1 Então, os homens de Efraim lhe disseram: Que é isto que nos fizeste, que não nos chamaste, quando foste pelejar contra os midianitas? E contenderam com ele fortemente. 2 Porém ele lhes disse: Que mais fiz eu, agora, do que vós? Não são, porventura, os rabiscos de Efraim melhores do que a vindima de Abiezer? 3 Deus vos deu na vossa mão os príncipes dos midianitas, Orebe e Zeebe; que mais pude eu logo fazer do que vós? Então, a sua ira se abrandou para com ele, quando falou esta palavra. 4 E, como Gideão veio ao Jordão, passou com os trezentos homens que com ele estavam, já cansados, mas ainda perseguindo. 5 E disse aos homens de Sucote: Dai, peço-vos, alguns pedaços de pão ao povo que segue as minhas pisadas; porque estão cansados, e eu vou em alcance de Zeba e Salmuna, reis dos midianitas.

6 Porém os príncipes de Sucote disseram: Está já a palma da mão de Zeba e de Salmuna na tua mão, para que demos pão ao teu exército? 7 Então disse Gideão: Pois, quando o Senhor der na minha mão a Zeba e a Salmuna, trilharei a vossa carne com os espinhos do deserto e com os abrolhos. 8 E dali subiu a Penuel e falou-lhes da mesma maneira; e os homens de Penuel lhe responderam como os homens de Sucote lhe haviam respondido. 9 Pelo que também falou aos homens de Penuel, dizendo: Quando eu voltar em paz, derribarei esta torre.

10 Estavam, pois, Zeba e Salmuna em Carcor, e os seus exércitos com eles, uns quinze mil homens, todos os que ficaram do exército dos filhos do Oriente; e os que caíram foram cento e vinte mil homens, que arrancavam a espada. 11 E subiu Gideão pelo caminho dos que habitavam em tendas, para o oriente de Noba e Jogbeá; e feriu aquele exército, porquanto o exército estava descuidado. 12 E fugiram Zeba e Salmuna; porém ele os perseguiu, e tomou presos ambos os reis dos midianitas, a Zeba e a Salmuna, e afugentou todo o exército.

13 Voltando, pois, Gideão, filho de Joás, da peleja, antes do nascer do sol, 14 tomou preso a um moço dos homens de Sucote e lhe fez perguntas; o qual descreveu os príncipes de Sucote e os seus anciãos, setenta e sete homens. 15 Então, veio aos homens de Sucote e disse: Vedes aqui a Zeba e a Salmuna, dos quais desprezivelmente me deitastes em rosto, dizendo: Está já a palma da mão de Zeba e Salmuna na tua mão, para que demos pão aos teus homens, já cansados? 16 E tomou os anciãos daquela cidade, e espinhos do deserto, e abrolhos e com eles ensinou aos homens de Sucote. 17 E derribou a torre de Penuel e matou os homens da cidade. 18 Depois, disse a Zeba e a Salmuna: Que homens eram os que matastes em Tabor? E disseram: Qual tu, tais eram eles; cada um, na aparência, como filhos de um rei. 19 Então, disse ele: Meus irmãos eram filhos de minha mãe; vive o Senhor, que, se os tivésseis deixado em vida, eu não vos mataria a vós. 20 E disse a Jéter, seu primogênito: Levanta-te, mata-os. Porém o jovem não arrancou da sua espada, porque temia; porquanto ainda era jovem. 21 Então, disseram Zeba e Salmuna: Levanta-te tu e acomete-nos; porque, qual o homem, tal a sua valentia. Levantou-se, pois, Gideão, e matou a Zeba e a Salmuna, e tomou as luetas que estavam no pescoço dos seus camelos.

22 Então, os homens de Israel disseram a Gideão: Domina sobre nós, tanto tu como teu filho e o filho de teu filho; porquanto nos livraste da mão dos midianitas. 23 Porém Gideão lhes disse: Sobre vós eu não dominarei, nem tampouco meu filho sobre vós dominará; o Senhor sobre vós dominará. 24 E disse-lhes mais Gideão: Uma petição vos farei: dai-me cada um de vós os pendentes do seu despojo (porque tinham pendentes de ouro, porquanto eram ismaelitas). 25 E disseram eles: De boa mente os daremos. E estenderam uma capa, e cada um deles deitou ali um pendente do seu despojo. 26 E foi o peso dos pendentes de ouro que pediu mil e setecentos siclos de ouro, afora as luetas, e as cadeias, e as vestes de púrpura que traziam os reis dos midianitas, e afora as coleiras que os camelos traziam ao pescoço. 27 E fez Gideão disso um éfode e pô-lo na sua cidade, em Ofra; e todo o Israel se prostituiu ali após ele; e foi por tropeço a Gideão e à sua casa. 28 Assim, foram abatidos os midianitas diante dos filhos de Israel e nunca mais levantaram a sua cabeça; e sossegou a terra quarenta anos nos dias de Gideão.

29 E foi-se Jerubaal, filho de Joás, e habitou em sua casa. 30 E teve Gideão setenta filhos, que procederam dele; porque tinha muitas mulheres. 31 E sua concubina, que estava em Siquém, lhe deu também um filho; e pôs-lhe por nome Abimeleque. 32 E faleceu Gideão, filho de Joás, numa boa velhice e foi sepultado no sepulcro de seu pai Joás, em Ofra dos abiezritas.

33 E sucedeu que, quando Gideão faleceu, os filhos de Israel se tornaram, e se prostituíram após os baalins, e puseram a Baal-Berite por deus. 34 E os filhos de Israel se não lembraram do Senhor, seu Deus, que os livrara da mão de todos os seus inimigos em redor; 35 nem usaram de beneficência com a casa de Jerubaal, a saber, de Gideão, conforme todo o bem que ele usara com Israel.

1 Bărbaţii lui Efraim au zis lui Ghideon: ,,Ce înseamnă felul acesta de purtare faţă de noi? Pentruce nu ne-ai chemat, cînd ai plecat să te lupţi împotriva lui Madian?`` Şi au avut o mare ceartă cu el.2 Ghedeon le -a răspuns: ,,Ce-am făcut eu pe lîngă voi? Oare nu face mai mult culesul ciorchinelor rămase în via lui Efraim de cît culesul întregei vii a lui Abiezer?``3 În mînile voastre a dat Dumnezeu pe căpeteniile lui Madian: Oreb, şi Zeeb. Ce-am putut face eu deci pe lîngă voi?`` Dupăce le -a vorbit astfel, li s'a potolit mînia.4 Ghedeon a ajuns la Iordan, şi l -a trecut, el şi cei trei sute de oameni cari erau cu el, obosiţi, dar urmărind mereu pe vrăjmaş.5 El a zis celor din Sucot: ,,Daţi, vă rog, cîteva pîni poporului care mă însoţeşte, căci sînt obosiţi, şi sînt în urmărirea lui Zebah şi Ţalmuna, împăraţii Madianului.``6 Căpeteniile din Sucot au răspuns: ,,Este oare mîna lui Zebah şi Ţalmuna în stăpînirea ta, ca să dăm pîne oştirii tale?``7 Şi Ghedeon a zis: ,,Ei bine! dupăce Domnul va da în mînile noastre pe Zebah şi pe Ţalmuna, vă voi scărpina carnea cu spini din pustie şi cu mărăcini.``8 De acolo s'a suit la Penuel, şi a făcut celor din Penuel aceeaş rugăminte. Ei i-au răspuns cum îi răspunseseră cei din Sucot.9 Şi a zis şi celor din Penuel: ,,Cînd mă voi întoarce în pace, voi dărîma turnul acesta.``10 Zebah şi Ţalmuna erau la Carcor împreună cu oştirea lor de aproape cincisprezece mii de oameni; toţi ceice mai rămăseseră din toată oştirea fiilor Răsăritului: o sută douăzeci de mii de oameni cari scoteau sabia, fuseseră ucişi.11 Ghedeon s'a suit pe drumul celor ce locuiesc în corturi, la răsărit de Nobah şi de Iogbeha, şi a bătut oştirea care se credea la adăpost.12 Zebah şi Ţalmuna au luat fuga; Ghedeon i -a urmărit, a prins pe cei doi împăraţi ai Madianului: Zebah şi Ţalmuna, şi a pus pe fugă toată oştirea.13 Ghedeon, fiul lui Ioas, s'a întors dela luptă prin suişul Heres.14 A prins dintre cei din Sucot un tînăr pe care l -a întrebat, şi care i -a dat în scris numele căpeteniilor şi bătrînilor din Sucot; erau şaptezeci şi şapte de bărbaţi.15 Apoi a venit la cei din Sucot, şi a zis: ,,Iată pe Zebah şi Ţalmuna, pentru cari m'aţi batjocorit, zicînd: ,Oare mîna lui Zebah şi Ţalmuna este în stăpînirea ta, ca să dăm pîne oamenilor tăi obosiţi?``16 Şi a luat pe bătrînii cetăţii, şi a pedepsit pe oamenii din Sucot cu spini din pustie şi cu mărăcini.17 A dărîmat şi turnul din Penuel, şi a ucis pe oamenii cetăţii.18 El a zis lui Zebah şi lui Ţalmuna: ,,Cum erau oamenii pe cari i-aţi ucis la Tabor?`` Ei au răspuns: ,,Erau ca tine, fiecare avea înfăţişarea unui fiu de împărat.``19 El a zis: ,,Erau fraţii mei, fiii mamei mele. Viu este Domnul că, dacă i-aţi fi lăsat cu viaţă, nu v'aş ucide.``20 Şi a zis lui Ieter, întîiul lui născut: ,,Scoală-te, şi ucide -i!`` Dar tînărul nu şi -a scos sabia, pentrucă -i era teamă, căci era încă un copil.21 Zebah şi Ţalmuna au zis: ,,Scoală-te tu însuţi şi ucide-ne! Căci cum e omul aşa e şi puterea lui.`` Şi Ghedeon s'a sculat, şi a ucis pe Zebah şi Ţalmuna. A luat apoi lunişoarele dela gîtul cămilelor lor.22 Bărbaţii lui Israel au zis lui Ghedeon: ,,Domneşte peste noi, tu, şi fiul tău, şi fiul fiului tău, căci ne-ai izbăvit din mîna lui Madian.``23 Ghedeon le -a zis: ,,Eu nu voi domni peste voi, nici fiii mei nu vor domni peste voi, ci Domnul va domni peste voi.``24 Ghedeon le -a zis: ,,Am să vă fac o rugăminte: daţi-mi fiecare verigile de nas pe cari le-aţi luat ca pradă.`` -Vrăjmaşii aveau verigi de aur, căci erau Ismaeliţi. -25 Ei au zis: ,,Ţi le vom da cu plăcere.`` Şi au întins o manta, pe care a aruncat fiecare verigile pe cari le prădase.26 Greutatea verigilor de aur pe cari le -a cerut Ghedeon, a fost de o mie şapte sute de sicli de aur, afară de lunişoare, de cerceii de aur, şi hainele de purpură, pe cari le purtau împăraţii Madianului, şi afară de lănţişoarele dela gîtul cămilelor lor.27 Ghedeon a făcut din ele un efod, şi l -a pus în cetatea lui, la Ofra, unde a ajuns o pricină de curvie pentru tot Israelul; şi a fost o cursă pentru Ghedeon şi pentru casa lui.28 Madianul a fost smerit înaintea copiilor lui Israel, şi n'a mai ridicat capul. Şi ţara a avut odihnă patruzeci de ani, în timpul vieţii lui Ghedeon.29 Ierubaal, fiul lui Ioas, s'a întors, şi a locuit în casa lui.30 Ghedeon a avut şaptezeci de fii, ieşiţi din el, căci a avut mai multe neveste.31 Ţiitoarea lui, care era la Sihem, i -a născut de asemenea un fiu, căruia i-au pus numele Abimelec.32 Ghedeon, fiul lui Ioas, a murit după o bătrîneţă fericită; şi a fost îngropat în mormîntul tatălui său Ioas, la Ofra, care era a familiei lui Abiezer.33 După moartea lui Ghedeon, copiii lui Israel au început iarăş să curvească cu Baalii şi au luat pe Baal-Berit ca dumnezeu al lor.34 Copiii lui Israel nu şi-au adus aminte de Domnul, Dumnezeul lor, care -i izbăvise din mîna tuturor vrăjmaşilor cari -i înconjurau.35 Şi n'au ţinut la casa lui Ierubaal, a lui Ghedeon, după tot binele pe care -l făcuse el lui Israel.