1 And it came to pass, when David and his men were come to Ziklag on the third day, that the Amalekites had made a raid upon the South, and upon Ziklag, and had smitten Ziklag, and burned it with fire, 2 and had taken captive the women and all that were therein, both small and great: they slew not any, but carried them off, and went their way. 3 And when David and his men came to the city, behold, it was burned with fire; and their wives, and their sons, and their daughters, were taken captive. 4 Then David and the people that were with him lifted up their voice and wept, until they had no more power to weep. 5 And David’s two wives were taken captive, Ahinoam the Jezreelitess, and Abigail the wife of Nabal the Carmelite. 6 And David was greatly distressed; for the people spake of stoning him, because the soul of all the people was grieved, every man for his sons and for his daughters: but David strengthened himself in Jehovah his God.

7 And David said to Abiathar the priest, the son of Ahimelech, I pray thee, bring me hither the ephod. And Abiathar brought thither the ephod to David. 8 And David inquired of Jehovah, saying, If I pursue after this troop, shall I overtake them? And he answered him, Pursue; for thou shalt surely overtake them, and shalt without fail recover all. 9 So David went, he and the six hundred men that were with him, and came to the brook Besor, where those that were left behind stayed. 10 But David pursued, he and four hundred men; for two hundred stayed behind, who were so faint that they could not go over the brook Besor.

11 And they found an Egyptian in the field, and brought him to David, and gave him bread, and he did eat; and they gave him water to drink; 12 and they gave him a piece of a cake of figs, and two clusters of raisins: and when he had eaten, his spirit came again to him; for he had eaten no bread, nor drunk any water, three days and three nights. 13 And David said unto him, To whom belongest thou? and whence art thou? And he said, I am a young man of Egypt, servant to an Amalekite; and my master left me, because three days ago I fell sick. 14 We made a raid upon the South of the Cherethites, and upon that which belongeth to Judah, and upon the South of Caleb; and we burned Ziklag with fire. 15 And David said to him, Wilt thou bring me down to this troop? And he said, Swear unto me by God, that thou wilt neither kill me, nor deliver me up into the hands of my master, and I will bring thee down to this troop.

16 And when he had brought him down, behold, they were spread abroad over all the ground, eating and drinking, and dancing, because of all the great spoil that they had taken out of the land of the Philistines, and out of the land of Judah. 17 And David smote them from the twilight even unto the evening of the next day: and there escaped not a man of them, save four hundred young men, who rode upon camels and fled. 18 And David recovered all that the Amalekites had taken; and David rescued his two wives. 19 And there was nothing lacking to them, neither small nor great, neither sons nor daughters, neither spoil, nor anything that they had taken to them: David brought back all. 20 And David took all the flocks and the herds, which they drove before those other cattle, and said, This is David’s spoil.

21 And David came to the two hundred men, who were so faint that they could not follow David, whom also they had made to abide at the brook Besor; and they went forth to meet David, and to meet the people that were with him: and when David came near to the people, he saluted them. 22 Then answered all the wicked men and base fellows, of those that went with David, and said, Because they went not with us, we will not give them aught of the spoil that we have recovered, save to every man his wife and his children, that he may lead them away, and depart. 23 Then said David, Ye shall not do so, my brethren, with that which Jehovah hath given unto us, who hath preserved us, and delivered the troop that came against us into our hand. 24 And who will hearken unto you in this matter? for as his share is that goeth down to the battle, so shall his share be that tarrieth by the baggage: they shall share alike. 25 And it was so from that day forward, that he made it a statute and an ordinance for Israel unto this day.

26 And when David came to Ziklag, he sent of the spoil unto the elders of Judah, even to his friends, saying, Behold, a present for you of the spoil of the enemies of Jehovah: 27 to them that were in Beth-el, and to them that were in Ramoth of the South, and to them that were in Jattir, 28 and to them that were in Aroer, and to them that were in Siphmoth, and to them that were in Eshtemoa, 29 and to them that were in Racal, and to them that were in the cities of the Jerahmeelites, and to them that were in the cities of the Kenites, 30 and to them that were in Hormah, and to them that were in Bor-ashan, and to them that were in Athach, 31 and to them that were in Hebron, and to all the places where David himself and his men were wont to haunt.

1 Când a ajuns David cu oamenii lui a treia zi la Țiclag, amaleciții*Cap. 15:7;27:8. năvăliseră în partea de miazăzi și în Țiclag. Ei nimiciseră și arseseră Țiclagul 2 după ce luaseră prinși pe femei și pe toți cei ce se aflau acolo, mici și mari. Nu omorâseră pe nimeni, dar luaseră totul și plecaseră. 3 David și oamenii lui au ajuns în cetate și iată că era arsă; și nevestele, fiii și fiicele lor fuseseră luați prinși. 4 Atunci, David și poporul care era cu el au ridicat glasul și au plâns până n-au mai putut plânge. 5 Cele două*Cap. 25:42,43.2 Sam. 2:2. neveste ale lui David: Ahinoam din Izreel și Abigail din Carmel, nevasta lui Nabal, fuseseră luate și ele. 6 David a fost în mare strâmtorare, căci poporul vorbea*Exod 17:4. să-l ucidă cu pietre, pentru că toți erau amărâți în suflet, fiecare din pricina fiilor și fetelor lui. Dar*Ps. 42:5;56:3,4,11.Hab. 3:17,18. David s-a îmbărbătat, sprijinindu-se pe Domnul Dumnezeul lui. 7 El*Cap. 23:6,9. a zis preotului Abiatar, fiul lui Ahimelec: „Adu-mi efodul!" Abiatar a adus efodul la David. 8 Și David*Cap. 23:2,4. a întrebat pe Domnul: „Să urmăresc oastea aceasta? O voi ajunge?" Domnul i-a răspuns: „Urmărește-o, căci o vei ajunge și vei izbăvi totul." 9 Și David a pornit, el și cei șase sute de oameni care erau cu el. Au ajuns la pârâul Besor, unde s-au oprit cei ce rămâneau la coadă. 10 David i-a urmărit mai departe, cu patru sute de oameni, dar două*Vers. 21. sute de oameni s-au oprit, fiind prea obosiți ca să mai treacă pârâul Besor. 11 Pe câmp, au dat peste un om egiptean, pe care l-au adus la David. I-au dat să mănânce pâine și să bea apă 12 și i-au mai dat și o legătură de smochine și două legături de stafide. După ce a mâncat*Jud. 15:19. Cap. 14:27., i-au venit iarăși puterile, căci nu mâncase și nu băuse apă de trei zile și trei nopți. 13 David i-a zis: „Al cui ești și de unde ești?" El a răspuns: „Sunt un băiat egiptean în slujba unui amalecit și de trei zile stăpânul meu m-a părăsit pentru că eram bolnav. 14 Am năvălit în partea de miazăzi a cheretiților*Vers. 16.2 Sam. 8:18.1 Împ. 1:38,44.Ezec. 25:16.Ţef. 2:5., pe ținutul lui Iuda și la miazăzi de Caleb*Ios. 14:13;15:13., și am ars Țiclagul." 15 David i-a zis: „Vrei să mă duci la oastea aceasta?" Și el a zis: „Jură-mi pe Numele lui Dumnezeu că nu mă vei omorî și nu mă vei da pe mâna stăpânului meu, și te voi coborî la oastea aceasta." 16 El i-a slujit astfel de călăuză. Și amaleciții erau risipiți pe tot ținutul, mâncând*1 Tes. 5:3., bând și jucând de bucuria prăzii celei mari pe care o luaseră din țara filistenilor și din țara lui Iuda. 17 David i-a bătut din zorii zilei până a doua zi seara și n-a scăpat niciunul din ei, afară de patru sute de tineri, care au încălecat pe cămile și au fugit. 18 David a scăpat astfel tot ce luaseră amaleciții și a scăpat și pe cele două neveste ale lui. 19 Nu le-a lipsit nimeni, de la mic până la mare, nici fiu, nici fiică, nici un lucru din pradă, nimic din ce li se luase; David a adus înapoi totul*Vers. 8.. 20 Și David a luat toate oile și toți boii, și cei ce mânau turma aceasta și mergeau în fruntea ei ziceau: „Aceasta este prada lui David!" 21 David a ajuns la cei două*Vers. 10. sute de oameni care fuseseră prea obosiți ca să mai meargă după el și pe care-i lăsase la pârâul Besor. Ei au ieșit înaintea lui David și înaintea poporului care era cu el. David s-a apropiat de ei și i-a întrebat de sănătate. 22 Toți oamenii răi și de*Deut. 13:13.Jud. 19:22. nimic dintre cei ce merseseră cu David au luat cuvântul și au zis: „Fiindcă n-au venit cu noi, să nu le dăm nimic din prada pe care am scăpat-o, ci doar să-și ia fiecare nevasta și copiii și să plece." 23 Dar David a zis: „Să nu faceți așa, fraților, cu ce ne-a dat Domnul, căci El ne-a păzit și a dat în mâinile noastre ceata care venise împotriva noastră. 24 Și cine v-ar asculta în privința aceasta? Partea trebuie să fie aceeași atât*Num. 31:27.Ios. 22:8. pentru cel ce s-a coborât pe câmpul de bătaie, cât și pentru cel ce a rămas la calabalâcuri; s-o împartă deopotrivă." 25 Lucrul acesta a rămas de atunci și până în ziua de azi o lege și un obicei în Israel. 26 Când s-a întors la Țiclag, David a trimis o parte din pradă bătrânilor lui Iuda, prietenilor săi, spunându-le aceste cuvinte: „Iată darul pe care vi-l fac din prada luată de la vrăjmașii Domnului!" 27 A trimis celor din Betel, celor din Ramot*Ios. 19:8., de la miazăzi, celor din Iatir*Ios. 15:48., 28 celor din Aroer*Ios. 13:16., celor din Sifmot, celor din Eștemoa*Ios. 15:50., 29 celor din Racal, celor din cetățile ierahmeeliților*Cap. 27:10., celor din cetățile cheniților*Jud. 1:16., 30 celor din Horma*Jud. 1:17., celor din Cor-Așan, celor din Atac, 31 celor din Hebron*Ios. 14:13.2 Sam. 2:1. și în toate locurile pe care le străbătuse David cu oamenii lui.