1 Então, disse Eliseu: Ouvi a palavra do Senhor; assim diz o Senhor: Amanhã, quase a este tempo, uma medida de farinha haverá por um siclo, e duas medidas de cevada, por um siclo, à porta de Samaria. 2 Porém um capitão, em cuja mão o rei se encostava, respondeu ao homem de Deus e disse: Eis que, ainda que o Senhor fizesse janelas no céu, poder-se-ia fazer isso? E ele disse: Eis que o verás com os teus olhos, porém daí não comerás.

3 E quatro homens leprosos estavam à entrada da porta, os quais disseram uns aos outros: Para que estaremos nós aqui até morrermos? 4 Se dissermos: Entremos na cidade, há fome na cidade, e morreremos aí; e, se ficarmos aqui, também morreremos; vamos nós, pois, agora, e demos conosco no arraial dos siros; se nos deixarem viver, viveremos, e, se nos matarem, tão somente morreremos. 5 E levantaram-se ao crepúsculo, para irem ao arraial dos siros; e, chegando à entrada do arraial dos siros, eis que não havia ali ninguém. 6 Porque o Senhor fizera ouvir no arraial dos siros ruído de carros e ruído de cavalos, como o ruído de um grande exército; de maneira que disseram uns aos outros: Eis que o rei de Israel alugou contra nós os reis dos heteus e os reis dos egípcios, para virem contra nós. 7 Pelo que se levantaram, e fugiram no crepúsculo, e deixaram as suas tendas, e os seus cavalos, e os seus jumentos, e o arraial como estava; e fugiram para salvarem a sua vida. 8 Chegando, pois, estes leprosos à entrada do arraial, entraram numa tenda, e comeram, e beberam, e tomaram dali prata, e ouro, e vestes, e foram, e os esconderam; então, voltaram, e entraram em outra tenda, e dali também tomaram alguma coisa, e a esconderam.

9 Então, disseram uns para os outros: Não fazemos bem; este dia é dia de boas-novas, e nos calamos; se esperarmos até à luz da manhã, algum mal nos sobrevirá; pelo que agora vamos e o anunciemos à casa do rei. 10 Vieram, pois, e bradaram aos porteiros da cidade, e lhes anunciaram, dizendo: Fomos ao arraial dos siros, e eis que lá não havia ninguém, nem voz de homem, porém, só cavalos atados, e jumentos atados, e as tendas como estavam dantes. 11 E chamaram os porteiros, e estes o anunciaram dentro da casa do rei. 12 E o rei se levantou de noite e disse aos seus servos: Agora, vos farei saber o que é que os siros nos fizeram; bem sabem eles que esfaimados estamos; pelo que saíram do arraial, a esconder-se pelo campo, dizendo: Quando saírem da cidade, então, os tomaremos vivos e entraremos na cidade. 13 Então, um dos seus servos respondeu e disse: Tomem-se, pois, cinco dos cavalos do resto que ficou aqui dentro, pois toda a multidão dos israelitas que ficaram aqui de resto terá a mesma sorte da multidão dos israelitas que já pereceram; enviemo-los e vejamos. 14 Tomaram, pois, dois cavalos de carro; e o rei os enviou após o exército dos siros, dizendo: Ide e vede. 15 E foram após eles até ao Jordão, e eis que todo o caminho estava cheio de vestes e de aviamentos, que os siros, apressando-se, lançaram fora; e voltaram os mensageiros e o anunciaram ao rei.

16 Então, saiu o povo e saqueou o arraial dos siros; e havia uma medida de farinha por um siclo, e duas medidas de cevada, por um siclo, conforme a palavra do Senhor. 17 E pusera o rei à porta o capitão em cuja mão se encostava; e o povo o atropelou na porta, e ele morreu, como falara o homem de Deus, o que falou quando o rei descera a ele. 18 Porque assim sucedeu como o homem de Deus falara ao rei, dizendo: Amanhã, quase a este tempo, haverá duas medidas de cevada por um siclo, e uma medida de farinha, por um siclo, à porta de Samaria. 19 E aquele capitão respondera ao homem de Deus e disse: Eis que, ainda que o Senhor fizesse janelas no céu, poder-se-ia isso fazer conforme essa palavra? E o homem de Deus dissera: Eis que o verás com os teus olhos, porém daí não comerás. 20 E assim lhe sucedeu, porque o povo o atropelou à porta, e ele morreu.

1 Elisei a zis: ,,Ascultaţi cuvîntul Domnului! Aşa vorbeşte Domnul: ,,Mîne, la ceasul acesta, se va vinde la poarta Samariei o măsuţă de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu.``2 Călăreţul pe braţul căruia se rezema împăratul a răspuns omului lui Dumnezeu: ,,Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s'ar putea întîmpla un asemenea lucru?`` Şi Elisei a zis: ,,Vei vedea cu ochii tăi: dar tu nu vei mînca din ele.``3 La intrarea porţii erau patru leproşi, cari au zis unul către altul: ,,La ce să şedem aici pînă vom muri?4 Dacă ne vom gîndi să intrăm în cetate, în cetate este foamete, şi vom muri; şi dacă vom sta aici, deasemenea vom muri. Haidem dar să ne aruncăm în tabăra Sirienilor; dacă ne vor lăsa cu viaţă, vom trăi, iar dacă ne vor omorî, vom muri.``5 Au plecat dar în amurg, să se ducă în tabăra Sirienilor. Şi cînd au ajuns la intrarea taberii Sirienilor, iată că nu era nimeni.6 Domnul făcuse să se audă în tabăra Sirienilor un vuiet de cară şi un vuiet de cai, vuietul unei mari oştiri, şi îşi ziseseră unul către altul: ,,Împăratul lui Israel a tocmit împotriva noastră pe împăraţii Hetiţilor şi pe împăraţii Egiptenilor, ca să vină să lupte împotriva noastră.``7 Şi s'au sculat şi au luat -o la fugă în amurg. Şi-au lăsat corturile, caii şi măgarii, tabăra aşa cum era şi au fugit ca să-şi scape viaţa.8 Leproşii, ajungînd la intrarea taberii, au pătruns într'un cort, au mîncat şi au băut, au luat din el argint, aur şi haine, şi s'au dus şi le-au ascuns. S'au întors iarăş, au pătruns într'un alt cort şi au luat şi de acolo lucruri pe cari s'au dus şi le-au ascuns.9 Apoi, şi-au zis unul altuia: ,,Nu facem bine! Ziua aceasta este o zi de veste bună. Dacă vom tăcea şi dacă vom aştepta pînă la lumina zilei de mîne, vom fie pedepsiţi. Veniţi acum şi haidem să dăm de ştire casei împăratului.``10 Au plecat, şi au chemat pe străjerii de la poarta cetăţii, şi le-au spus aşa: ,,Am intrat în tabăra Sirienilor, şi iată că nu este nimeni, nu se aude niciun glas de om; n'am găsit decît cai legaţi şi măgari legaţi, şi corturile aşa cum erau.``11 Străjerii dela poartă au strigat, şi au trimes vestea aceasta înlăuntrul casei împăratului.12 Împăratul s'a sculat noaptea, şi a zis slujitorilor săi: ,,Vreau să vă spun ce ne fac Sirienii. Fiindcă ştiu că sîntem flămînzi, au părăsit tabăra ca să se ascundă în ogoare, şi şi-au zis: ,,Cînd vor ieşi din cetate, îi vom prinde vii, şi vom intra în cetate.``13 Unul din slujitorii împăratului a răspuns: ,,Să se ia cinci din caii cari au mai rămas în cetate, -li se va întîmpla doar cum s'a întîmplat la toată mulţimea lui Israel care a mai rămas, toată mulţimea lui Israel care se istoveşte, -şi să trimetem să vedem ce se petrece.``14 Au luat două cară cu caii lor, şi împăratul a trimes nişte soli pe urmele oştirii Sirienilor, zicînd: ,,Duceţi-vă şi vedeţi.``15 S'au dus după ei pînă la Iordan; şi iată că tot drumul era plin cu haine şi lucruri pe cari le aruncaseră Sirienii în goana lor. Solii s'au întors, şi au spus împăratului.16 Poporul a ieşit, şi a jăfuit tabăra Sirienilor. Şi s'a vîndut o măsură de floare de făină cu un siclu şi două măsuri de orz cu un siclu, după cuvîntul Domnului.17 Împăratul încredinţase paza porţii în mîna călăreţului pe braţul căruia se rezemase atunci. Dar călăreţul acesta a fost călcat în picioare de popor la poartă şi a murit, după cuvîntul pe care -l rostise omul lui Dumnezeu, cînd se pogorîse împăratul la el.18 Omul lui Dumnezeu spusese atunci împăratului: ,,Mîne, la ceasul acesta, se vor vinde la poarta Samariei două măsuri de orz cu un siclu şi o măsura de floare de făină cu un siclu.``19 Iar călăreţul răspunsese omului lui Dumnezeu: ,,Chiar dacă ar face Domnul ferestre în cer, cum s'ar putea întîmpla un asemenea lucru?`` Şi Elisei zisese: ,,Vei vedea cu ochii tăi; dar tu nu vei mînca din ele.``20 În adevăr aşa i s'a şi întîmplat: a fost călcat în picioare la poartă de popor, şi a murit.