1 Então, veio Davi a Nobe, ao sacerdote Aimeleque; Aimeleque, tremendo, saiu ao encontro de Davi e disse-lhe: Por que vens só, e ninguém, contigo? 2 Respondeu Davi ao sacerdote Aimeleque: O rei deu-me uma ordem e me disse: Ninguém saiba por que te envio e de que te incumbo; quanto aos meus homens, combinei que me encontrassem em tal e tal lugar. 3 Agora, que tens à mão? Dá-me cinco pães ou o que se achar. 4 Respondendo o sacerdote a Davi, disse-lhe: Não tenho pão comum à mão; há, porém, pão sagrado, se ao menos os teus homens se abstiveram das mulheres. 5 Respondeu Davi ao sacerdote e lhe disse: Sim, como sempre, quando saio à campanha, foram-nos vedadas as mulheres, e os corpos dos homens não estão imundos. Se tal se dá em viagem comum, quanto mais serão puros hoje! 6 Deu-lhe, pois, o sacerdote o pão sagrado, porquanto não havia ali outro, senão os pães da proposição, que se tiraram de diante do Senhor, quando trocados, no devido dia, por pão quente.

7 Achava-se ali, naquele dia, um dos servos de Saul, detido perante o Senhor, cujo nome era Doegue, edomita, o maioral dos pastores de Saul.

8 Disse Davi a Aimeleque: Não tens aqui à mão lança ou espada alguma? Porque não trouxe comigo nem a minha espada nem as minhas armas, porque a ordem do rei era urgente. 9 Respondeu o sacerdote: A espada de Golias, o filisteu, a quem mataste no vale de Elá, está aqui, envolta num pano detrás da estola sacerdotal; se a queres levar, leva-a, porque não há outra aqui, senão essa. Disse Davi: Não há outra semelhante; dá-ma.

10 Levantou-se Davi, naquele dia, e fugiu de diante de Saul, e foi a Aquis, rei de Gate. 11 Porém os servos de Aquis lhe disseram: Este não é Davi, o rei da sua terra? Não é a este que se cantava nas danças, dizendo:

Saul feriu os seus milhares,

porém Davi, os seus dez milhares?

12 Davi guardou estas palavras, considerando-as consigo mesmo, e teve muito medo de Aquis, rei de Gate. 13 Pelo que se contrafez diante deles, em cujas mãos se fingia doido, esgravatava nos postigos das portas e deixava correr saliva pela barba. 14 Então, disse Aquis aos seus servos: Bem vedes que este homem está louco; por que mo trouxestes a mim? 15 Faltam-me a mim doidos, para que trouxésseis este para fazer doidices diante de mim? Há de entrar este na minha casa?

1 David s'a dus la Nob, la preotul Ahimelec, care a alergat speriat înaintea lui, şi i -a zis: ,,Pentruce eşti singur şi nu este nimeni cu tine?``2 David a răspuns preotului Ahimelec: ,,Împăratul mi -a dat o poruncă şi mi -a zis: ,Nimeni să nu ştie nimic de pricina pentru care te trimet şi de porunca pe care ţi-am dat -o.` Am hotărît un loc de întîlnire cu oamenii mei.3 Acum ce ai la îndemînă? Dă-mi cinci pîni, sau ce se va găsi.``4 Preotul a răspuns lui David: ,,N-am pîne obicinuită la îndemnă, ci numai pîne sfinţită; doar dacă oamenii tăi s'au ferit de împreunarea cu femei!``5 David a răspuns preotului: ,,Ne-am ferit de împreunarea cu femei de trei zile decînd am plecat, şi toţi oamenii mei sînt curaţi; de altfel, dacă aceasta este o faptă necurată, va fi sfinţită negreşt azi de acela care o va face.``6 Atunci preotul i -a dat pînea sfinţită, căci nu era acolo altă pîne decît pînea pentru punerea înainte, care fusese luată dinaintea Domnului ca să fie înlocuită cu pîne caldă, în clipa cînd luaseră pe cealaltă.7 Chiar în ziua aceea, se afla acolo închis înaintea Domnului un om dintre slujitorii lui Saul; era un Edomit, numit Doeg, căpetenia păstorilor lui Saul.8 David a zis lui Ahimelec: ,,N'ai la îndemînă o suliţă sau o sabie? Căci nu mi-am luat cu mine nici sabia nici armele, pentrucă porunca împăratului era grabnică.``9 Preotul a răspuns: ,,Iată sabia lui Goliat, Filisteanul, pe care l-ai omorît în valea terebinţilor; este învelită într'un covor, în dosul efodului; dacă vrei s'o iei, ia -o, căci nu este alta aici.`` Şi David a zis: ,,Nu -i alta ca ea; dă-mi -o.``10 David s'a sculat şi a fugit chiar în ziua aceea de Saul. A ajuns la Achiş, împăratul Gatului.11 Slujitorii lui Achiş i-au zis: ,,Nu este acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care se cînta, jucînd: ,Saul şi -a bătut miile lui, Iar David zecile lui de mii?``12 David a pus la inimă aceste cuvinte, şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului.13 A făcut pe nebunul înaintea lor; făcea năzdrăvănii înaintea lor, făcea zgîrîieturi pe uşile porţilor, şi lăsa să -i curgă balele pe barbă.14 Achiş a zis slujitorilor săi: ,,Vedeţi bine că omul acesta şi -a pierdut minţile; pentruce mi -l aduceţi?15 Oare duc lipsă de nebuni, de-mi aduceţi pe acesta şi mă faceţi martor la năzdrăvăniile lui? Să intre el în casa mea?``