1 And certain men came down from Judæa and taught the brethren, saying, Except ye be circumcised after the custom of Moses, ye cannot be saved. 2 And when Paul and Barnabas had no small dissension and questioning with them, the brethren appointed that Paul and Barnabas, and certain other of them, should go up to Jerusalem unto the apostles and elders about this question. 3 They therefore, being brought on their way by the church, passed through both Phoenicia and Samaria, declaring the conversion of the Gentiles: and they caused great joy unto all the brethren. 4 And when they were come to Jerusalem, they were received of the church and the apostles and the elders, and they rehearsed all things that God had done with them. 5 But there rose up certain of the sect of the Pharisees who believed, saying, It is needful to circumcise them, and to charge them to keep the law of Moses.

6 And the apostles and the elders were gathered together to consider of this matter. 7 And when there had been much questioning, Peter rose up, and said unto them,

Brethren, ye know that a good while ago God made choice among you, that by my mouth the Gentiles should hear the word of the gospel, and believe. 8 And God, who knoweth the heart, bare them witness, giving them the Holy Spirit, even as he did unto us; 9 and he made no distinction between us and them, cleansing their hearts by faith. 10 Now therefore why make ye trial of God, that ye should put a yoke upon the neck of the disciples which neither our fathers nor we were able to bear? 11 But we believe that we shall be saved through the grace of the Lord Jesus, in like manner as they.

12 And all the multitude kept silence; and they hearkened unto Barnabas and Paul rehearsing what signs and wonders God had wrought among the Gentiles through them. 13 And after they had held their peace, James answered, saying,

Brethren, hearken unto me: 14 Symeon hath rehearsed how first God visited the Gentiles, to take out of them a people for his name. 15 And to this agree the words of the prophets; as it is written,

16 After these things I will return,

And I will build again the tabernacle of David, which is fallen;

And I will build again the ruins thereof,

And I will set it up:

17 That the residue of men may seek after the Lord,

And all the Gentiles, upon whom my name is called,

18 Saith the Lord, who maketh these things known from of old.

19 Wherefore my judgment is, that we trouble not them that from among the Gentiles turn to God; 20 but that we write unto them, that they abstain from the pollutions of idols, and from fornication, and from what is strangled, and from blood. 21 For Moses from generations of old hath in every city them that preach him, being read in the synagogues every sabbath.

22 Then it seemed good to the apostles and the elders, with the whole church, to choose men out of their company, and send them to Antioch with Paul and Barnabas; namely, Judas called Barsabbas, and Silas, chief men among the brethren: 23 and they wrote thus by them, The apostles and the elders, brethren, unto the brethren who are of the Gentiles in Antioch and Syria and Cilicia, greeting: 24 Forasmuch as we have heard that certain who went out from us have troubled you with words, subverting your souls; to whom we gave no commandment; 25 it seemed good unto us, having come to one accord, to choose out men and send them unto you with our beloved Barnabas and Paul, 26 men that have hazarded their lives for the name of our Lord Jesus Christ. 27 We have sent therefore Judas and Silas, who themselves also shall tell you the same things by word of mouth. 28 For it seemed good to the Holy Spirit, and to us, to lay upon you no greater burden than these necessary things: 29 that ye abstain from things sacrificed to idols, and from blood, and from things strangled, and from fornication; from which if ye keep yourselves, it shall be well with you. Fare ye well.

30 So they, when they were dismissed, came down to Antioch; and having gathered the multitude together, they delivered the epistle. 31 And when they had read it, they rejoiced for the consolation. 32 And Judas and Silas, being themselves also prophets, exhorted the brethren with many words, and confirmed them. 33 And after they had spent some time there, they were dismissed in peace from the brethren unto those that had sent them forth. 34 *15:34 Some ancient authorites insert, with variations, v. 34. But it seemed good unto Silas to abide there. 35 But Paul and Barnabas tarried in Antioch, teaching and preaching the word of the Lord, with many others also.

36 And after some days Paul said unto Barnabas, Let us return now and visit the brethren in every city wherein we proclaimed the word of the Lord, and see how they fare. 37 And Barnabas was minded to take with them John also, who was called Mark. 38 But Paul thought not good to take with them him who withdrew from them from Pamphylia, and went not with them to the work. 39 And there arose a sharp contention, so that they parted asunder one from the other, and Barnabas took Mark with him, and sailed away unto Cyprus: 40 but Paul chose Silas, and went forth, being commended by the brethren to the grace of the Lord. 41 And he went through Syria and Cilicia, confirming the churches.

1 Câțiva*Gal. 2:12. oameni veniți din Iudeea învățau pe frați și ziceau: „Dacă*Ioan 7:22. Vers. 5.Gal. 5:2.Filip. 3:2.Col. 2:8,11,16. nu sunteți tăiați împrejur după*Gen. 17:10.Lev. 12:3. obiceiul lui Moise, nu puteți fi mântuiți." 2 Pavel și Barnaba au avut cu ei un viu schimb de vorbe și păreri deosebite, și frații au hotărât ca Pavel și Barnaba și câțiva dintre ei să*Gal. 2:1. se suie la Ierusalim, la apostoli și prezbiteri, ca să-i întrebe asupra acestei neînțelegeri. 3 După ce au fost petrecuți*Rom. 15:24.1 Cor. 16:6,11. de Biserică până afară din cetate, și-au urmat drumul prin Fenicia și Samaria, istorisind*Cap. 14:27. întoarcerea neamurilor la Dumnezeu, și au făcut o mare bucurie tuturor fraților. 4 Când au ajuns la Ierusalim, au fost primiți de Biserică, de apostoli și de prezbiteri și au*Vers. 12. Cap. 14:27;21:19. istorisit tot ce făcuse Dumnezeu prin ei. 5 Atunci, unii din partida fariseilor, care crezuseră, s-au ridicat și au zis că*Vers. 1. neamurile trebuie să fie tăiate împrejur și să li se ceară să păzească Legea lui Moise. 6 Apostolii și prezbiterii s-au adunat laolaltă, ca să vadă ce este de făcut. 7 După ce s-a făcut multă vorbă, s-a sculat Petru și le-a zis:

„Fraților*Cap. 10:20;11:12., știți că Dumnezeu, de o bună bucată de vreme, a făcut o alegere între voi, ca, prin gura mea, neamurile să audă cuvântul Evangheliei și să creadă. 8 Și Dumnezeu, care cunoaște*1 Cron. 28:9. Cap. 1:24. inimile, a mărturisit pentru ei și le-a dat*Cap. 10:44. Duhul Sfânt ca și nouă. 9 N-a făcut nicio*Rom. 10:11. deosebire între noi și ei, întrucât le-a curățit*Cap. 10:15,28,43.1 Cor. 1:2.1 Pet. 1:22. inimile prin credință. 10 Acum dar, de ce ispitiți pe Dumnezeu și*Mat. 23:4.Gal. 5:1. puneți pe grumazul ucenicilor un jug pe care nici părinții noștri, nici noi nu l-am putut purta? 11 Ci credem*Rom. 3:24.Efes. 2:8.Tit 2:11;3:4,5. că noi, ca și ei, suntem mântuiți prin harul Domnului Isus." 12 Toată adunarea a tăcut*Cap. 14:27. și a ascultat pe Barnaba și pe Pavel, care au istorisit toate semnele și minunile pe care le făcuse Dumnezeu prin ei în mijlocul neamurilor.

13 Când au încetat ei de vorbit, Iacov a*Cap. 12:17. luat cuvântul și a zis:

„Fraților, ascultați-mă! 14 Simon*Vers. 7. a spus cum mai întâi Dumnezeu Și-a aruncat privirile peste neamuri, ca să aleagă din mijlocul lor un popor care să-I poarte Numele. 15 Și cu faptul acesta se potrivesc cuvintele prorocilor, după cum este scris: 16 ‘«După*Amos 9:11,12. aceea, Mă voi întoarce și voi ridica din nou cortul lui David din prăbușirea lui, îi voi zidi dărâmăturile și-l voi înălța din nou, 17 pentru ca rămășița de oameni să caute pe Domnul, ca și toate neamurile peste care este chemat Numele Meu», 18 zice Domnul, care face aceste lucruri și căruia Îi sunt cunoscute din veșnicie.’ 19 De aceea, eu*Vers. 28. sunt de părere să nu se pună greutăți acelora dintre neamuri care se*1 Tes. 1:9. întorc la Dumnezeu, 20 ci să li se scrie doar să se ferească de*Gen. 35:2.Exod 20:3,23.Ezec. 20:30.1 Cor. 8:1;10:20,28.Apoc. 2:14,20. pângăririle idolilor, de*1 Cor. 6:9,18.Gal. 5:19.Efes. 5:3.Col. 3:5.1 Tes. 4:3.1 Pet. 4:3. curvie, de dobitoace sugrumate și*Gen. 9:4.Lev. 3:17.Deut. 12:16,23. de sânge. 21 Căci încă din vechime, Moise are în fiecare cetate oameni care-l propovăduiesc, fiindcă este citit*Cap. 13:15,27. în sinagogi în toate zilele de Sabat." 22 Atunci, apostolii și prezbiterii*15:22 Sau: bătrânii. și întreaga Biserică au găsit cu cale să aleagă vreo câțiva dintre ei și să-i trimită la Antiohia, împreună cu Pavel și Barnaba. Și au ales pe Iuda, zis și Barsaba*Cap. 1:23., și pe Sila, oameni cu vază între frați. 23 Și au scris astfel prin ei: „Apostolii, prezbiteriiși frații: către frații dintre neamuri, care sunt în Antiohia, în Siria și în Cilicia, plecăciune! 24 Fiindcă am auzit că unii*Vers. 1.Gal. 2:4;5:12.Tit 1:10,11., plecați dintre noi fără vreo însărcinare din partea noastră, v-au tulburat prin vorbirile lor și v-au zdruncinat sufletele, zicând să vă tăiați împrejur și să păziți Legea, 25 noi, după ce ne-am adunat cu toții laolaltă, cu un gând, am găsit cu cale să alegem niște oameni și să-i trimitem la voi, împreună cu preaiubiții noștri Barnaba și Pavel, 26 oamenii*Cap. 13:50;14:19.1 Cor. 15:30.2 Cor. 11:13,26. aceștia care și-au pus în joc viața pentru Numele Domnului nostru Isus Hristos. 27 Am trimis dar pe Iuda și pe Sila, care vă vor spune, prin viu grai, aceleași lucruri. 28 Căci s-a părut nimerit Duhului Sfânt și nouă să nu mai punem peste voi nicio altă greutate decât ceea ce trebuie, 29 adică să*Vers. 20. Cap. 21:25.Apoc. 2:14,20. vă feriți de lucrurile jertfite idolilor, de sânge*Lev. 17:14., de dobitoace sugrumate și de curvie, lucruri de care, dacă vă veți păzi, va fi bine de voi. Fiți sănătoși."

30 Ei deci și-au luat rămas-bun de la Biserică și s-au dus la Antiohia, unde au dat epistola mulțimii adunate. 31 După ce au citit-o, frații s-au bucurat de îmbărbătarea pe care le-o aducea. 32 Iuda și Sila, care și ei erau proroci, au*Cap. 14:22;18:23. îndemnat pe frați și i-au întărit cu multe cuvinte. 33 După câtăva vreme, frații i-au*1 Cor. 16:11.Evr. 11:31. lăsat să se întoarcă în pace la aceia de care fuseseră trimiși. 34 Totuși Sila a găsit cu cale să rămână acolo. 35 Pavel*Cap. 13:1. și Barnaba au rămas în Antiohia și învățau pe norod și propovăduiau, cu mulți alții, Cuvântul Domnului.

36 După câteva zile, Pavel a zis lui Barnaba: „Să ne întoarcem și să mergem pe la frații din*Cap. 13:4,13,14,51;14:1,6,24,25. toate cetățile în care am vestit Cuvântul Domnului, ca să vedem ce mai fac." 37 Barnaba voia să ia cu el și pe Ioan*Cap. 12:12,25;13:5.Col. 4:10.2 Tim. 4:11.Filim. 24., numit Marcu, 38 dar Pavel socotea că nu este bine să ia cu ei pe acela care îi*Cap. 13:13. părăsise din Pamfilia și nu-i însoțise în lucrarea lor. 39 Neînțelegerea aceasta a fost destul de mare, ca să-i facă să se despartă unul de altul. Barnaba a luat cu el pe Marcu și a plecat cu corabia la Cipru. 40 Pavel și-a ales pe Sila și a plecat după ce a fost încredințat*Cap. 14:26. de frați în grija harului Domnului. 41 El a străbătut Siria și Cilicia, întărind*Cap. 16:5. Bisericile.