1 Naquele dia, cantaram Débora e Baraque, filho de Abinoão, dizendo:

2 Desde que os chefes se puseram à frente de Israel,

e o povo se ofereceu voluntariamente,

bendizei ao Senhor.

3 Ouvi, reis, dai ouvidos, príncipes:

eu, eu mesma cantarei ao Senhor;

salmodiarei ao Senhor, Deus de Israel.

4 Saindo tu, ó Senhor, de Seir,

marchando desde o campo de Edom,

a terra estremeceu;

os céus gotejaram,

sim, até as nuvens gotejaram águas.

5 Os montes vacilaram diante do Senhor,

e até o Sinai, diante do Senhor, Deus de Israel.

6 Nos dias de Sangar, filho de Anate,

nos dias de Jael, cessaram as caravanas;

e os viajantes tomavam desvios tortuosos.

7 Ficaram desertas as aldeias em Israel, repousaram,

até que eu, Débora, me levantei,

levantei-me por mãe em Israel.

8 Escolheram-se deuses novos;

então, a guerra estava às portas;

não se via escudo nem lança

entre quarenta mil em Israel.

9 Meu coração se inclina para os comandantes de Israel,

que, voluntariamente, se ofereceram entre o povo;

bendizei ao Senhor.

10 Vós, os que cavalgais jumentas brancas,

que vos assentais em juízo

e que andais pelo caminho, falai disto.

11 À música dos distribuidores de água,

lá entre os canais dos rebanhos,

falai dos atos de justiça do Senhor,

das justiças a prol de suas aldeias em Israel.

Então, o povo do Senhor

pôde descer ao seu lar.

12 Desperta, Débora, desperta,

desperta, acorda, entoa um cântico;

levanta-te, Baraque, e leva presos

os que te prenderam, tu, filho de Abinoão.

13 Então, desceu o restante dos nobres,

o povo do Senhor em meu auxílio contra os poderosos.

14 De Efraim, cujas raízes estão na antiga região de Amaleque,

desceram guerreiros;

depois de ti, ó Débora,

seguiu Benjamim com seus povos;

de Maquir desceram comandantes,

e, de Zebulom, os que levam a vara de comando.

15 Também os príncipes de Issacar foram com Débora;

Issacar seguiu a Baraque,

em cujas pegadas foi enviado para o vale.

Entre as facções de Rúben

houve grande discussão.

16 Por que ficaste entre os currais

para ouvires a flauta?

Entre as facções de Rúben

houve grande discussão.

17 Gileade ficou dalém do Jordão,

e Dã, por que se deteve junto a seus navios?

Aser se assentou nas costas do mar

e repousou nas suas baías.

18 Zebulom é povo que expôs a sua vida à morte,

como também Naftali, nas alturas do campo.

19 Vieram reis e pelejaram;

pelejaram os reis de Canaã

em Taanaque, junto às águas de Megido;

porém não levaram nenhum despojo de prata.

20 Desde os céus pelejaram as estrelas

contra Sísera, desde a sua órbita o fizeram.

21 O ribeiro Quisom os arrastou,

Quisom, o ribeiro das batalhas.

Avante, ó minha alma, firme!

22 Então, as unhas dos cavalos socavam pelo galopar,

o galopar dos seus guerreiros.

23 Amaldiçoai a Meroz, diz o Anjo do Senhor,

amaldiçoai duramente os seus moradores,

porque não vieram em socorro do Senhor,

em socorro do Senhor e seus heróis.

24 Bendita seja sobre as mulheres Jael,

mulher de Héber, o queneu;

bendita seja sobre as mulheres que vivem em tendas.

25 Água pediu ele, leite lhe deu ela;

em taça de príncipes lhe ofereceu nata.

26 À estaca estendeu a mão e, ao maço dos trabalhadores, a direita;

e deu o golpe em Sísera,

rachou-lhe a cabeça,

furou e traspassou-lhe as fontes.

27 Aos pés dela se encurvou,

caiu e ficou estirado;

a seus pés se encurvou e caiu;

onde se encurvou, ali caiu morto.

28 A mãe de Sísera olhava pela janela

e exclamava pela grade:

Por que tarda em vir o seu carro?

Por que se demoram os passos dos seus cavalos?

29 As mais sábias das suas damas respondem,

e até ela a si mesma respondia:

30 Porventura, não achariam e repartiriam despojos?

Uma ou duas moças, a cada homem?

Para Sísera, estofos de várias cores,

estofos de várias cores de bordados;

um ou dois estofos bordados, para o pescoço da esposa?

31 Assim, ó Senhor, pereçam todos os teus inimigos!

Porém os que te amam brilham como o sol

quando se levanta no seu esplendor.

E a terra ficou em paz quarenta anos.

1 În ziua aceea, Debora a cîntat această cîntare, cu Barac, fiul lui Abinoam:2 ,,Nişte căpetenii s'au pus în fruntea poporului în Israel, Şi poporul s'a arătat gata de luptă: Binecuvîntaţi pe Domnul!3 Ascultaţi, împăraţi! Luaţi aminte, domnitori! Voi cînta, da, voi cînta Domnului, Voi cînta din alăută Domnului, Dumnezeului lui Israel.4 Doamne, cînd ai ieşit din Seir, Cînd ai plecat din cîmpiile Edomului, Pămîntul s'a cutremurat, cerurile au picurat, Şi norii au turnat ape cu găleata;5 Munţii s'au clătinat înaintea Domnului, Sinaiul acela s'a clătinat Domnului, Dumnezeului lui Israel``.6 ,,Pe vremea lui Şamgar, fiul lui Anat, Pe vremea Iaelei drumurile erau părăsite, Şi călătorii apucau pe căi strîmbe.7 Căpeteniile erau fără putere în Israel, fără putere, Pînă cînd m'am sculat eu, Debora, Pînă cînd m'am ridicat eu, ca o mamă în Israel.8 El îşi alesese noi dumnezei: Atunci războiul era la porţi; Dar nu vedeai nici scut, nici suliţă La patruzeci de mii în Israel.9 Inima mea se îndreaptă spre căpeteniile lui Israel, Spre aceia din popor cari s'au arătat gata să lupte. Binecuvîntaţi pe Domnul!10 Voi, cari călăriţi pe măgăriţe albe, Voi, cari şedeţi pe covoare, Şi voi, cari umblaţi pe drum, -cîntaţi!11 Arcaşii, din mijlocul adăpătoarelor, Să laude cu glasul lor binefacerile Domnului, Binefacerile cîrmuirii Sale în Israel. Atunci poporul Domnului s'a pogorît la porţi:12 Trezeşte-te, trezeşte-te, Debora! Trezeste-te, trezeşte-te şi zi o cîntare! Scoală-te, Barac, Şi adu-ţi robii de război, Fiul lui Abinoam!13 Atunci o rămăşiţă din popor a biruit pe cei puternici, Domnul mi -a dat biruinţa asupra celor viteji.14 Din Efraim au venit locuitorii lui Amalec. După tine a mers Beniamin în oştirea ta. Din Machir au venit căpeteniile, Şi din Zabulon cîrmuitorii.15 Mai marii lui Isahar au fost cu Debora, Şi Isahar a venit după Barac, A fost trimes pe urma lui în vale. La pîraiele lui Ruben, Au fost mari hotărîri!16 Pentruce ai rămas în mijlocul staulelor17 Galaadul de dincolo de Iordan nu şi -a părăsit locuinţa. Pentruce a stat Dan pe corăbii? Aşer a stat pe malul mării, Şi s'a odihnit în limanurile lui.18 Zabulon este un popor care a înfruntat moartea, Şi Neftali la fel, pe înălţimile din cîmpie.19 Împăraţii au venit, s'au luptat; Atunci au luptat împăraţii Canaanului, La Tanaac, la apele Meghido; N'au luat nicio pradă, nici argint.20 Din ceruri se luptau, De pe cărările lor stelele se luptau împotriva lui Sisera,21 Pîrîul Chison i -a luat, Pîrîul din vremile străvechi, pîrîul Chison! Suflete, calcă-'n picioare pe viteji!22 Atunci copitele cailor au răsunat De goana, de goana năbădăioasă a războinicilor lor.23 Blestemaţi pe Meroza, a zis Îngerul Domnului, Blestemaţi, blestemaţi pe locuitorii lui; Căci n'au venit în ajutorul Domnului, În ajutorul Domnului, printre oamenii viteji``.24 Binecuvîntată să fie între femei Iael, Nevasta lui Heber, Chenitul! Binecuvîntată să fie ea între femeile cari locuiesc în corturi!25 El a cerut apă, şi ea i -a a dat lapte; În pahar împărătesc i -a adus unt.26 Cu o mînă a luat ţăruşul, Şi cu dreapta ciocanul lucrătorilor, A lovit pe Sisera, i -a despicat capul, I -a sfărîmat şi străpuns tîmpla.27 El s'a ghemuit: a căzut şi s'a culcat la picioarele ei; S'a ghemuit şi a căzut la picioarele ei; Acolo unde s'a ghemuit, acolo a căzut fără viaţă.28 Pe fereastră, prin zăbrele, Se uită mama lui Sisera, şi strigă: ,,Pentruce zăboveşte carul lui să vină? Pentruce vin carăle lui aşa de încet?``29 Cele mai înţelepte dintre femeile ei îi răspund, Şi ea îşi răspunde singură:30 ,,Negreşit, au găsit pradă! Şi -o împărţesc: O fată, două fete de fiecare om; Pradă de haine văpsite pentru Sisera; Pradă de haine văpsite cusute la gherghef, Două haine văpsite şi cusute la gherghef, De pus pe grumazul biruitorului!``31 Aşa să piară toţi vrăjmaşii Tăi, Doamne! Dar cei ce -L iubesc sînt ca soarele, cînd se arată în puterea lui``. Ţara a avut odihnă patruzeci de ani.