1 Lembra-te, Senhor, do que nos tem sucedido; considera e olha para o nosso opróbrio. 2 A nossa herdade passou a estranhos, e as nossas casas, a forasteiros. 3 Órfãos somos sem pai, nossas mães são como viúvas. 4 A nossa água por dinheiro a bebemos, por preço vem a nossa lenha. 5 Os nossos perseguidores estão sobre os nossos pescoços; estamos cansados e não temos descanso. 6 Aos egípcios estendemos as mãos, e aos assírios, para nos fartarem de pão. 7 Nossos pais pecaram e já não existem; nós levamos as suas maldades. 8 Servos dominam sobre nós; ninguém há que nos arranque da sua mão. 9 Com perigo de nossas vidas, trazemos o nosso pão, por causa da espada do deserto. 10 Nossa pele se enegreceu como um forno, por causa do ardor da fome. 11 Forçaram as mulheres em Sião; as virgens, nas cidades de Judá. 12 Os príncipes foram enforcados pelas mãos deles; as faces dos velhos não foram reverenciadas. 13 Aos jovens obrigam a moer, e os moços tropeçaram debaixo da lenha. 14 Os velhos já não têm assento à porta, os jovens já não cantam. 15 Cessou o gozo de nosso coração, converteu-se em lamentação a nossa dança. 16 Caiu a coroa da nossa cabeça; ai de nós, porque pecamos. 17 Por isso, desmaiou o nosso coração; por isso, se escureceram os nossos olhos. 18 Pelo monte de Sião, que está assolado, andam as raposas.

19 Tu, Senhor, permaneces eternamente, e o teu trono, de geração em geração. 20 Por que te esquecerias de nós para sempre? Por que nos desampararias por tanto tempo? 21 Converte-nos, Senhor, a ti, e nós nos converteremos; renova os nossos dias como dantes. 22 Por que nos rejeitarias totalmente? Por que te enfurecerias contra nós em tão grande maneira?

1 ,,Adu-Ţi aminte, Doamne, de ce ni s'a întîmplat! Uită-Te şi vezi-ne ocara!2 Moştenirea noastră a trecut la nişte străini, casele noastre la cei din alte ţări!3 Am rămas orfani, fără tată; mamele noastre sînt ca nişte văduve.4 Apa noastră o bem pe bani, şi lemnele noastre trebuie să le plătim.5 Prigonitorii ne urmăresc cu îndîrjire, şi cînd obosim, nu ne dau odihnă.6 Am întins mîna spre Egipt, spre Asiria, ca să ne săturăm de pîne.7 Părinţii noştri, cari au păcătuit, nu mai sînt, iar noi le purtăm păcatele.8 Robii ne stăpînesc, şi nimeni nu ne izbăveşte din mînile lor.9 Ne căutăm pînea cu primejdia vieţii noastre, căci ne ameninţă sabia în pustie.10 Ne arde pielea ca un cuptor, de frigurile foamei.11 Au necinstit pe femei în Sion, pe fecioare în cetăţile lui Iuda.12 Mai marii noştri au fost spînzuraţi de mînile lor; Bătrînilor nu le -a dat nici o cinste13 Tinerii au fost puşi să rîşnească, şi copiii cădeau supt poverile de lemn.14 Bătrînii nu se mai duc la poartă, şi tinerii au încetat să mai cînte.15 S'a dus bucuria din inimile noastre, şi jalea a luat locul jocurilor noastre.16 A căzut cununa de pe capul nostru! Vai de noi, căci am păcătuit!17 Dacă ne doare inima, dacă ni s'au întunecat ochii,18 este din pricină că muntele Sionului este pustiit, din pricină că se plimbă şacalii prin el.19 Dar Tu, Doamne, împărăţeşti pe vecie; scaunul Tău de domnie dăinuieşte din neam în neam!20 Pentruce să ne uiţi pe vecie, şi să ne părăseşti pentru multă vreme?21 Întoarce-ne la Tine, Doamne, şi ne vom întoarce! Dă-ne iarăş zile ca cele de odinioară!22 Să ne fi lepădat Tu de tot oare, şi să Te fi mîniat Tu pe noi peste măsură de mult