1 Ai dos que andam à vontade em Sião e dos que vivem sem receio no monte de Samaria, homens notáveis da principal das nações, aos quais vem a casa de Israel! 2 Passai a Calné e vede; e, dali, ide à grande Hamate; depois, descei a Gate dos filisteus; sois melhores que estes reinos? Ou será maior o seu território do que o vosso território? 3 Vós que imaginais estar longe o dia mau e fazeis chegar o trono da violência; 4 que dormis em camas de marfim, e vos espreguiçais sobre o vosso leito, e comeis os cordeiros do rebanho e os bezerros do cevadouro; 5 que cantais à toa ao som da lira e inventais, como Davi, instrumentos músicos para vós mesmos; 6 que bebeis vinho em taças e vos ungis com o mais excelente óleo, mas não vos afligis com a ruína de José. 7 Portanto, agora, ireis em cativeiro entre os primeiros que forem levados cativos, e cessarão as pândegas dos espreguiçadores.

8 Jurou o Senhor Deus por si mesmo, o Senhor, Deus dos Exércitos, e disse: Abomino a soberba de Jacó e odeio os seus castelos; e abandonarei a cidade e tudo o que nela há. 9 Se numa casa ficarem dez homens, também esses morrerão. 10 Se, porém, um parente chegado, o qual os há de queimar, toma os cadáveres para os levar fora da casa e diz ao que estiver no seu mais interior: Haverá outro contigo? E este responder: Não há; então, lhe dirá: Cala-te, não menciones o nome do Senhor. 11 Pois eis que o Senhor ordena, e será destroçada em ruínas a casa grande, e a pequena, feita em pedaços.

12 Poderão correr cavalos na rocha? E lavrá-la com bois? No entanto, haveis tornado o juízo em veneno e o fruto da justiça, em alosna. 13 Vós vos alegrais com Lo-Debar e dizeis: Não é assim que, por nossas próprias forças, nos apoderamos de Carnaim? 14 Pois eis que levantarei sobre vós, ó casa de Israel, uma nação, diz o Senhor, Deus dos Exércitos, a qual vos oprimirá, desde a entrada de Hamate até ao ribeiro da Arabá.

1 Vai de ceice trăiesc fără grijă în Sion, şi la adăpost pe muntele Samariei, vai de mai marii aceştia ai celui dintîi dintre neamuri, la cari aleargă casa lui Israel!...2 Treceţi la Calne şi vedeţi, duceţi-vă de acolo pînă la Hamatul cel mare, şi pogorîţi-vă în Gat la Filisteni; sînt oare cetăţile acestea mai înfloritoare decît cele două împărăţii ale voastre, şi este ţinutul lor mai întins decît al vostru?...3 Credeţi că ziua nenorocirii este departe, şi faceţi să se apropie domnia silniciei.4 Ei se culcă pe paturi de fildeş, şi stau întinşi a lene pe aşternuturile lor; mănîncă miei din turmă, şi viţei puşi la îngrăşat.5 Aiurează în sunetul alăutei, se cred iscusiţi ca David în instrumentele de muzică.6 Beau vin cu pahare largi, se ung cu cel mai bun untdelemn, şi nu se întristează de prăpădul lui Iosif!7 De aceea vor merge în robie, în fruntea prinşilor de război; şi vor înceta strigătele de veselie ale acestor desfătaţi.8 Domnul Dumnezeu a jurat pe Sine însuş, şi Domnul, Dumnezeul oştirilor, a zis: ,,Mi -e scîrbă de mîndria lui Iacov, şi -i urăsc palatele; de aceea, voi da în mîna vrăjmaşului cetatea cu tot ce este în ea.9 Şi dacă vor mai rămînea zece oameni într'o casă vor muri.10 Cînd unchiu-său va lua pe cel mort să -l ardă, ridicîndu -i oasele din casă, şi va întreba pe cel din fundul casei: ,,Mai este cineva cu tine?`` Acela va răspunde: ,,Nimeni``... Iar celalt va zice: ,,Tăcere! Căci nu trebuie să pomenim acum Numele Domnului!``11 Căci iată că Domnul porunceşte să se dărîme casa cea mare, şi să se facă bucăţi casa cea mică.12 Pot caii să alerge pe o stîncă? Sau poate cineva să are marea cu boii, de aţi prefăcut judecata în otravă, şi roada dreptăţii în pelin?13 Vă bucuraţi de lucruri de nimic, şi ziceţi: ,,Oare nu prin tăria noastră am cîştigat noi putere?``14 De aceea, iată, voi ridica împotriva voastră, casa lui Israel, zice Domnul, Dumnezeul oştirilor, un neam, care vă va asupri dela intrarea Hamatului pînă la pîrîul pustiei.``