Acts 7

1 And the high priest said, Are these things so? 2 And he said,

Brethren and fathers, hearken: The God of glory appeared unto our father Abraham, when he was in Mesopotamia, before he dwelt in Haran, 3 and said unto him, Get thee out of thy land, and from thy kindred, and come into the land which I shall show thee. 4 Then came he out of the land of the Chaldæans, and dwelt in Haran: and from thence, when his father was dead, God removed him into this land, wherein ye now dwell: 5 and he gave him none inheritance in it, no, not so much as to set his foot on: and he promised that he would give it to him in possession, and to his seed after him, when as yet he had no child. 6 And God spake on this wise, that his seed should sojourn in a strange land, and that they should bring them into bondage, and treat them ill, four hundred years. 7 And the nation to which they shall be in bondage will I judge, said God: and after that shall they come forth, and serve me in this place. 8 And he gave him the covenant of circumcision: and so Abraham begat Isaac, and circumcised him the eighth day; and Isaac begat Jacob, and Jacob the twelve patriarchs. 9 And the patriarchs, moved with jealousy against Joseph, sold him into Egypt: and God was with him, 10 and delivered him out of all his afflictions, and gave him favor and wisdom before Pharaoh king of Egypt; and he made him governor over Egypt and all his house. 11 Now there came a famine over all Egypt and Canaan, and great affliction: and our fathers found no sustenance. 12 But when Jacob heard that there was grain in Egypt, he sent forth our fathers the first time. 13 And at the second time Joseph was made known to his brethren; and Joseph’s race became manifest unto Pharaoh. 14 And Joseph sent, and called to him Jacob his father, and all his kindred, threescore and fifteen souls. 15 And Jacob went down into Egypt; and he died, himself and our fathers; 16 and they were carried over unto Shechem, and laid in the tomb that Abraham bought for a price in silver of the sons of Hamor in Shechem. 17 But as the time of the promise drew nigh which God vouchsafed unto Abraham, the people grew and multiplied in Egypt, 18 till there arose another king over Egypt, who knew not Joseph. 19 The same dealt craftily with our race, and ill-treated our fathers, that they should cast out their babes to the end they might not live. 20 At which season Moses was born, and was exceeding fair; and he was nourished three months in his father’s house: 21 and when he was cast out, Pharaoh’s daughter took him up, and nourished him for her own son. 22 And Moses was instructed in all the wisdom of the Egyptians; and he was mighty in his words and works. 23 But when he was well-nigh forty years old, it came into his heart to visit his brethren the children of Israel. 24 And seeing one of them suffer wrong, he defended him, and avenged him that was oppressed, smiting the Egyptian: 25 and he supposed that his brethren understood that God by his hand was giving them deliverance; but they understood not. 26 And the day following he appeared unto them as they strove, and would have set them at one again, saying, Sirs, ye are brethren; why do ye wrong one to another? 27 But he that did his neighbor wrong thrust him away, saying, Who made thee a ruler and a judge over us? 28 Wouldest thou kill me, as thou killedst the Egyptian yesterday? 29 And Moses fled at this saying, and became a sojourner in the land of Midian, where he begat two sons. 30 And when forty years were fulfilled, an angel appeared to him in the wilderness of mount Sinai, in a flame of fire in a bush. 31 And when Moses saw it, he wondered at the sight: and as he drew near to behold, there came a voice of the Lord, 32 I am the God of thy fathers, the God of Abraham, and of Isaac, and of Jacob. And Moses trembled, and durst not behold. 33 And the Lord said unto him, Loose the shoes from thy feet: for the place whereon thou standest is holy ground. 34 I have surely seen the affliction of my people that is in Egypt, and have heard their groaning, and I am come down to deliver them: and now come, I will send thee into Egypt. 35 This Moses whom they refused, saying, Who made thee a ruler and a judge? him hath God sent to be both a ruler and a deliverer with the hand of the angel that appeared to him in the bush. 36 This man led them forth, having wrought wonders and signs in Egypt, and in the Red sea, and in the wilderness forty years. 37 This is that Moses, who said unto the children of Israel, A prophet shall God raise up unto you from among your brethren, like unto me. 38 This is he that was in the church in the wilderness with the angel that spake to him in the mount Sinai, and with our fathers: who received living oracles to give unto us: 39 to whom our fathers would not be obedient, but thrust him from them, and turned back in their hearts unto Egypt, 40 saying unto Aaron, Make us gods that shall go before us: for as for this Moses, who led us forth out of the land of Egypt, we know not what is become of him. 41 And they made a calf in those days, and brought a sacrifice unto the idol, and rejoiced in the works of their hands. 42 But God turned, and gave them up to serve the host of heaven; as it is written in the book of the prophets,

Did ye offer unto me slain beasts and sacrifices

Forty years in the wilderness, O house of Israel?

43 And ye took up the tabernacle of Moloch,

And the star of the god Rephan,

The figures which ye made to worship them:

And I will carry you away beyond Babylon.

44 Our fathers had the tabernacle of the testimony in the wilderness, even as he appointed who spake unto Moses, that he should make it according to the figure that he had seen. 45 Which also our fathers, in their turn, brought in with Joshua when they entered on the possession of the nations, that God thrust out before the face of our fathers, unto the days of David; 46 who found favor in the sight of God, and asked to find a habitation for the God of Jacob. 47 But Solomon built him a house. 48 Howbeit the Most High dwelleth not in houses made with hands; as saith the prophet,

49 The heaven is my throne,

And the earth the footstool of my feet:

What manner of house will ye build me? saith the Lord:

Or what is the place of my rest?

50 Did not my hand make all these things?

51 Ye stiffnecked and uncircumcised in heart and ears, ye do always resist the Holy Spirit: as your fathers did, so do ye. 52 Which of the prophets did not your fathers persecute? and they killed them that showed before of the coming of the Righteous One; of whom ye have now become betrayers and murderers; 53 ye who received the law as it was ordained by angels, and kept it not.

54 Now when they heard these things, they were cut to the heart, and they gnashed on him with their teeth. 55 But he, being full of the Holy Spirit, looked up stedfastly into heaven, and saw the glory of God, and Jesus standing on the right hand of God, 56 and said, Behold, I see the heavens opened, and the Son of man standing on the right hand of God. 57 But they cried out with a loud voice, and stopped their ears, and rushed upon him with one accord; 58 and they cast him out of the city, and stoned him: and the witnesses laid down their garments at the feet of a young man named Saul. 59 And they stoned Stephen, calling upon the Lord, and saying, Lord Jesus, receive my spirit. 60 And he kneeled down, and cried with a loud voice, Lord, lay not this sin to their charge. And when he had said this, he fell asleep.

Cuvântarea de apărare a lui Ștefan

1 Marele preot a zis: „Așa stau lucrurile?" 2 Ștefan a răspuns: „Fraților*Cap. 22:1. și părinților, ascultați! Dumnezeul slavei S-a arătat părintelui nostru Avraam, când era în Mesopotamia, înainte ca să se așeze în Haran. 3 Și i-a zis: ‘Ieși*Gen. 12:1. din țara ta și din familia ta și du-te în țara pe care ți-o voi arăta.’ 4 El a ieșit atunci*Gen. 11:31;12:4,5. din țara haldeenilor și s-a așezat în Haran. De acolo, după moartea tatălui său, Dumnezeu l-a strămutat în țara aceasta, în care locuiți voi acum. 5 Din țara aceea nu i-a dat nimic în stăpânire, nici măcar o palmă de loc, ci i-a făgăduit*Gen. 12:7;13:15;15:3,8;17:8;26:3. că i-o va da în stăpânire lui și seminței lui după el, măcar că n-avea niciun copil. 6 Dumnezeu i-a spus că sămânța*Gen. 15:13,16. lui va locui într-o țară străină, va fi robită și va fi chinuită patru*Exod 12:40.Gal. 3:17. sute de ani. 7 ‘Dar neamul căruia îi vor fi robi, îl voi judeca Eu’, a zis Dumnezeu. ‘După aceea, vor ieși și-Mi vor*Exod 3:12. sluji în locul acesta.’ 8 Apoi i-a dat*Gen. 17:9-11. legământul tăierii împrejur, și astfel*Gen. 21:2-4. Avraam, când a născut pe Isaac, l-a tăiat împrejur în ziua a opta, Isaac*Gen. 25:26. a născut și a tăiat împrejur pe Iacov, și Iacov*Gen. 29:31;30:5;35:18,23., pe cei doisprezece patriarhi. 9 Iar*Gen. 37:4,11,28.Ps. 105:17. patriarhii, care pizmuiau pe Iosif, l-au vândut, ca să fie dus în Egipt. Dar*Gen. 39:2,21,23. Dumnezeu a fost cu el 10 și l-a izbăvit din toate necazurile lui; i-a dat înțelepciune și trecere*Gen. 41:37;42:6. înaintea lui Faraon, împăratul Egiptului, care l-a pus dregător peste Egipt și peste toată casa lui. 11 A venit*Gen. 41:54. o foamete în tot Egiptul și Canaanul. Nevoia era mare, și părinții noștri nu găseau merinde. 12 Iacov*Gen. 42:1. a auzit că în Egipt era grâu și a trimis pe părinții noștri întâiași dată acolo. 13 Și*Gen. 45:4,16. când au venit a doua oară, Iosif a fost cunoscut de frații săi, și Faraon a aflat din ce neam era Iosif. 14 Apoi*Gen. 45:9,27., Iosif a trimis să cheme pe tatăl său Iacov și pe toată*Gen. 46:27.Deut. 10:22. familia lui, șaptezeci și cinci de suflete. 15 Iacov*Gen. 46:5. s-a coborât în Egipt, unde a murit*Gen. 49:33.Exod 1:6., el și părinții noștri. 16 Și*Exod 13:19.Ios. 24:32. au fost strămutați la Sihem și puși în mormântul*Gen. 23:16;33:19. pe care îl cumpărase Avraam cu o sumă de bani de la fiii lui Emor, în Sihem. 17 Se apropia vremea*Gen. 15:13. Vers. 6. când trebuia să se împlinească făgăduința pe care o făcuse Dumnezeu lui Avraam. Norodul a*Exod 1:7-9.Ps. 105:24,25. crescut și s-a înmulțit în Egipt, 18 până când s-a ridicat un alt împărat, care nu cunoștea pe Iosif. 19 Împăratul acesta a uneltit împotriva neamului nostru și a chinuit pe părinții noștri, până acolo ca să-și*Exod 1:22. lepede pruncii, ca să nu trăiască.

Vremea lui Moise

20 Pe*Exod 2:2. vremea aceasta s-a născut Moise, care era*Evr. 11:23. frumos înaintea lui Dumnezeu. El a fost hrănit trei luni în casa tatălui său. 21 Și când a fost*Exod 2:3-10. lepădat, l-a luat fiica lui Faraon și l-a crescut ca pe copilul ei. 22 Moise a învățat toată înțelepciunea egiptenilor și era puternic*Luca 24:19. în cuvinte și în fapte. 23 El*Exod 2:11,12. avea patruzeci de ani când i-a venit în inimă dorința să cerceteze pe frații săi, pe fiii lui Israel. 24 A văzut pe unul din ei suferind nedreptate, i-a luat apărarea, a răzbunat pe cel asuprit și a omorât pe egiptean. 25 Credea că frații lui vor pricepe că Dumnezeu, prin mâna lui, le va da izbăvirea, dar n-au priceput. 26 A*Exod 2:13. doua zi, când se băteau ei, Moise a venit în mijlocul lor și i-a îndemnat la pace. ‘Oamenilor’, a zis el, ‘voi sunteți frați; de ce vă nedreptățiți unul pe altul?’ 27 Dar cel ce nedreptățea pe aproapele său l-a îmbrâncit și i-a zis: ‘Cine*Luca 12:14. Cap. 4:7. te-a pus pe tine stăpânitor și judecător peste noi? 28 Vrei să mă omori și pe mine cum ai omorât ieri pe egiptean?’ 29 La*Exod 2:15,22;4:20;18:3,4. auzul acestor vorbe, Moise a fugit și s-a dus de a locuit ca străin în pământul Madian, unde a născut doi fii. 30 Peste*Exod 3:2. patruzeci de ani, i s-a arătat un înger în pustia muntelui Sinai, în para focului unui rug. 31 Moise, când l-a văzut, s-a mirat de arătarea aceasta și, pe când se apropia să vadă ce este, a auzit glasul Domnului, 32 care i-a zis: ‘Eu*Mat. 22:32.Evr. 11:16. sunt Dumnezeul părinților tăi, Dumnezeul lui Avraam, Dumnezeul lui Isaac și Dumnezeul lui Iacov.’ Și Moise, tremurând, n-a îndrăznit să se uite. 33 Domnul*Exod 3:5.Ios. 5:15. i-a zis: ‘Scoate-ți încălțămintea din picioare, căci locul pe care stai este un pământ sfânt. 34 Am*Exod 3:7. văzut suferința poporului Meu, care este în Egipt, le-am auzit gemetele și M-am coborât să-i izbăvesc. Acum, du-te, te voi trimite în Egipt.’ 35 Pe acest Moise de care se lepădaseră ei, când au zis: ‘Cine te-a pus pe tine stăpânitor și judecător?’ Dumnezeu l-a trimis ca stăpânitor și izbăvitor, cu ajutorul*Exod 14:19.Num. 20:16. îngerului, care i se arătase în rug. 36 El*Exod 12:41;33:1. i-a scos din Egipt și a făcut*Exod 7:11,14.Ps. 105:27. minuni și semne în Egipt, la*Exod 14:21,27-29. Marea Roșie și*Exod 16:1,35. în pustie, patruzeci de ani. 37 Acest Moise a zis fiilor lui Israel: ‘Domnul Dumnezeul vostru vă va ridica dintre frații voștri un proroc*Deut. 18:15,18. Cap. 3:22. ca mine: de el*Mat. 17:5. să ascultați.’ 38 El*Exod 19:3,17. este acela care, în adunarea israeliților din pustie, cu îngerul*Is. 63:9.Gal. 3:19.Evr. 2:2. care i-a vorbit pe muntele Sinai și cu părinții noștri, a*Exod 21:1.Deut. 5:27,31;33:4.Ioan 1:17. primit cuvinte*Rom. 3:2. vii, ca să ni le dea nouă. 39 Părinții noștri n-au vrut să-l asculte, ci l-au nesocotit și, în inimile lor, s-au întors spre Egipt 40 și*Exod 32:1. au zis lui Aaron: ‘Fă-ne niște dumnezei, care să meargă înaintea noastră, căci acest Moise, care ne-a scos din țara Egiptului, nu știm ce s-a făcut.’ 41 Și*Deut. 9:16.Ps. 106:19. în zilele acelea, au făcut un vițel, au adus jertfă idolului și s-au bucurat de lucrul mâinilor lor. 42 Atunci, Dumnezeu S-a*Ps. 81:12.Ezec. 20:25,39.Rom. 1:24.2 Tes. 2:11. întors de la ei și i-a dat să se închine oștirii*Deut. 4:19;17:3.2 Împ. 17:16;21:3.Ier. 19:13. cerului, după cum este scris în cartea prorocilor: ‘Mi-ați adus voi vite junghiate și jertfe timp de patruzeci de ani în pustie, casă*Amos 5:25,26. a lui Israel? 43 Ați purtat cortul lui Moloh și chipul stelei zeului Remfan, chipurile acelea, pe care le-ați făcut ca să vă închinați lor! De aceea vă voi strămuta dincolo de Babilon.’ 44 Părinții noștri aveau în pustie cortul întâlnirii, așa cum îl rânduise Cel ce a spus lui Moise să-l*Exod 25:40;26:30.Evr. 8:5. facă după chipul pe care-l văzuse. 45 Și*Ios. 3:14. părinții noștri l-au adus, la rândul lor, sub povățuirea lui Iosua, când au intrat în țara stăpânită de neamurile pe*Neem. 9:24.Ps. 44:2;78:55. Cap. 13:19. care Dumnezeu le-a izgonit dinaintea părinților noștri, și a rămas acolo până în zilele lui David. 46 David*1 Sam. 16:1.2 Sam. 7:1.Ps. 89:19. Cap. 13:22. a căpătat milă înaintea lui Dumnezeu și a*1 Împ. 8:17.1 Cron. 22:7.Ps. 132:4,5. cerut să ridice o locuință pentru Dumnezeul lui Iacov. 47 Și*1 Împ. 6:1;8:20.1 Cron. 17:12.2 Cron. 3:1. Solomon a fost acela care I-a zidit o casă. 48 Dar*1 Împ. 8:27.2 Cron. 2:6;6:18. Cap. 17:24. Cel Preaînalt nu locuiește în locașuri făcute de mâini omenești, cum zice prorocul: 49 ‘«Cerul*Is. 66:1,2.Mat. 5:34,35;23:22. este scaunul Meu de domnie, și pământul este așternutul picioarelor Mele. Ce fel de casă Îmi veți zidi voi Mie», zice Domnul, «sau care va fi locul Meu de odihnă? 50 N-a făcut mâna Mea toate aceste lucruri?»’…

Uciderea lui Ștefan cu pietre

51 Oameni tari*Exod 32:9;33:3.Is. 48:4. la cerbice, netăiați împrejur*Lev. 26:41.Deut. 10:16.Ier. 4:4;6:10;9:26.Ezec. 44:9. cu inima și cu urechile! Voi totdeauna vă împotriviți Duhului Sfânt. Cum au făcut părinții voștri, așa faceți și voi. 52 Pe*2 Cron. 36:16.Mat. 21:35;23:34,37.1 Tes. 2:15. care din proroci nu i-au prigonit părinții voștri? Au omorât pe cei ce vesteau mai dinainte venirea Celui*Cap. 3:14. Neprihănit, pe care L-ați vândut acum și L-ați omorât, 53 voi, care*Exod 20:1.Gal. 3:19.Evr. 2:2. ați primit Legea dată prin îngeri, și n-ați păzit-o!…" 54 Când*Cap. 5:33. au auzit ei aceste vorbe, îi tăia pe inimă și scrâșneau din dinți împotriva lui. 55 Dar Ștefan, plin*Cap. 6:5. de Duhul Sfânt, și-a pironit ochii spre cer, a văzut slava lui Dumnezeu și pe Isus stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu 56 și a zis: „Iată, văd*Ezec. 1:1.Mat. 3:16. Cap. 10:11. cerurile deschise și pe Fiul*Dan. 7:13. omului stând în picioare la dreapta lui Dumnezeu." 57 Ei au început atunci să răcnească, și-au astupat urechile și s-au năpustit toți într-un gând asupra lui. 58 L-au târât*1 Împ. 21:13.Luca 4:29.Evr. 13:12. afară din cetate și l-au*Lev. 24:16. ucis cu pietre. Martorii*Deut. 13:9,10;17:7. Cap. 8:1;22:20. și-au pus hainele la picioarele unui tânăr, numit Saul. 59 Și aruncau cu pietre în Ștefan, care*Cap. 9:14. se ruga și zicea: „Doamne Isuse, primește*Ps. 31:5.Luca 23:46. duhul meu!" 60 Apoi, a îngenuncheat*Cap. 9:40;20:36;21:5. și a strigat cu glas tare: „Doamne*Mat. 5:44.Luca 6:28;23:34., nu le ține în seamă păcatul acesta!" Și după aceste vorbe, a adormit.