1 These are the words which Moses spake unto all Israel beyond the Jordan in the wilderness, in the Arabah over against Suph, between Paran, and Tophel, and Laban, and Hazeroth, and Di-zahab. 2 It is eleven days’ journey from Horeb by the way of mount Seir unto Kadesh-barnea. 3 And it came to pass in the fortieth year, in the eleventh month, on the first day of the month, that Moses spake unto the children of Israel, according unto all that Jehovah had given him in commandment unto them; 4 after he had smitten Sihon the king of the Amorites, who dwelt in Heshbon, and Og the king of Bashan, who dwelt in Ashtaroth, at Edrei. 5 Beyond the Jordan, in the land of Moab, began Moses to declare this law, saying, 6 Jehovah our God spake unto us in Horeb, saying, Ye have dwelt long enough in this mountain: 7 turn you, and take your journey, and go to the hill-country of the Amorites, and unto all the places nigh thereunto, in the Arabah, in the hill-country, and in the lowland, and in the South, and by the sea-shore, the land of the Canaanites, and Lebanon, as far as the great river, the river Euphrates. 8 Behold, I have set the land before you: go in and possess the land which Jehovah sware unto your fathers, to Abraham, to Isaac, and to Jacob, to give unto them and to their seed after them.

9 And I spake unto you at that time, saying, I am not able to bear you myself alone: 10 Jehovah your God hath multiplied you, and, behold, ye are this day as the stars of heaven for multitude. 11 Jehovah, the God of your fathers, make you a thousand times as many as ye are, and bless you, as he hath promised you! 12 How can I myself alone bear your cumbrance, and your burden, and your strife? 13 Take you wise men, and understanding, and known, according to your tribes, and I will make them heads over you. 14 And ye answered me, and said, The thing which thou hast spoken is good for us to do. 15 So I took the heads of your tribes, wise men, and known, and made them heads over you, captains of thousands, and captains of hundreds, and captains of fifties, and captains of tens, and officers, according to your tribes. 16 And I charged your judges at that time, saying, Hear the causes between your brethren, and judge righteously between a man and his brother, and the sojourner that is with him. 17 Ye shall not respect persons in judgment; ye shall hear the small and the great alike; ye shall not be afraid of the face of man; for the judgment is God’s: and the cause that is too hard for you ye shall bring unto me, and I will hear it. 18 And I commanded you at that time all the things which ye should do.

19 And we journeyed from Horeb, and went through all that great and terrible wilderness which ye saw, by the way to the hill-country of the Amorites, as Jehovah our God commanded us; and we came to Kadesh-barnea. 20 And I said unto you, Ye are come unto the hill-country of the Amorites, which Jehovah our God giveth unto us. 21 Behold, Jehovah thy God hath set the land before thee: go up, take possession, as Jehovah, the God of thy fathers, hath spoken unto thee; fear not, neither be dismayed. 22 And ye came near unto me every one of you, and said, Let us send men before us, that they may search the land for us, and bring us word again of the way by which we must go up, and the cities unto which we shall come. 23 And the thing pleased me well; and I took twelve men of you, one man for every tribe: 24 and they turned and went up into the hill-country, and came unto the valley of Eshcol, and spied it out. 25 And they took of the fruit of the land in their hands, and brought it down unto us, and brought us word again, and said, It is a good land which Jehovah our God giveth unto us.

26 Yet ye would not go up, but rebelled against the commandment of Jehovah your God: 27 and ye murmured in your tents, and said, Because Jehovah hated us, he hath brought us forth out of the land of Egypt, to deliver us into the hand of the Amorites, to destroy us. 28 Whither are we going up? our brethren have made our heart to melt, saying, The people are greater and taller than we; the cities are great and fortified up to heaven; and moreover we have seen the sons of the Anakim there. 29 Then I said unto you, Dread not, neither be afraid of them. 30 Jehovah your God who goeth before you, he will fight for you, according to all that he did for you in Egypt before your eyes, 31 and in the wilderness, where thou hast seen how that Jehovah thy God bare thee, as a man doth bear his son, in all the way that ye went, until ye came unto this place. 32 Yet in this thing ye did not believe Jehovah your God, 33 who went before you in the way, to seek you out a place to pitch your tents in, in fire by night, to show you by what way ye should go, and in the cloud by day.

34 And Jehovah heard the voice of your words, and was wroth, and sware, saying, 35 Surely there shall not one of these men of this evil generation see the good land, which I sware to give unto your fathers, 36 save Caleb the son of Jephunneh; he shall see it; and to him will I give the land that he hath trodden upon, and to his children, because he hath wholly followed Jehovah. 37 Also Jehovah was angry with me for your sakes, saying, Thou also shalt not go in thither: 38 Joshua the son of Nun, who standeth before thee, he shall go in thither: encourage thou him; for he shall cause Israel to inherit it. 39 Moreover your little ones, that ye said should be a prey, and your children, that this day have no knowledge of good or evil, they shall go in thither, and unto them will I give it, and they shall possess it. 40 But as for you, turn you, and take your journey into the wilderness by the way to the Red Sea.

41 Then ye answered and said unto me, We have sinned against Jehovah, we will go up and fight, according to all that Jehovah our God commanded us. And ye girded on every man his weapons of war, and were forward to go up into the hill-country. 42 And Jehovah said unto me, Say unto them, Go not up, neither fight; for I am not among you; lest ye be smitten before your enemies. 43 So I spake unto you, and ye hearkened not; but ye rebelled against the commandment of Jehovah, and were presumptuous, and went up into the hill-country. 44 And the Amorites, that dwelt in that hill-country, came out against you, and chased you, as bees do, and beat you down in Seir, even unto Hormah. 45 And ye returned and wept before Jehovah; but Jehovah hearkened not to your voice, nor gave ear unto you. 46 So ye abode in Kadesh many days, according unto the days that ye abode there.

CAPITOLELE 1—11

1 Iată cuvintele pe care le-a spus Moise întregului Israel dincoace*Ios. 9:1,10;22:4,7. de Iordan, în pustie, într-o câmpie, față în față cu Suf, între Paran, Tofel, Laban, Hațerot și Di-Zahab. 2 (De la Horeb până*Num. 13:26. Cap. 9:23. la Cades-Barnea, pe drumul care duce la muntele Seir, este o depărtare de unsprezece zile.) 3 În al patruzecilea*Num. 33:38. an, în luna a unsprezecea, în ziua întâi a lunii, Moise a vorbit copiilor lui Israel și le-a spus tot ce-i poruncise Domnul să le spună. 4 Aceasta era după ce a bătut*Num. 21:24,33. pe Sihon, împăratul amoriților, care locuia la Hesbon, și pe Og, împăratul Basanului, care locuia la Aștarot și la Edrei*Num. 21:33.Ios. 13:12.. 5 Dincoace de Iordan, în țara Moabului, Moise a început să lămurească legea aceasta și a zis: 6 „Domnul Dumnezeul nostru ne-a vorbit la Horeb*Exod 31:1., zicând: ‘Ați locuit destulă*Exod 19:1.Num. 10:11. vreme în muntele acesta. 7 Întoarceți-vă și plecați; duceți-vă la muntele amoriților și în toate împrejurimile: în câmpie, pe munte, în vale, în partea de miazăzi, pe țărmul mării, în țara canaaniților și în Liban, până la râul cel mare, râul Eufrat. 8 Vedeți, v-am pus țara înainte, intrați și luați în stăpânire țara pe care Domnul a jurat părinților voștri, Avraam*Gen. 12:7;15:18;17:7,8;26:4;28:13., Isaac și Iacov, că o va da lor și seminței lor după ei.’

9 În vremea aceea, v-am spus*Exod 18:18.Num. 11:14.: ‘Eu nu vă pot purta singur. 10 Domnul Dumnezeul vostru v-a înmulțit, și azi sunteți foarte*Gen. 15:5. Cap. 10:22; 28:62. mulți la număr, ca stelele cerului. 11 Domnul*2 Sam. 24:3. Dumnezeul părinților voștri să vă mărească de o mie de ori pe atât și să vă binecuvânteze, după*Gen. 15:5;22:17;26:4.Exod 32:13. cum a făgăduit! 12 Cum*1 Împ. 3:8,9. aș putea să port eu singur pricinile voastre, povara voastră și certurile voastre? 13 Luați*Exod 18:21.Num. 11:16,17. din semințiile voastre niște bărbați înțelepți, pricepuți și cunoscuți și-i voi pune în fruntea voastră.’ 14 Voi mi-ați răspuns și ați zis: ‘Ceea ce spui tu să facem este un lucru bun.’ 15 Am luat atunci pe căpeteniile semințiilor voastre, bărbați înțelepți și cunoscuți, și i-am pus*Exod 18:25. în fruntea voastră drept căpetenii peste o mie, căpetenii peste o sută, căpetenii peste cincizeci și căpetenii peste zece, ca dregători în semințiile voastre. 16 Am dat, în același timp, următoarea poruncă judecătorilor voștri: ‘Să ascultați pe frații voștri și să judecați*Cap. 16:18.Ioan 7:24. după dreptate neînțelegerile fiecăruia cu fratele*Lev. 24:22. lui sau cu străinul. 17 Să nu*Lev. 19:15. Cap. 16:19.1 Sam. 16:7.Prov. 24:23.Iac. 2:1. căutați la fața oamenilor în judecățile voastre; să ascultați pe cel mic ca și pe cel mare; să nu vă temeți de nimeni, căci Dumnezeu*2 Cron. 19:6. e Cel care face dreptate. Și când veți găsi o pricină prea grea, s-o aduceți*Exod 18:22,26. înaintea mea, ca s-o aud.’ 18 Așa v-am poruncit, în vremea aceea, tot ce aveați de făcut.

19 Am plecat din Horeb și am*Num. 10:12. Cap. 8:15.Ier. 2:6. străbătut toată pustia aceea mare și grozavă pe care ați văzut-o; am luat drumul care duce în muntele amoriților, cum ne poruncise Domnul Dumnezeul nostru, și am*Num. 13:26. ajuns la Cades-Barnea. 20 Și eu v-am zis: ‘Ați ajuns la muntele amoriților pe care ni-l dă Domnul Dumnezeul nostru. 21 Iată că Domnul Dumnezeul tău îți pune țara înainte; suie-te, ia-o în stăpânire, cum ți-a spus Domnul Dumnezeul părinților tăi; nu te teme*Ios. 1:9. și nu te înspăimânta.’ 22 Voi v-ați apropiat cu toții de mine și ați zis: ‘Să trimitem niște oameni înaintea noastră ca să iscodească țara și să ne aducă răspuns cu privire la drumul pe care ne vom sui în ea și asupra cetăților în care vom ajunge.’ 23 Părerea aceasta mi s-a părut bună și am luat*Num. 13:3. doisprezece oameni dintre voi, câte un om de fiecare seminție. 24 Ei au*Num. 13:22-24. plecat, au trecut muntele și au ajuns până la valea Eșcol și au iscodit țara. 25 Au luat în mâini din roadele țării și ni le-au adus; ne-au făcut o dare de seamă și au zis: ‘Bună*Num. 13:27. țară ne dă Domnul Dumnezeul nostru!’ 26 Dar*Num. 14:1,2,3,4.Ps. 106:24,25. voi n-ați vrut să vă suiți în ea și v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului Dumnezeului vostru. 27 Ați cârtit în corturile voastre și ați zis: ‘Pentru că ne urăște*Cap. 9:28., de aceea ne-a scos Domnul din țara Egiptului, ca să ne dea în mâinile amoriților și să ne nimicească. 28 Unde să ne suim? Frații noștri ne-au înmuiat inima, zicând: «Poporul*Num. 13:28,31-33. Cap. 9:1,2. acela este un popor mai mare și mai înalt la statură decât noi; cetățile sunt mari și întărite până la cer; ba încă, am văzut acolo și copii*Num. 13:28. de-ai lui Anac.»’ 29 Eu v-am zis: ‘Nu vă înspăimântați și nu vă fie frică de ei. 30 Domnul Dumnezeul*Exod 14:14,25.Neem. 4:20. vostru, care merge înaintea voastră, Se va lupta El Însuși pentru voi, potrivit cu tot ce a făcut pentru voi sub ochii voștri în Egipt.’ 31 Apoi, în pustie, ai văzut că Domnul Dumnezeul tău te-a purtat*Exod 19:4. Cap. 32:11,12.Is. 46:3,4;63:9.Osea 11:3.Fapte 13:18. cum poartă un om pe fiul său, pe tot drumul pe care l-ați făcut până la sosirea voastră în locul acesta. 32 Cu toate acestea, voi*Ps. 106:24.Iuda 5. n-ați avut încredere în Domnul Dumnezeul vostru, 33 care*Exod 13:21.Ps. 78:14. mergea înaintea voastră pe drum, ca*Num. 10:33.Ezec. 20:6. să vă caute un loc de poposire: noaptea într-un foc, ca să vă arate drumul pe care trebuia să mergeți, și ziua într-un nor. 34 Domnul a auzit glasul cuvintelor voastre. S-a mâniat și a jurat*Cap. 2:14,15. zicând: 35 ‘Niciunul*Num. 14:22,23.Ps. 95:11. din bărbații care fac parte din acest neam rău nu va vedea țara aceea bună pe care am jurat că o voi da părinților voștri, 36 afară*Num. 14:24,30.Ios. 14:9. de Caleb, fiul lui Iefune. El o va vedea, și țara în care a mers o voi da lui și copiilor lui, pentru că*Num. 14:24. a urmat în totul calea Domnului.’ 37 Domnul S-a mâniat și pe mine*Num. 20:12;27:14. Cap. 3:26;4:21;34:4.Ps. 106:32. din pricina voastră și a zis: ‘Nici tu nu vei intra în ea. 38 Iosua*Num. 14:30., fiul lui Nun, slujitorul*Exod 24:13;33:11.1 Sam. 16:22. tău, va intra în ea; întărește-l*Num. 27:18,19. Cap. 31:7,23., căci el va pune pe Israel în stăpânirea țării aceleia. 39 Și pruncii*Num. 14:31. voștri, despre care ați*Num. 14:3. zis: «Vor fi de jaf!», și fiii voștri, care nu cunosc*Is. 7:15,16.Rom. 9:11. azi nici binele, nici răul, ei vor intra în ea; da, lor le-o voi da și ei o vor stăpâni. 40 Dar voi, întoarceți-vă*Num. 14:25. și plecați în pustie, înspre Marea Roșie.’ 41 Voi ați răspuns și mi-ați zis: ‘Am păcătuit*Num. 14:40. împotriva Domnului; ne vom sui și ne vom bate, cum ne-a poruncit Domnul Dumnezeul nostru.’ Și v-ați încins fiecare armele și v-ați încumetat să vă suiți pe munte. 42 Domnul mi-a zis: ‘Spune-le: «Nu*Num. 14:42. vă suiți și nu vă luptați, căci Eu nu sunt în mijlocul vostru; nu căutați să fiți bătuți de vrăjmașii voștri.»’ 43 Eu v-am spus, dar n-ați ascultat, ci v-ați răzvrătit împotriva poruncii Domnului și v-ați suit semeți*Num. 14:44,45. pe munte. 44 Atunci amoriții, care locuiesc pe muntele acesta, v-au ieșit înainte și v-au urmărit ca albinele*Ps. 118:12.; v-au bătut din Seir până la Horma. 45 La întoarcerea voastră, ați plâns înaintea Domnului, dar Domnul nu v-a ascultat glasul și n-a luat aminte la voi. 46 Și așa*Num. 13:25;20:1.Jud. 11:17. ați rămas la Cades, unde ați stat multă vreme.