1 Then he cried in mine ears with a loud voice, saying, Cause ye them that have charge over the city to draw near, every man with his destroying weapon in his hand. 2 And behold, six men came from the way of the upper gate, which lieth toward the north, every man with his slaughter weapon in his hand; and one man in the midst of them clothed in linen, with a writer’s inkhorn by his side. And they went in, and stood beside the brazen altar.

3 And the glory of the God of Israel was gone up from the cherub, whereupon it was, to the threshold of the house: and he called to the man clothed in linen, who had the writer’s inkhorn by his side. 4 And Jehovah said unto him, Go through the midst of the city, through the midst of Jerusalem, and set a mark upon the foreheads of the men that sigh and that cry over all the abominations that are done in the midst thereof. 5 And to the others he said in my hearing, Go ye through the city after him, and smite: let not your eye spare, neither have ye pity; 6 slay utterly the old man, the young man and the virgin, and little children and women; but come not near any man upon whom is the mark: and begin at my sanctuary. Then they began at the old men that were before the house. 7 And he said unto them, Defile the house, and fill the courts with the slain: go ye forth. And they went forth, and smote in the city. 8 And it came to pass, while they were smiting, and I was left, that I fell upon my face, and cried, and said, Ah Lord Jehovah! wilt thou destroy all the residue of Israel in thy pouring out of thy wrath upon Jerusalem?

9 Then said he unto me, The iniquity of the house of Israel and Judah is exceeding great, and the land is full of blood, and the city full of wresting of judgment: for they say, Jehovah hath forsaken the land, and Jehovah seeth not. 10 And as for me also, mine eye shall not spare, neither will I have pity, but I will bring their way upon their head. 11 And, behold, the man clothed in linen, who had the inkhorn by his side, reported the matter, saying, I have done as thou hast commanded me.

1 Apoi a strigat cu glas tare la urechile mele: „Apropiați-vă, voi, care trebuie să pedepsiți cetatea, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână!" 2 Și iată că au venit șase oameni de pe drumul porții de sus dinspre miazănoapte, fiecare cu unealta lui de nimicire în mână. În mijlocul lor era un*Lev. 16:4. Cap. 10:2,6,7.Apoc. 15:6. om îmbrăcat într-o haină de in și cu o călimară la brâu. Au venit și s-au așezat lângă altarul de aramă. 3 Slava*Cap. 3:23;8:4;10:4,18;11:22,23. Dumnezeului lui Israel s-a ridicat de pe heruvimul pe care era și s-a îndreptat spre pragul casei, și El a chemat pe omul acela care era îmbrăcat cu haina de in și care avea călimara la brâu. 4 Domnul i-a zis: „Treci prin mijlocul cetății, prin mijlocul Ierusalimului, și fă un*Exod 12:7.Apoc. 7:3;9:4;13:16,17;20:4. semn pe fruntea oamenilor care suspină*Ps. 119:53,136.Ier. 13:17.2 Cor. 12:21.2 Pet. 2:8. și gem din pricina tuturor urâciunilor care se săvârșesc acolo." 5 Iar celorlalți le-a zis în auzul meu: „Treceți după el în cetate și loviți; ochiul vostru*Vers. 10. Cap. 5:11. să fie fără milă și să nu vă îndurați! 6 Ucideți*2 Cron. 36:17. și nimiciți pe bătrâni, pe tineri, pe fecioare, pe copii și pe femei, dar să nu vă atingeți*Apoc. 9:4. de niciunul din cei ce au semnul pe frunte! Începeți*Ier. 25:28.1 Pet. 4:17. însă cu Locașul Meu cel Sfânt!" Ei*Cap. 8:11,12,16. au început cu bătrânii care erau înaintea Templului. 7 Și El le-a zis: „Spurcați casa și umpleți curțile cu morți!… Ieșiți!…" Ei au ieșit și au început să ucidă în cetate. 8 Pe când ucideau ei astfel și eu stăteam încă singur acolo, am*Num. 14:5;16:4,22,45.Ios. 7:6. căzut cu fața la pământ și am strigat: „Ah*Cap. 11:13., Doamne Dumnezeule, vrei să nimicești oare tot ce a mai rămas din Israel, vărsându-Ți urgia asupra Ierusalimului?" 9 El mi-a răspuns: „Nelegiuirea casei lui Israel și Iuda este mare, peste măsură de mare! Țara este plină de omoruri și cetatea este plină*2 Împ. 21:16. Cap. 8:17. de nedreptate, căci ei zic: ‘Domnul*Cap. 8:12. a părăsit țara și Domnul*Ps. 10:11.Is. 29:15. nu vede nimic!’ 10 De aceea și Eu*Cap. 5:11;7:4;8:18. voi fi fără milă și nu Mă voi îndura, ci voi face*Cap. 11:21. să cadă asupra capului lor faptele lor." 11 Și iată că omul cel îmbrăcat în haina de in și care avea călimara la brâu a adus următorul răspuns: „Am făcut ce mi-ai poruncit!"