1 And again the anger of Jehovah was kindled against Israel, and he moved David against them, saying, Go, number Israel and Judah. 2 And the king said to Joab the captain of the host, who was with him, Go now to and fro through all the tribes of Israel, from Dan even to Beer-sheba, and number ye the people, that I may know the sum of the people. 3 And Joab said unto the king, Now Jehovah thy God add unto the people, how many soever they may be, a hundredfold; and may the eyes of my lord the king see it: but why doth my lord the king delight in this thing? 4 Notwithstanding, the king’s word prevailed against Joab, and against the captains of the host. And Joab and the captains of the host went out from the presence of the king, to number the people of Israel. 5 And they passed over the Jordan, and encamped in Aroer, on the right side of the city that is in the middle of the valley of Gad, and unto Jazer: 6 then they came to Gilead, and to the land of Tahtim-hodshi; and they came to Dan-jaan, and round about to Sidon, 7 and came to the stronghold of Tyre, and to all the cities of the Hivites, and of the Canaanites; and they went out to the south of Judah, at Beer-sheba. 8 So when they had gone to and fro through all the land, they came to Jerusalem at the end of nine months and twenty days. 9 And Joab gave up the sum of the numbering of the people unto the king: and there were in Israel eight hundred thousand valiant men that drew the sword; and the men of Judah were five hundred thousand men.

10 And David’s heart smote him after that he had numbered the people. And David said unto Jehovah, I have sinned greatly in that which I have done: but now, O Jehovah, put away, I beseech thee, the iniquity of thy servant; for I have done very foolishly. 11 And when David rose up in the morning, the word of Jehovah came unto the prophet Gad, David’s seer, saying, 12 Go and speak unto David, Thus saith Jehovah, I offer thee three things: choose thee one of them, that I may do it unto thee. 13 So Gad came to David, and told him, and said unto him, Shall seven years of famine come unto thee in thy land? or wilt thou flee three months before thy foes while they pursue thee? or shall there be three days’ pestilence in thy land? now advise thee, and consider what answer I shall return to him that sent me. 14 And David said unto Gad, I am in a great strait: let us fall now into the hand of Jehovah; for his mercies are great; and let me not fall into the hand of man.

15 So Jehovah sent a pestilence upon Israel from the morning even to the time appointed; and there died of the people from Dan even to Beer-sheba seventy thousand men. 16 And when the angel stretched out his hand toward Jerusalem to destroy it, Jehovah repented him of the evil, and said to the angel that destroyed the people, It is enough; now stay thy hand. And the angel of Jehovah was by the threshing-floor of Araunah the Jebusite. 17 And David spake unto Jehovah when he saw the angel that smote the people, and said, Lo, I have sinned, and I have done perversely; but these sheep, what have they done? let thy hand, I pray thee, be against me, and against my father’s house.

18 And Gad came that day to David, and said unto him, Go up, rear an altar unto Jehovah in the threshing-floor of Araunah the Jebusite. 19 And David went up according to the saying of Gad, as Jehovah commanded. 20 And Araunah looked forth, and saw the king and his servants coming on toward him: and Araunah went out, and bowed himself before the king with his face to the ground. 21 And Araunah said, Wherefore is my lord the king come to his servant? And David said, To buy the threshing-floor of thee, to build an altar unto Jehovah, that the plague may be stayed from the people. 22 And Araunah said unto David, Let my lord the king take and offer up what seemeth good unto him: behold, the oxen for the burnt-offering, and the threshing instruments and the yokes of the oxen for the wood: 23 all this, O king, doth Araunah give unto the king. And Araunah said unto the king, Jehovah thy God accept thee. 24 And the king said unto Araunah, Nay; but I will verily buy it of thee at a price; neither will I offer burnt-offerings unto Jehovah my God which cost me nothing. So David bought the threshing-floor and the oxen for fifty shekels of silver. 25 And David built there an altar unto Jehovah, and offered burnt-offerings and peace-offerings. So Jehovah was entreated for the land, and the plague was stayed from Israel.

1 Domnul S-a aprins de mânie*Cap. 21:1. din nou împotriva lui Israel și a stârnit pe David împotriva lor, zicând: „Du-te*1 Cron. 27:23,24. și fă numărătoarea lui Israel și a lui Iuda." 2 Și împăratul a zis lui Ioab, căpetenia oștirii, care se afla lângă el: „Străbate toate semințiile lui Israel, de la Dan*Jud. 20:1. până la Beer-Șeba; să se facă numărătoarea poporului și să știu*Ier. 17:5. la cât se ridică numărul lor." 3 Ioab a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să facă poporul de o sută de ori mai mare, și împăratul, domnul meu, să vadă cu ochii lui lucrul acesta! Dar pentru ce vrea împăratul, domnul meu, să facă lucrul acesta?" 4 Împăratul a stăruit în porunca pe care o dădea lui Ioab și căpeteniilor oștirii, și Ioab și căpeteniile oștirii au plecat de la împărat ca să facă numărătoarea poporului Israel. 5 Au trecut Iordanul și au tăbărât la Aroer*Deut. 2:36.Ios. 13:9,16., la dreapta cetății care este în mijlocul văii Gad și lângă Iaezer*Num. 22:1,3.. 6 Au venit până la Galaad și în țara lui Tahtim-Hodși. S-au dus până la Dan-Iaan*Ios. 19:47.Jud. 18:29. și în împrejurimile Sidonului*Ios. 19:28.Jud. 18:28.. 7 Au venit până la cetățuia Tir și în toate cetățile heviților și ale canaaniților. Au ieșit spre partea de miazăzi a lui Iuda, la Beer-Șeba. 8 Au străbătut astfel toată țara și au ajuns la Ierusalim după nouă luni și douăzeci de zile. 9 Ioab a dat împăratului numărul poporului: erau*1 Cron. 21:5. în Israel opt sute de mii de oameni de război care scoteau sabia și în Iuda cinci sute de mii de oameni.

10 David a simțit cum îi bătea*1 Sam. 24:5. inima după ce făcuse numărătoarea poporului. Și a zis Domnului: „Am săvârșit un mare*Cap. 12:13. păcat făcând lucrul acesta! Acum, Doamne, binevoiește și iartă nelegiuirea robului Tău, căci am lucrat în totul ca un*1 Sam. 13:13. nebun!" 11 A doua zi, când s-a sculat David, cuvântul Domnului a vorbit astfel prorocului Gad*1 Sam. 22:5., văzătorul*1 Sam. 9:9.1 Cron. 29:29. lui David: 12 „Du-te și spune lui David: ‘Așa vorbește Domnul: «Îți pun înainte trei nenorociri; alege una din ele, și te voi lovi cu ea.»’" 13 Gad s-a dus la David și i-a făcut cunoscut lucrul acesta zicând: „Vrei șapte ani de foamete*1 Cron. 21:13. în țara ta sau să fugi trei luni dinaintea vrăjmașilor tăi, care te vor urmări, sau să bântuie ciuma trei zile în țară? Acum alege și vezi ce trebuie să răspund Celui ce mă trimite." 14 David a răspuns lui Gad: „Sunt într-o mare strâmtorare! O, mai bine să cădem în mâinile Domnului, căci îndurările*Ps. 103:8,13,14;119:156. Lui sunt nemărginite, dar să nu*Is. 47:6.Zah. 1:15. cad în mâinile oamenilor!" 15 Domnul*1 Cron. 21:14;27:24. a trimis ciuma în Israel de dimineață până la vremea hotărâtă. Și, din Dan până la Beer-Șeba, au murit șaptezeci de mii de oameni din popor. 16 Pe*Exod 12:23.1 Cron. 21:15. când îngerul întindea mâna peste Ierusalim ca să-l nimicească, Domnul S-a căit*Gen. 6:6.1 Sam. 15:11.Ioel 2:13,14. de răul acela și a zis îngerului care ucidea poporul: „Destul! Trage-ți mâna acum." Îngerul Domnului era lângă aria lui Aravna*1 Cron. 21:15. Vers. 18.2 Cron. 3:1., Iebusitul. 17 David, văzând pe îngerul care lovea pe popor, a zis Domnului: „Iată că am*1 Cron. 21:17. păcătuit! Eu sunt vinovat. Dar oile acestea ce au făcut? Mâna Ta să se îndrepte dar împotriva mea și împotriva casei tatălui meu!" 18 În ziua aceea, Gad a venit la David și i-a zis: „Suie-te*1 Cron. 21:18. și înalță un altar Domnului în aria lui Aravna, Iebusitul." 19 David s-a suit, după cuvântul lui Gad, cum poruncise Domnul. 20 Aravna s-a uitat și a văzut pe împărat și pe slujitorii lui îndreptându-se spre el și Aravna a ieșit și s-a închinat înaintea împăratului, cu fața la pământ. 21 Aravna a zis: „Pentru ce vine domnul meu împăratul la slujitorul lui?" Și David*Gen. 23:8-16. a răspuns: „Ca să cumpăr de la tine aria și să zidesc în ea un altar Domnului, pentru ca să înceteze urgia*Num. 16:48,50. aceasta de peste popor." 22 Aravna a zis lui David: „Să ia domnul meu împăratul aria și să aducă în ea jertfele care-i vor plăcea; vezi*1 Împ. 19:21., boii vor fi pentru arderea-de-tot și carele cu uneltele lor vor ține loc de lemne." 23 Aravna a dat împăratului totul. Și Aravna a zis împăratului: „Domnul Dumnezeul tău să te*Ezec. 20:40,41. primească!" 24 Dar împăratul a zis lui Aravna: „Nu! Vreau s-o cumpăr de la tine pe preț de argint și nu voi aduce Domnului Dumnezeului meu arderi-de-tot care să nu mă coste nimic." Și David a cumpărat*1 Cron. 21:24,25. aria și boii cu cincizeci de sicli de argint. 25 David a zidit acolo un altar Domnului și a adus arderi-de-tot și jertfe de mulțumire.

Atunci, Domnul*Cap. 21:14. a fost potolit față de țară și a încetat urgia*Vers. 21. de deasupra lui Israel.