1 Then after the space of fourteen years I went up again to Jerusalem with Barnabas, taking Titus also with me. 2 And I went up by revelation; and I laid before them the gospel which I preach among the Gentiles but privately before them who were of repute, lest by any means I should be running, or had run, in vain. 3 But not even Titus who was with me, being a Greek, was compelled to be circumcised: 4 and that because of the false brethren privily brought in, who came in privily to spy out our liberty which we have in Christ Jesus, that they might bring us into bondage: 5 to whom we gave place in the way of subjection, no, not for an hour; that the truth of the gospel might continue with you. 6 But from those who were reputed to be somewhat (whatsoever they were, it maketh no matter to me: God accepteth not man’s person)—they, I say, who were of repute imparted nothing to me: 7 but contrariwise, when they saw that I had been intrusted with the gospel of the uncircumcision, even as Peter with the gospel of the circumcision 8 (for he that wrought for Peter unto the apostleship of the circumcision wrought for me also unto the Gentiles); 9 and when they perceived the grace that was given unto me, James and Cephas and John, they who were reputed to be pillars, gave to me and Barnabas the right hands of fellowship, that we should go unto the Gentiles, and they unto the circumcision; 10 only they would that we should remember the poor; which very thing I was also zealous to do.

11 But when Cephas came to Antioch, I resisted him to the face, because he stood condemned. 12 For before that certain came from James, he ate with the Gentiles; but when they came, he drew back and separated himself, fearing them that were of the circumcision. 13 And the rest of the Jews dissembled likewise with him; insomuch that even Barnabas was carried away with their dissimulation. 14 But when I saw that they walked not uprightly according to the truth of the gospel, I said unto Cephas before them all, If thou, being a Jew, livest as do the Gentiles, and not as do the Jews, how compellest thou the Gentiles to live as do the Jews? 15 We being Jews by nature, and not sinners of the Gentiles, 16 yet knowing that a man is not justified by the works of the law but through faith in Jesus Christ, even we believed on Christ Jesus, that we might be justified by faith in Christ, and not by the works of the law: because by the works of the law shall no flesh be justified. 17 But if, while we sought to be justified in Christ, we ourselves also were found sinners, is Christ a minister of sin? God forbid. 18 For if I build up again those things which I destroyed, I prove myself a transgressor. 19 For I through the law died unto the law, that I might live unto God. 20 I have been crucified with Christ; and it is no longer I that live, but Christ liveth in me: and that life which I now live in the flesh I live in faith, the faith which is in the Son of God, who loved me, and gave himself up for me. 21 I do not make void the grace of God: for if righteousness is through the law, then Christ died for nought.

1 După paisprezece ani, m-am*Fapte 15:2. suit din nou la Ierusalim împreună cu Barnaba și am luat cu mine și pe Tit. 2 M-am suit, în urma unei descoperiri, și le-am*Fapte 15:12. arătat Evanghelia pe care o propovăduiesc eu între neamuri, îndeosebi celor mai cu vază, ca nu cumva să alerg*Filip. 2:16.1 Tes. 3:5. sau să fi alergat în zadar. 3 Nici chiar Tit, care era cu mine, măcar că era grec, n-a fost silit să se taie împrejur 4 din pricina fraților*Fapte 15:1,24.2 Cor. 11:26. mincinoși, furișați și strecurați printre noi ca să pândească slobozenia*Cap. 3:25;5:1,13. pe care o avem în Hristos Isus, cu gând să*2 Cor. 11:20. Cap. 4:3,9. ne aducă la robie; 5 noi nu ne-am supus și nu ne-am potrivit lor nicio clipă măcar, pentru ca adevărul*Vers. 14. Cap. 3:1;4:16. Evangheliei să rămână cu voi. 6 Cei*Cap. 6:3. ce sunt socotiți ca fiind ceva – orice ar fi fost ei, nu-mi pasă: Dumnezeu*Fapte 10:34.Rom. 2:11. nu caută la fața oamenilor – aceștia, zic, ei, cei cu vază, nu*2 Cor. 12:11. mi-au adăugat nimic. 7 Ba dimpotrivă, când au văzut*Fapte 13:46.Rom. 1:5;11:13.1 Tim. 2:7.2 Tim. 1:11. că mie îmi*1 Tes. 2:4. fusese încredințată Evanghelia pentru cei netăiați împrejur, după cum lui Petru îi fusese încredințată Evanghelia pentru cei tăiați împrejur – 8 căci Cel ce făcuse din Petru apostolul celor tăiați împrejur făcuse*Fapte 9:15;13:2;22:21;26:17,18.1 Cor. 15:10. Cap. 1:16.Col. 1:29. și din mine apostolul neamurilor*Cap. 3:5. – 9 și când au cunoscut harul*Mat. 16:18.Efes. 2:20.Apoc. 21:14. care-mi fusese dat, Iacov, Chifa și Ioan, care sunt priviți ca stâlpi*Rom. 1:5;12:3,6;15:15.1 Cor. 15:10.Efes. 3:8., mi-au dat mie și lui Barnaba mâna dreaptă de însoțire, ca să mergem să propovăduim: noi la neamuri, iar ei la cei tăiați împrejur. 10 Ne-au spus numai să ne aducem aminte de cei săraci, și chiar așa*Fapte 11:30;24:17.Rom. 15:25.1 Cor. 16:1.2 Cor. 8:9. am și căutat să fac.

11 Dar*Fapte 15:35. când a venit Chifa în Antiohia, i-am stat împotrivă în față, căci era de osândit. 12 În adevăr, înainte de venirea unora de la Iacov, el*Fapte 10:28;11:3. mânca împreună cu neamurile, dar când au venit ei, s-a ferit și a stat deoparte de teama celor tăiați împrejur. 13 Împreună cu el au început să se prefacă și ceilalți iudei, așa că până și Barnaba a fost prins în lațul fățărniciei lor. 14 Când i-am văzut eu că nu umblă drept după adevărul*Vers. 5. Evangheliei, am spus lui Chifa în fața*1 Tim. 5:20. tuturor: „Dacă*Fapte 10:28.Fapte 11:3. tu, care ești iudeu, trăiești ca neamurile, și nu ca iudeii, cum silești pe neamuri să trăiască în felul iudeilor?" 15 Noi*Fapte 15:10,11. suntem iudei din fire, iar nu păcătoși*Mat. 9:11.Efes. 2:3,12. dintre neamuri. 16 Totuși, fiindcă știm*Fapte 13:38,39. că omul nu este socotit neprihănit prin faptele Legii, ci*Rom. 1:17;3:22,28;8:3. Cap. 3:24.Evr. 7:18,19. numai prin credința în Isus Hristos, am crezut și noi în Hristos Isus, ca să fim socotiți neprihăniți prin credința în Hristos, iar nu prin*Ps. 143:2.Rom. 3:20. Cap. 3:11. faptele Legii; pentru că nimeni nu va fi socotit neprihănit prin faptele Legii. 17 Dar, dacă, în timp ce căutăm să fim socotiți neprihăniți în Hristos, și noi înșine am fi găsiți ca păcătoși*1 Ioan 3:8,9., este oare Hristos un slujitor al păcatului? Nicidecum! 18 Căci, dacă zidesc iarăși lucrurile pe care le-am stricat, mă arăt ca un călcător de lege. 19 Căci eu, prin*Rom. 8:2. Lege, am*Rom. 6:14;7:4,6. murit față de Lege, ca să trăiesc*Rom. 6:11.2 Cor. 5:15.1 Tes. 5:10.Evr. 9:14.1 Pet. 4:2. pentru Dumnezeu. 20 Am fost răstignit*Rom. 6:6. Cap. 5:24;6:14. împreună cu Hristos și trăiesc…, dar nu mai trăiesc eu, ci Hristos trăiește în mine. Și viața pe care o trăiesc acum în trup o trăiesc*2 Cor. 5:15.1 Tes. 5:10.1 Pet. 4:2. în credința în Fiul lui Dumnezeu, care m-a iubit*Cap. 1:4.Efes. 5:2.Tit 2:14. și S-a dat pe Sine Însuși pentru mine. 21 Nu vreau să fac zadarnic harul lui Dumnezeu; căci dacă*Cap. 3:21.Evr. 7:11.Rom. 11:6. Cap. 5:4. neprihănirea se capătă prin Lege, degeaba a murit Hristos.