Genesis 2

1 And the heavens and the earth were finished, and all the host of them. 2 And on the seventh day God finished his work which he had made; and he rested on the seventh day from all his work which he had made. 3 And God blessed the seventh day, and hallowed it; because that in it he rested from all his work which God had created and made.

4 These are the generations of the heavens and of the earth when they were created, in the day that Jehovah God made earth and heaven. 5 And no plant of the field was yet in the earth, and no herb of the field had yet sprung up; for Jehovah God had not caused it to rain upon the earth: and there was not a man to till the ground; 6 but there went up a mist from the earth, and watered the whole face of the ground. 7 And Jehovah God formed man of the dust of the ground, and breathed into his nostrils the breath of life; and man became a living soul. 8 And Jehovah God planted a garden eastward, in Eden; and there he put the man whom he had formed. 9 And out of the ground made Jehovah God to grow every tree that is pleasant to the sight, and good for food; the tree of life also in the midst of the garden, and the tree of the knowledge of good and evil. 10 And a river went out of Eden to water the garden; and from thence it was parted, and became four heads. 11 The name of the first is Pishon: that is it which compasseth the whole land of Havilah, where there is gold; 12 and the gold of that land is good: there is bdellium and the onyx stone. 13 And the name of the second river is Gihon: the same is it that compasseth the whole land of Cush. 14 And the name of the third river is Hiddekel: that is it which goeth in front of Assyria. And the fourth river is the Euphrates. 15 And Jehovah God took the man, and put him into the garden of Eden to dress it and to keep it. 16 And Jehovah God commanded the man, saying, Of every tree of the garden thou mayest freely eat: 17 but of the tree of the knowledge of good and evil, thou shalt not eat of it: for in the day that thou eatest thereof thou shalt surely die.

18 And Jehovah God said, It is not good that the man should be alone; I will make him a help meet for him. 19 And out of the ground Jehovah God formed every beast of the field, and every bird of the heavens; and brought them unto the man to see what he would call them: and whatsoever the man called every living creature, that was the name thereof. 20 And the man gave names to all cattle, and to the birds of the heavens, and to every beast of the field; but for man there was not found a help meet for him. 21 And Jehovah God caused a deep sleep to fall upon the man, and he slept; and he took one of his ribs, and closed up the flesh instead thereof: 22 and the rib, which Jehovah God had taken from the man, made he a woman, and brought her unto the man. 23 And the man said, This is now bone of my bones, and flesh of my flesh: she shall be called Woman, because she was taken out of Man. 24 Therefore shall a man leave his father and his mother, and shall cleave unto his wife: and they shall be one flesh. 25 And they were both naked, the man and his wife, and were not ashamed.

Ziua de odihnă

1 Astfel au fost sfârșite cerurile și pământul și toată*Ps. 33:6. oștirea lor. 2 În ziua*Exod 20:11;31:17.Deut. 5:14.Evr. 4:4. a șaptea, Dumnezeu Și-a sfârșit lucrarea pe care o făcuse și în ziua a șaptea S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o făcuse. 3 Dumnezeu a binecuvântat*Neem. 9:14.Is. 58:13. ziua a șaptea și a sfințit-o, pentru că în ziua aceasta S-a odihnit de toată lucrarea Lui pe care o zidise și o făcuse.

Facerea omului

4 Iată*Cap. 1:1.Ps. 90:1,2. istoria cerurilor și a pământului, când au fost făcute. 5 În ziua când a făcut Domnul Dumnezeu un pământ și ceruri, nu era încă pe pământ niciun copăcel*Cap. 1:12.Ps. 104:14. de câmp și nicio iarbă de pe câmp nu încolțea încă, fiindcă Domnul Dumnezeu nu dăduse încă ploaie*Iov 38:26-28. pe pământ și nu era niciun om ca să lucreze*Cap. 3:23. pământul. 6 Ci un abur se ridica de pe pământ și uda toată fața pământului. 7 Domnul Dumnezeu a făcut pe om din țărâna*Cap. 3:19,23.Ps. 103:14.Ecl. 12:7.Is. 64:8.1 Cor. 15:47. pământului, i-a*Iov 33:4.Fapte 17:25. suflat în nări*Cap. 7:22.Is. 2:22. suflare de viață, și omul s-a făcut*1 Cor. 15:45. astfel un suflet viu.

Raiul

8 Apoi, Domnul Dumnezeu a sădit o grădină*Cap. 13:10.Is. 51:3.Ezec. 28:13.Ioel 2:3. în Eden*Cap. 3:24., spre răsărit*Cap. 4:16.2 Împ. 19:12.Ezec. 27:23., și a pus*Vers. 15. acolo pe omul pe care-l întocmise. 9 Domnul Dumnezeu a făcut să răsară din pământ tot felul*Ezec. 31:8. de pomi plăcuți la vedere și buni la mâncare și pomul*Cap. 3:22.Prov. 3:18;11:30.Apoc. 2:7;22:2,14. vieții în mijlocul grădinii și pomul*Vers. 17. cunoștinței binelui și răului. 10 Un râu ieșea din Eden și uda grădina, și de acolo se împărțea și se făcea patru brațe. 11 Numele celui dintâi este Pison; el înconjoară toată țara Havila*Cap. 25:18., unde se găsește aur. 12 Aurul din țara aceasta este bun; acolo se găsește și bedelion*Num. 11:7. și piatră de onix. 13 Numele râului al doilea este Ghihon; el înconjoară toată țara Cuș. 14 Numele celui de al treilea este*Dan. 10:4. Hidechel*2:14 Adică: Tigru.. El curge la răsăritul Asiriei. Al patrulea râu este Eufratul. 15 Domnul Dumnezeu a luat pe om și l-a așezat*Vers. 8. în grădina Edenului ca s-o lucreze și s-o păzească. 16 Domnul Dumnezeu a dat omului porunca aceasta: „Poți să mănânci după plăcere din orice pom din grădină, 17 dar din pomul*Vers. 9. cunoștinței binelui și răului să nu mănânci*Cap. 3:1,3,11,17., căci, în ziua în care vei mânca din el, vei muri*Cap. 3:3,19.Rom. 6:23.1 Cor. 15:56.Iac. 1:15.1 Ioan 5:16. negreșit."

Facerea femeii

18 Domnul Dumnezeu a zis: „Nu este bine ca omul să fie singur; am să-i fac*Cap. 3:12.1 Cor. 11:9.1 Tim. 2:13. un ajutor potrivit pentru el." 19 Domnul Dumnezeu*Cap. 1:20,24. a făcut din pământ toate fiarele câmpului și toate păsările cerului și le-a adus*Ps. 8:6. Cap. 6:20. la om, ca să vadă cum are să le numească, și orice nume pe care-l dădea omul fiecărei viețuitoare, acela-i era numele. 20 Și omul a pus nume tuturor vitelor, păsărilor cerului și tuturor fiarelor câmpului, dar, pentru om, nu s-a găsit niciun ajutor care să i se potrivească. 21 Atunci, Domnul Dumnezeu a trimis un somn*Cap. 15:12.1 Sam. 26:12. adânc peste om, și omul a adormit; Domnul Dumnezeu a luat una din coastele lui și a închis carnea la locul ei. 22 Din coasta pe care o luase din om, Domnul Dumnezeu a făcut o femeie și a adus-o la*Prov. 18:22.Evr. 13:4. om. 23 Și omul a zis: „Iată în sfârșit aceea care este os*Cap. 29:14.Jud. 9:2.2 Sam. 5:1;19:13.Efes. 5:30. din oasele mele și carne din carnea mea! Ea se va numi ‘femeie’*2:23 În evreiește, femeie (ișa) vine de la un cuvânt care înseamnă bărbat (iș)., pentru că a fost luată din*1 Cor. 11:8. om." 24 De aceea*Cap. 31:15.Ps. 45:10.Mat. 19:5.Marcu 10:7.1 Cor. 6:16.Efes. 5:31. va lăsa omul pe tatăl său și pe mama sa și se va lipi de nevasta sa, și se vor face un singur trup.

Ispitirea femeii

25 Omul și nevasta lui erau amândoi*Cap. 3:7,10,11. goi și nu le era*Exod 32:25.Is. 47:3. rușine.