1 Give ear, ye heavens, and I will speak;

And let the earth hear the words of my mouth.

2 My doctrine shall drop as the rain;

My speech shall distil as the dew,

As the small rain upon the tender grass,

And as the showers upon the herb.

3 For I will proclaim the name of Jehovah:

Ascribe ye greatness unto our God.

4 The Rock, his work is perfect;

For all his ways are justice:

A God of faithfulness and without iniquity,

Just and right is he.

5 They have dealt corruptly with him, they are not his children, it is their blemish;

They are a perverse and crooked generation.

6 Do ye thus requite Jehovah,

O foolish people and unwise?

Is not he thy father that hath bought thee?

He hath made thee, and established thee.

7 Remember the days of old,

Consider the years of many generations:

Ask thy father, and he will show thee;

Thine elders, and they will tell thee.

8 When the Most High gave to the nations their inheritance,

When he separated the children of men,

He set the bounds of the peoples

According to the number of the children of Israel.

9 For Jehovah’s portion is his people;

Jacob is the lot of his inheritance.

10 He found him in a desert land,

And in the waste howling wilderness;

He compassed him about, he cared for him,

He kept him as the apple of his eye.

11 As an eagle that stirreth up her nest,

That fluttereth over her young,

He spread abroad his wings, he took them,

He bare them on his pinions.

12 Jehovah alone did lead him,

And there was no foreign god with him.

13 He made him ride on the high places of the earth,

And he did eat the increase of the field;

And he made him to suck honey out of the rock,

And oil out of the flinty rock;

14 Butter of the herd, and milk of the flock,

With fat of lambs,

And rams of the breed of Bashan, and goats,

With the finest of the wheat;

And of the blood of the grape thou drankest wine.

15 But Jeshurun waxed fat, and kicked:

Thou art waxed fat, thou art grown thick, thou art become sleek;

Then he forsook God who made him,

And lightly esteemed the Rock of his salvation.

16 They moved him to jealousy with strange gods;

With abominations provoked they him to anger.

17 They sacrificed unto demons, which were no God,

To gods that they knew not,

To new gods that came up of late,

Which your fathers dreaded not.

18 Of the Rock that begat thee thou art unmindful,

And hast forgotten God that gave thee birth.

19 And Jehovah saw it, and abhorred them,

Because of the provocation of his sons and his daughters.

20 And he said, I will hide my face from them,

I will see what their end shall be:

For they are a very perverse generation,

Children in whom is no faithfulness.

21 They have moved me to jealousy with that which is not God;

They have provoked me to anger with their vanities:

And I will move them to jealousy with those that are not a people;

I will provoke them to anger with a foolish nation.

22 For a fire is kindled in mine anger,

And burneth unto the lowest Sheol,

And devoureth the earth with its increase,

And setteth on fire the foundations of the mountains.

23 I will heap evils upon them;

I will spend mine arrows upon them:

24 They shall be wasted with hunger, and devoured with burning heat

And bitter destruction;

And the teeth of beasts will I send upon them,

With the poison of crawling things of the dust.

25 Without shall the sword bereave,

And in the chambers terror;

It shall destroy both young man and virgin,

The suckling with the man of gray hairs.

26 I said, I would scatter them afar,

I would make the remembrance of them to cease from among men;

27 Were it not that I feared the provocation of the enemy,

Lest their adversaries should judge amiss,

Lest they should say, Our hand is exalted,

And Jehovah hath not done all this.

28 For they are a nation void of counsel,

And there is no understanding in them.

29 Oh that they were wise, that they understood this,

That they would consider their latter end!

30 How should one chase a thousand,

And two put ten thousand to flight,

Except their Rock had sold them,

And Jehovah had delivered them up?

31 For their rock is not as our Rock,

Even our enemies themselves being judges.

32 For their vine is of the vine of Sodom,

And of the fields of Gomorrah:

Their grapes are grapes of gall,

Their clusters are bitter:

33 Their wine is the poison of serpents,

And the cruel venom of asps.

34 Is not this laid up in store with me,

Sealed up among my treasures?

35 Vengeance is mine, and recompense,

At the time when their foot shall slide:

For the day of their calamity is at hand,

And the things that are to come upon them shall make haste.

36 For Jehovah will judge his people,

And repent himself for his servants;

When he seeth that their power is gone,

And there is none remaining, shut up or left at large.

37 And he will say, Where are their gods,

The rock in which they took refuge;

38 Which did eat the fat of their sacrifices,

And drank the wine of their drink-offering?

Let them rise up and help you,

Let them be your protection.

39 See now that I, even I, am he,

And there is no god with me:

I kill, and I make alive;

I wound, and I heal;

And there is none that can deliver out of my hand.

40 For I lift up my hand to heaven,

And say, As I live for ever,

41 If I whet my glittering sword,

And my hand take hold on judgment;

I will render vengeance to mine adversaries,

And will recompense them that hate me.

42 I will make mine arrows drunk with blood,

And my sword shall devour flesh;

With the blood of the slain and the captives,

From the head of the leaders of the enemy.

43 Rejoice, O ye nations, with his people:

For he will avenge the blood of his servants,

And will render vengeance to his adversaries,

And will make expiation for his land, for his people.

44 And Moses came and spake all the words of this song in the ears of the people, he, and Hoshea the son of Nun. 45 And Moses made an end of speaking all these words to all Israel; 46 and he said unto them, Set your heart unto all the words which I testify unto you this day, which ye shall command your children to observe to do, even all the words of this law. 47 For it is no vain thing for you; because it is your life, and through this thing ye shall prolong your days in the land, whither ye go over the Jordan to possess it.

48 And Jehovah spake unto Moses that selfsame day, saying, 49 Get thee up into this mountain of Abarim, unto mount Nebo, which is in the land of Moab, that is over against Jericho; and behold the land of Canaan, which I give unto the children of Israel for a possession; 50 and die in the mount whither thou goest up, and be gathered unto thy people, as Aaron thy brother died in mount Hor, and was gathered unto his people: 51 because ye trespassed against me in the midst of the children of Israel at the waters of Meribah of Kadesh, in the wilderness of Zin; because ye sanctified me not in the midst of the children of Israel. 52 For thou shalt see the land before thee; but thou shalt not go thither into the land which I give the children of Israel.

1 „Luați aminte*Cap. 4:26;30:19;31:28.Ps. 50:4.Is. 1:2.Ier. 2:12;6:19., ceruri, și voi vorbi;

Ascultă, pământule, cuvintele gurii mele!

2 Ca ploaia să curgă*Is. 55:10,11.1 Cor. 3:6-8. învățăturile mele,

Ca roua să cadă cuvântul meu,

Ca ploaia*Ps. 72:6.Mica 5:7. repede pe verdeață,

Ca picăturile de ploaie pe iarbă!

3 Căci voi vesti Numele Domnului.

Dați*1 Cron. 29:11. slavă Dumnezeului nostru!

4 El este*2 Sam. 22:3;23:3.Ps. 18:2,31,46.Hab. 1:12. Stânca; lucrările*2 Sam. 22:31. Lui sunt desăvârșite,

Căci toate*Dan. 4:37.Apoc. 15:3. căile Lui sunt drepte;

El este un Dumnezeu*Ier. 10:10. credincios și fără nedreptate*Iov 34:10.Ps. 92:15.,

El este drept și curat.

5 Ei s-au stricat*Cap. 31:29.;

Netrebnicia copiilor Lui este rușinea lor!

Neam îndărătnic*Mat. 17:17.Luca 9:41.Filip. 2:15. și stricat!

6 Pe Domnul Îl răsplătiți*Ps. 116:12. astfel?!

Popor nechibzuit și fără înțelepciune!

Nu este El oare Tatăl*Is. 63:16. tău, care te-a făcut*Ps. 74:2.,

Te-a întocmit*Vers. 15.Is. 27:11;44:2. și ți-a dat ființă?

7 Adu-ți aminte de zilele din vechime,

Socotește anii, vârstă de oameni după vârstă de oameni,

Întreabă pe tatăl*Exod 13:14.Ps. 44:1;78:3,4. tău, și te va învăța,

Pe bătrânii tăi, și îți vor spune.

8 Când Cel Preaînalt a dat*Zah. 9:2.Fapte 17:26. o moștenire neamurilor,

Când a despărțit*Gen. 11:8. pe copiii oamenilor,

A pus hotare popoarelor

După numărul copiilor lui Israel,

9 Căci partea*Exod 15:16;19:5.1 Sam. 10:1.Ps. 78:71. Domnului este poporul Lui,

Iacov este partea Lui de moștenire.

10 El l-a găsit într-un ținut pustiu*Cap. 8:15.Ier. 2:6.Osea 13:5.,

Într-o singurătate plină de urlete înfricoșate;

L-a înconjurat, l-a îngrijit*Cap. 4:36.

Și l-a păzit*Ps. 17:8.Prov. 7:2.Zah. 2:8. ca lumina ochiului Lui.

11 Ca vulturul*Exod 19:4. Cap. 1:31.Is. 31:5;46:4;63:9.Osea 11:3. care își scutură cuibul,

Zboară deasupra puilor,

Își întinde aripile, îi ia

Și-i poartă pe penele lui,

12 Așa a călăuzit Domnul singur pe poporul Său,

Și nu era niciun dumnezeu străin cu El.

13 L-a suit*Cap. 33:29.Is. 58:14.Ezec. 36:2. pe înălțimile țării,

Și Israel a mâncat roadele câmpului;

I-a dat să sugă*Iov 29:6.Ps. 81:16. miere din stâncă,

Untdelemnul care iese din stânca cea mai tare,

14 Untul de la vaci și laptele oilor,

Cu grăsimea mieilor,

A berbecilor din Basan și a țapilor,

Cu grăsimea grâului*Ps. 81:16;147:14.,

Și ai băut vinul, sângele*Gen. 49:11. strugurelui.

15 Israel*Cap. 33:5,26.Is. 44:2. s-a îngrășat și a azvârlit*1 Sam. 2:29. din picior;

Te-ai*Cap. 31:20.Neem. 9:25.Ps. 17:10.Ier. 2:7;5:7,28.Osea 13:6. îngrășat, te-ai îngroșat și te-ai lățit!

Și a părăsit*Cap. 31:16.Is. 1:4. pe Dumnezeu, Ziditorul*Vers. 6.Is. 51:13. lui,

A nesocotit Stânca*2 Sam. 22:47.Ps. 89:26;95:1. mântuirii lui,

16 L-au*1 Împ. 14:22.1 Cor. 10:22. întărâtat la gelozie prin dumnezei străini,

L-au mâniat prin urâciuni;

17 Au adus jertfe*Lev. 17:7.Ps. 106:37.1 Cor. 10:20.Apoc. 9:20. dracilor, unor idoli care nu sunt dumnezei,

Unor dumnezei pe care nu-i cunoșteau,

Dumnezei noi, veniți de curând,

De care nu se temuseră părinții voștri.

18 Ai părăsit Stânca*Is. 17:10. cea care te-a născut

Și ai uitat*Ier. 2:32. pe Dumnezeul care te-a întocmit.

19 Domnul a văzut lucrul*Jud. 2:14. acesta și S-a mâniat,

S-a supărat*Is. 1:2. pe fiii și fiicele Lui.

20 El a zis: ‘Îmi*Cap. 31:17. voi ascunde Fața de ei

Și voi vedea care le va fi sfârșitul,

Căci sunt un neam stricat,

Sunt niște copii*Is. 30:9.Mat. 17:17. necredincioși.

21 Mi-au*Vers. 16.Ps. 78:58. întărâtat gelozia prin ceea ce nu este Dumnezeu,

M-au mâniat*1 Sam. 12:21.1 Împ. 16:13,26.Ps. 31:6.Ier. 8:19;10:8;14:22.Iona 2:8.Fapte 14:15. prin idolii lor deșerți.

Și Eu îi*Osea 1:10.Rom. 10:19. voi întărâta la gelozie printr-un popor care nu este un popor.

Îi voi mânia printr-un neam fără pricepere.

22 Căci*Ier. 15:14;17:4.Plâng. 4:11. focul mâniei Mele s-a aprins

Și va arde până în fundul Locuinței morților,

Va nimici pământul și roadele lui,

Va arde temeliile munților.

23 Voi*Is. 26:15. îngrămădi toate nenorocirile peste ei,

Îmi voi*Ps. 7:12,13.Ezec. 5:16. arunca toate săgețile împotriva lor.

24 Vor fi topiți de foame, stinși de friguri

Și de boli cumplite;

Voi trimite în ei dinții fiarelor*Lev. 26:22. sălbatice

Și otrava șerpilor.

25 Afară*Plâng. 1:20.Ezec. 7:15.2 Cor. 7:5. vor pieri de sabie

Și înăuntru vor pieri de groază:

Și tânărul, și fata,

Și copilul de țâță, ca și bătrânul.

26 Voiam să*Ezec. 20:13,14,23. zic: «Îi voi lua cu o suflare»,

Le voi șterge pomenirea dintre oameni!

27 Dar Mă tem de ocările vrăjmașului,

Mă tem ca nu cumva vrăjmașii lor să se amăgească

Și să*Ps. 140:8. zică: «Mâna noastră cea puternică,

Și nu Domnul a făcut toate aceste lucruri.»

28 Ei sunt un neam care și-a pierdut bunul simț

Și nu-i pricepere în ei*Is. 27:11.Ier. 4:22..

29 Dacă ar fi fost*Cap. 5:29.Ps. 81:13;107:43.Luca 19:42. înțelepți, ar înțelege

Și s-ar gândi*Is. 47:7.Plâng. 1:9. la ce li se va întâmpla.

30 Cum ar urmări unul*Lev. 26:8.Ios. 23:10.2 Cron. 24:24.Is. 30:17. singur o mie din ei

Și cum ar pune doi pe fugă zece mii,

Dacă nu i-ar fi vândut*Ps. 44:12.Is. 50:1;52:3. Stânca,

Dacă nu i-ar fi vândut Domnul?

31 Căci*1 Sam. 2:2. stânca lor nu este ca Stânca noastră,

Vrăjmașii noștri înșiși sunt judecători în această privință*1 Sam. 4:8.Ier. 40:3..

32 Ci vița*Is. 1:10. lor este din sadul Sodomei

Și din ținutul Gomorei;

Strugurii lor sunt struguri otrăviți,

Bobițele lor sunt amare;

33 Vinul lor este venin*Ps. 58:4. de șerpi,

Este otravă*Ps. 140:3.Rom. 3:13. cumplită de aspidă.

34 Oare nu este ascuns*Iov 14:17.Ier. 2:22.Osea 13:12.Rom. 2:5. lucrul acesta la Mine,

Pecetluit în comorile Mele?

35 A Mea*Ps. 94:1.Rom. 12:19.Evr. 10:30. este răzbunarea și

Eu voi răsplăti

Când va începe să le alunece piciorul!

Căci ziua nenorocirii lor*2 Pet. 2:3. este aproape

Și ceea ce-i așteaptă nu va zăbovi.’

36 Domnul*Ps. 135:14. va judeca pe poporul Său,

Dar va avea milă*Jud. 2:18.Ps. 106:45.Ier. 31:20.Ioel 2:14. de robii Săi,

Văzând că puterea le este sleită

Și că nu*1 Împ. 14:10;21:21.2 Împ. 9:8;14:26. mai este nici rob, nici slobod.

37 El va zice: ‘Unde sunt dumnezeii*Jud. 10:14.Ier. 2:28. lor,

Stânca aceea care le slujea de adăpost,

38 Dumnezeii aceia care mâncau grăsimea jertfelor lor,

Care beau vinul jertfelor lor de băutură?

Să se scoale să vă ajute

Și să vă ocrotească!

39 Să știți dar că Eu sunt*Ps. 102:27.Is. 41:4;48:12. Dumnezeu

Și că nu*Cap. 4:35.Is. 45:5,18,22. este alt dumnezeu afară de Mine;

Eu dau*1 Sam. 2:6.2 Împ. 5:7.Iov 5:18.Ps. 68:20.Osea 6:1. viață și Eu omor,

Eu rănesc și Eu tămăduiesc,

Și nimeni nu poate scoate pe cineva din mâna Mea.

40 Căci Îmi*Gen. 14:22.Exod 6:8.Num. 14:30. ridic mâna spre cer

Și zic: «Cât este de adevărat că trăiesc în veci,

41 Atât este de adevărat că, atunci când voi*Is. 27:1;34:5;66:16.Ezec. 21:9,10,14,20. ascuți fulgerul sabiei Mele

Și voi pune mâna să fac judecată,

Mă voi răzbuna*Is. 1:24.Naum 1:2. împotriva potrivnicilor Mei

Și voi pedepsi pe cei ce Mă urăsc;

42 Sabia Mea le va înghiți carnea

Și-Mi voi îmbăta*Ier. 46:10. săgețile de sânge,

De sângele celor uciși și prinși,

Din capetele fruntașilor*Iov 13:24.Ier. 30:14.Plâng. 2:5. vrăjmașului.»’

43 Neamuri, cântați*Rom. 15:10. laudele poporului Lui!

Căci Domnul răzbună*Apoc. 6:10;19:2. sângele robilor Săi,

El Se răzbună*Vers. 41. împotriva potrivnicilor Săi

Și face ispășire pentru*Ps. 85:1. țara Lui, pentru poporul Lui."

44 Moise a venit și a rostit toate cuvintele cântării acesteia în fața poporului; Iosua, fiul lui Nun, era cu el. 45 După ce a isprăvit Moise de rostit toate cuvintele acestea înaintea întregului Israel, 46 le-a zis: „Puneți-vă*Cap. 6:6;11:18.Ezec. 40:4. la inimă toate cuvintele pe care vă jur astăzi să le porunciți copiilor voștri, ca să păzească și să împlinească toate cuvintele legii acesteia. 47 Căci nu este un lucru fără însemnătate pentru voi; este viața*Cap. 30:19.Lev. 18:5.Prov. 3:2,22;4:22.Rom. 10:5. voastră și prin aceasta vă veți lungi zilele în țara pe care o veți lua în stăpânire după ce veți trece Iordanul."

48 În aceeași zi, Domnul*Num. 27:12,13. a vorbit lui Moise și a zis: 49 „Suie-te pe muntele*Num. 33:47,48. Cap. 34:1. acesta Abarim, pe muntele Nebo, în țara Moabului, în fața Ierihonului, și privește țara Canaanului pe care o dau în stăpânire copiilor lui Israel. 50 Tu vei muri pe muntele pe care te vei sui și vei fi adăugat la poporul tău, după cum Aaron*Num. 20:25,28;33:38., fratele tău, a murit pe muntele Hor și a fost adăugat la poporul lui, 51 pentru că ați*Num. 20:11-13;27:14. păcătuit împotriva Mea în mijlocul copiilor lui Israel, lângă apele Meriba, la Cades, în pustia Țin, și nu M-ați*Lev. 10:3. sfințit în mijlocul copiilor lui Israel. 52 Tu vei*Num. 27:12. Cap. 34:4. vedea doar de departe țara dinaintea ta, dar nu vei intra în țara pe care o dau copiilor lui Israel."