1 But I determined this for myself, that I would not come again to you with sorrow. 2 For if I make you sorry, who then is he that maketh me glad but he that is made sorry by me? 3 And I wrote this very thing, lest, when I came, I should have sorrow from them of whom I ought to rejoice; having confidence in you all, that my joy is the joy of you all. 4 For out of much affliction and anguish of heart I wrote unto you with many tears; not that ye should be made sorry, but that ye might know the love which I have more abundantly unto you.

5 But if any hath caused sorrow, he hath caused sorrow, not to me, but in part (that I press not too heavily) to you all. 6 Sufficient to such a one is this punishment which was inflicted by the many; 7 so that contrariwise ye should rather forgive him and comfort him, lest by any means such a one should be swallowed up with his overmuch sorrow. 8 Wherefore I beseech you to confirm your love toward him. 9 For to this end also did I write, that I might know the proof of you, whether ye are obedient in all things. 10 But to whom ye forgive anything, I forgive also: for what I also have forgiven, if I have forgiven anything, for your sakes have I forgiven it in the presence of Christ; 11 that no advantage may be gained over us by Satan: for we are not ignorant of his devices.

12 Now when I came to Troas for the gospel of Christ, and when a door was opened unto me in the Lord, 13 I had no relief for my spirit, because I found not Titus my brother: but taking my leave of them, I went forth into Macedonia.

14 But thanks be unto God, who always leadeth us in triumph in Christ, and maketh manifest through us the savor of his knowledge in every place. 15 For we are a sweet savor of Christ unto God, in them that are saved, and in them that perish; 16 to the one a savor from death unto death; to the other a savor from life unto life. And who is sufficient for these things? 17 For we are not as the many, corrupting the word of God: but as of sincerity, but as of God, in the sight of God, speak we in Christ.

1 Am hotărât dar în mine să*Cap. 1:23;12:20,21;13:10. nu mă întorc la voi cu întristare. 2 Căci, dacă vă întristez, de la cine să mă aștept la bucurie, dacă nu de la cel întristat de mine? 3 Și v-am scris cum v-am scris, ca, la venirea mea, să*Cap. 12:21. n-am întristare din partea celor ce trebuiau să-mi facă bucurie și sunt*Cap. 7:16;8:22.Gal. 5:10. încredințat, cu privire la voi toți, că bucuria mea este bucuria voastră a tuturor. 4 V-am scris cu multă mâhnire și strângere de inimă, cu ochii scăldați în lacrimi, nu*Cap. 7:8,9,12. ca să vă întristați, ci ca să vedeți dragostea nespus de mare pe care o am față de voi.

5 Dacă*1 Cor. 5:1. a fost cineva o pricină de întristare, nu m-a*Gal. 4:12. întristat numai pe mine, ci pe voi toți; cel puțin în parte, ca să nu spun prea mult. 6 Este destul pentru omul acesta pedeapsa care i-a fost dată de*1 Cor. 5:4,5.1 Tim. 5:20. cei mai mulți; 7 așa că acum*Gal. 1:6. este mai bine să-l iertați și să-l mângâiați, ca să nu fie doborât de prea multă mâhnire. 8 De aceea, vă rog să vă arătați iarăși dragostea față de el, 9 căci v-am scris și cu gândul ca să vă pun la încercare și să văd dacă sunteți*Cap. 7:15;10:6. ascultători în totul. 10 Dar pe cine iertați voi, îl iert și eu. În adevăr, ce am iertat eu – dacă am iertat ceva – am iertat pentru voi, în fața lui Hristos, 11 ca să nu lăsăm pe Satana să aibă un câștig de la noi, căci nu suntem în neștiință despre planurile lui. 12 Când am ajuns*Fapte 16:8;20:6. la Troa pentru Evanghelia lui Hristos, măcar că mi se deschisese acolo o ușă*1 Cor. 16:9. în Domnul, 13 n-am*Cap. 7:5,6. avut liniște în duhul meu, fiindcă n-am găsit pe fratele meu Tit; de aceea mi-am luat ziua bună de la frați și am plecat în Macedonia.

14 Mulțumiri fie aduse lui Dumnezeu, care ne poartă totdeauna cu carul Lui de biruință în Hristos și care răspândește prin noi în orice loc mireasma*Cânt. 1:3. cunoștinței Lui. 15 În adevăr, noi suntem înaintea lui Dumnezeu o mireasmă a lui Hristos printre*1 Cor. 1:18. cei ce sunt pe calea mântuirii și printre*Cap. 4:3. cei ce sunt pe calea pierzării: 16 pentru aceștia*Luca 2:34.Ioan 9:39.1 Pet. 2:7,8., o mireasmă de la moarte spre moarte; pentru aceia, o mireasmă de la viață spre viață. Și cine*1 Cor. 15:10. Cap. 3:5,6. este de ajuns pentru aceste lucruri? 17 Căci noi nu stricăm*Cap. 4:2;11:13.2 Pet. 2:3. Cuvântul lui Dumnezeu, cum fac cei mai mulți, ci vorbim cu inimă curată, din partea lui Dumnezeu, înaintea lui Dumnezeu, în Hristos.