Leviţilor sarcina să facă slujba înaintea chivotului Domnului, să chieme, să laude şi să slăvească pe Domnul, Dumnezeul lui Israel.5 Aceştia erau: Asaf, căpetenia; Zaharia, al doilea după el, Ieiel, Şemiramot, Iehiel, Matitia, Eliab, Benaia, Obed-Edom şi Ieiel. Ei aveau instrumente de muzică, alăute şi arfe, şi Asaf suna din ţimbale.6 Preoţii Benaia şi Iahaziel sunau mereu din trîmbiţe înaintea chivotului legămîntului lui Dumnezeu.7 În ziua aceea David a însărcinat pentru întîiaş dată pe Asaf şi fraţii săi să vestească laudele Domnului.8 Lăudaţi pe Domnul, chemaţi Numele Lui: faceţi cunoscut printre popoare faptele Lui înalte!9 Cîntaţi, cîntaţi în cinstea Lui! Vorbiţi despre toate minunile Lui!10 Făliţi-vă cu Numele Lui cel sfînt! Să se bucure inima celor ce caută pe Domnul!11 Căutaţi pe Domnul şi sprijinul Lui, căutaţi necurmat Faţa Lui!12 Aduceţi-vă aminte de minunile pe cari le -a făcut, de minunile Lui şi de judecăţile rostite de gura Lui,13 voi, sămînţa lui Israel, robul Său, copiii lui Iacov, aleşii Lui!14 Domnul este Dumnezeul nostru; judecăţile Lui se împlinesc pe tot pămîntul.15 Aduceţi-vă aminte totdeauna de legămîntul Său; de făgăduinţele Lui, făcute pentru o mie de neamuri de oameni,16 de legămîntul pe care l -a făcut cu Avraam, şi de jurămîntul pe care l -a făcut lui Isaac;17 El l -a făcut o lege pentru Iacov, un legămînt vecinic pentru Israel,18 zicînd: ,,Îţi voi da ţara Canaanului, ca moştenire care v'a căzut la împărţeală.``19 Ei erau puţini la număr atunci, foarte puţini la număr, şi străini în ţara aceea.20 Şi mergeau dela un neam la altul, şi dela o împărăţie la un alt popor;21 dar El n'a îngăduit nimănui să -i asuprească, şi a pedepsit împăraţi din pricina lor,22 zicînd: ,,Nu vă atingeţi de unşii Mei, şi nu faceţi nici un rău proorocilor mei!23 Cîntaţi Domnului, toţi locuitorii pămîntului! Vestiţi din zi în zi mîntuirea Lui;24 povestiţi printre neamuri slava Lui, printre toate popoarele minunile Lui!25 Căci Domnul este mare şi foarte vrednic de laudă, El este de temut mai pesus de toţi dumnezeii;26 căci toţi dumnezeii popoarelor sînt idoli, dar Domnul a făcut cerurile.27 Măreţia şi strălucirea sînt înaintea Feţei Lui, tăria şi bucuria sînt în locaşul Lui.28 Familii de popoare, daţi Domnului, daţi Domnului slavă şi cinste!29 Daţi Domnului slavă pentru Numele Lui! Aduceţi daruri şi veniţi înaintea Lui, închinaţi-vă înaintea Domnului cu podoabe sfinte.30 Tremuraţi înaintea Lui, toţi locuitorii pămîntului! Căci lumea este întărită, şi nu se clatină.31 Să se bucure cerurile, şi să se veselească pămîntul! Să se spună printre neamuri că Domnul împărăţeşte!32 Să urle marea cu tot ce este în ea! Cîmpia să se veselească împreună cu tot ce este pe ea!33 Să chiuie copacii din pădure înaintea Domnului! Căci El vine să judece pămîntul.34 Lăudaţi pe Domnul, căci este bun, căci îndurarea Lui ţine în veac!35 Ziceţi: ,Mîntuieşte-ne, Dumnezeul mîntuirii, strînge-ne şi scoate-ne din mijlocul neamurilor, ca să lăudăm Numele Tău cel sfînt, şi să ne punem slava în a Te lăuda!36 Binecuvîntat să fie Domnul, Dumnezeul lui Israel, din vecinicie în vecinicie! Şi tot poporul a zis: ,Amin!` şi lăuda pe Domnul!37 David a lăsat acolo, înaintea chivotului legămîntului Domnului, pe Asaf şi pe fraţii lui, ca să slujească necurmat înaintea chivotului, împlinindu-şi datoria zi de zi.38 A lăsat pe Obed-Edom şi pe Hosa cu fraţii lor, în număr de şasezeci şi opt, pe Obed-Edom, fiul lui Ieditun, şi pe Hosa, ca uşieri.39 A pus pe preotul Ţadoc şi pe preoţi, fraţii săi, înaintea locaşului Domnului, pe înălţimea din Gabaon,40 ca să aducă necurmat Domnului arderi de tot, dimineaţa şi seara, pe altarul arderilor de tot, şi să împlinească tot ce este scris în legea Domnului, poruncită lui Israel de Domnul.41 Cu ei erau Heman şi Iedutun, şi ceilalţi cari fuseseră aleşi şi numiţi pe nume ca să laude pe Domnul, căci îndurarea Lui ţine în veac.42 Cu ei erau Heman şi Iedutun, cari aveau trîmbiţe şi ţimbale pentru ceice sunau din ele, şi instrumente pentru cîntări în cinstea lui Dumnezeu. Fiii lui Iedutun erau uşieri.43 Tot poporul s'a dus fiecare la casa lui, şi David s'a întors să-şi binecuvinteze casa.