1 Falou mais o Senhor a Moisés, dizendo: 2 Fala aos filhos de Israel e dize-lhes: Quando alguém fizer particular voto, segundo a tua avaliação serão as pessoas ao Senhor. 3 Se for a tua avaliação dum varão, da idade de vinte anos até à idade de sessenta, será a tua avaliação de cinquenta siclos de prata, segundo o siclo do santuário. 4 Porém, se for fêmea, a tua avaliação será de trinta siclos. 5 E, se for de cinco anos até vinte, a tua avaliação dum varão será de vinte siclos, e a da fêmea, de dez siclos. 6 E, se for de um mês até cinco anos, a tua avaliação dum varão será de cinco siclos de prata, e a tua avaliação da fêmea será de três siclos de prata. 7 E, se for de sessenta anos e acima, do varão a tua avaliação será de quinze siclos, e a da fêmea, de dez siclos. 8 Mas, se for mais pobre do que a tua avaliação, então, apresentar-se-á diante do sacerdote, para que o sacerdote o avalie; conforme o que alcançar a mão do que fez o voto, o avaliará o sacerdote.

9 E, se for animal de que se oferece oferta ao Senhor, tudo quanto der dele ao Senhor será santo. 10 Não o mudará, nem o trocará bom por mau ou mau por bom; se, porém, em alguma maneira trocar animal por animal, o tal e o trocado serão ambos santos. 11 E, se for algum animal imundo, dos que se não oferecem em oferta ao Senhor, então, apresentará o animal diante do sacerdote. 12 E o sacerdote o avaliará, seja bom ou seja mau; segundo a avaliação do sacerdote, assim será. 13 Porém, se em alguma maneira o resgatar, então, acrescentará o seu quinto além da tua avaliação.

14 E, quando algum santificar a sua casa para ser santa ao Senhor, o sacerdote a avaliará, seja boa, seja má; como o sacerdote a avaliar, assim será. 15 Mas, se o que santificou resgatar a sua casa, então, acrescentará o quinto a mais do dinheiro da tua avaliação, e será sua.

16 Se também alguém santificar ao Senhor uma parte do campo da sua possessão, então, a tua avaliação será segundo a sua semente: um gômer de semente de cevada será avaliado por cinquenta siclos de prata. 17 Se santificar o seu campo desde o Ano do Jubileu, conforme a tua avaliação ficará. 18 Mas, se santificar o seu campo depois do Ano do Jubileu, então, o sacerdote lhe contará o dinheiro conforme os anos restantes até ao Ano do Jubileu, e isto se abaterá da tua avaliação. 19 E, se aquele que santificou o campo de alguma maneira o resgatar, então, acrescentará o quinto a mais do dinheiro da tua avaliação, e ficará seu. 20 E, se não resgatar o campo ou se vender o campo a outro homem, nunca mais se resgatará. 21 Porém, havendo o campo saído no Ano do Jubileu, será santo ao Senhor, como campo consagrado; a possessão dele será do sacerdote.

22 E, se santificar ao Senhor o campo que comprou, e não for do campo da sua possessão, 23 então, o sacerdote lhe contará a soma da tua avaliação até ao Ano do Jubileu; e, no mesmo dia, dará a tua avaliação por santidade ao Senhor. 24 No Ano do Jubileu, o campo tornará àquele de quem o comprou, àquele de quem era a possessão do campo. 25 E toda a tua avaliação se fará conforme o siclo do santuário; o siclo será de vinte geras.

26 Mas o primogênito de um animal, por já ser do Senhor, ninguém o santificará; seja boi ou gado miúdo, do Senhor é. 27 Mas, se for de um animal imundo, o resgatará, segundo a tua estimação, e sobre ele acrescentará o seu quinto; e, se não se resgatar, vender-se-á segundo a tua estimação.

28 Todavia, nenhuma coisa consagrada que alguém consagrar ao Senhor de tudo o que tem, de homem, ou de animal, ou do campo da sua possessão, se venderá nem resgatará; toda coisa consagrada será uma coisa santíssima ao Senhor. 29 Toda coisa consagrada que for consagrada do homem não será resgatada; certamente morrerá.

30 Também todas as dízimas do campo, da semente do campo, do fruto das árvores são do Senhor; santas são ao Senhor. 31 Porém, se alguém das suas dízimas resgatar alguma coisa, acrescentará o seu quinto sobre ela. 32 No tocante a todas as dízimas de vacas e ovelhas, de tudo o que passar debaixo da vara, o dízimo será santo ao Senhor. 33 Não esquadrinhará entre o bom e o mau, nem o trocará; mas, se em alguma maneira o trocar, o tal e o trocado serão santos; não serão resgatados.

34 Estes são os mandamentos que o Senhor ordenou a Moisés, para os filhos de Israel, no monte Sinai.

1 Domnul a vorbit lui Moise, şi a zis: ,,Vorbeşte copiilor lui Israel, şi spune-le:2 ,Cînd se vor face juruinţe Domnului, dacă e vorba de oameni, ei să fie ai Domnului, după preţuirea ta.3 Iar preţuirea pe care o vei face unui bărbat dela douăzeci pînă la şasezeci de ani, să fie de cincizeci de sicli de argint, după siclul sfîntului locaş:4 dacă este femeie, preţuirea să fie de treizeci de sicli.5 Dela cinci pînă la douăzeci de ani, preţuirea să fie de douăzeci de sicli pentru un băiat, şi de zece sicli pentru o fată.6 Dela o lună pînă la cinci ani, preţuirea să fie de cinci sicli de argint pentru un băiat, şi de trei sicli de argint pentru o fată.7 De la şasezeci de ani în sus, preţuirea să fie de cincisprezece sicli pentru un bărbat, şi de zece sicli pentru o femeie.8 Dacă cel ce a făcut juruinţa este prea sărac ca să plătească preţuirea aceasta făcută de tine, să -l aducă la preot, să -l preţuiască; şi preotul să facă o preţuire potrivit cu mijloacele omului aceluia.9 Dacă este vorba de dobitoacele cari pot fi aduse ca jertfă Domnului, orice dobitoc care se va da Domnului, va fi ceva sfînt.10 Să nu -l schimbe, şi să nu pună unul rău în locul unuia bun, nici unul bun în locul unuia rău; dacă s'ar întîmpla să se înlocuiască un dobitoc cu altul, şi unul şi celalt va fi sfînt.11 Dacă este vorba de dobitoacele necurate, cari nu pot fi aduse ca jertfă Domnului, să aducă dobitocul la preot,12 care -i va face preţuirea după cum va fi bun sau rău, şi va rămînea la preţuirea preotului.13 Dacă vrea să -l răscumpere, să mai adauge o cincime la preţuirea lui.14 Dacă cineva îşi închină Domnului casa, hărăzind -o Domnului ca un dar sfînt, preotul să -i facă preţuirea după cum va fi bună sau rea, şi să rămînă la preţuirea făcută de preot.15 Dacă cel ce şi -a închinat Domnului casa, vrea s'o răscumpere, să adauge o cincime la preţul preţuirii ei, şi va fi a lui.16 Dacă cineva închină Domnului un ogor din moşia lui, preţuirea ta să fie după cîtimea de sămînţă pe care o dă, şi anume cincizeci de sicli de argint pentru un omer de sămînţă de orz.17 Dacă îşi închină Domnului ogorul, cu începere chiar din anul de veselie, să rămînă la preţuirea ta;18 dar dacă îşi închină Domnului ogorul după anul de veselie, atunci preotul să -i socotească preţul după numărul anilor cari mai rămîn pînă la anul de veselie, şi să -l scadă din preţuirea ta.19 Dacă cel ce şi -a închinat Domnului ogorul, vrea să -l răscumpere, atunci să mai adauge o cincime la argintul preţuit de tine, şi ogorul să rămînă al lui.20 Dacă nu-şi răscumpără ogorul, şi -l vinde altui om, nu va mai putea fi răscumpărat.21 Şi cînd va ieşi cumpărătorul din el la anul de veselie, ogorul acela să fie închinat Domnului, ca ogor hărăzit Lui; să fie moşia preotului.22 Dacă cineva închină Domnului un ogor cumpărat de el, care nu face parte din moşia lui,23 preotul să -i socotească preţul după cît face preţuirea pînă la anul de veselie, şi omul acela să plătească în aceeaş zi preţul hotărît de tine, ca lucru închinat Domnului.24 În anul de veselie, ogorul să se întoarcă la acela dela care fusese cumpărat şi din moşia căruia făcea parte.25 Toate preţuirile să se facă în sicli sfîntului locaş: siclul are douăzeci de ghere.26 Nimeni nu va putea să închine Domnului pe întîiul născut din vita lui, care chiar este al Domnului ca întîi născut; fie bou, fie miel, este al Domnului.27 Dacă este vorba însă de un dobitoc necurat, să -l răscumpere cu preţul preţuit de tine, mai adăugînd încă o cincime; dacă nu este răscumpărat, să fie vîndut după preţuirea ta.28 Tot ce va dărui un om Domnului prin făgăduinţă, din ce are, nu va putea nici să se vîndă, nici să se răscumpere: fie om, fie dobitoc, fie un ogor din moşia lui; tot ce va fi dăruit Domnului prin făgăduinţă, va fi un lucru prea sfînt pentru Domnul.29 Niciun om închinat Domnului prin făgăduinţă nu va putea fi răscumpărat, ci va fi omorît.30 Orice zeciuială din pămînt, fie din roadele pămîntului, fie din rodul pomilor, este a Domnului; este un lucru închinat Domnului.31 Dacă vrea cineva să răscumpere ceva din zeciuiala lui, să mai adauge o cincime.32 Orice zeciuială din cirezi şi din turme, din tot ce trece subt toiag, să fie o zeciuială închinată Domnului.33 Să nu se cerceteze dacă dobitocul este bun sau rău, şi să nu se schimbe; dacă se înlocuieşte un dobitoc cu un altul, şi unul şi celalt va fi sfînt, şi nu vor putea fi răscumpăraţi``.34 Acestea sînt poruncile, pe cari le -a dat lui Moise Domnul pentru copiii lui Israel, pe muntele Sinai