Genesis 32

1 And Jacob went on his way, and the angels of God met him. 2 And Jacob said when he saw them, This is God’s host: and he called the name of that place Mahanaim.

3 And Jacob sent messengers before him to Esau his brother unto the land of Seir, the field of Edom. 4 And he commanded them, saying, Thus shall ye say unto my lord Esau: Thus saith thy servant Jacob, I have sojourned with Laban, and stayed until now: 5 and I have oxen, and asses, and flocks, and men-servants, and maid-servants: and I have sent to tell my lord, that I may find favor in thy sight. 6 And the messengers returned to Jacob, saying, We came to thy brother Esau, and moreover he cometh to meet thee, and four hundred men with him. 7 Then Jacob was greatly afraid and was distressed: and he divided the people that were with him, and the flocks, and the herds, and the camels, into two companies; 8 and he said, If Esau come to the one company, and smite it, then the company which is left shall escape. 9 And Jacob said, O God of my father Abraham, and God of my father Isaac, O Jehovah, who saidst unto me, Return unto thy country, and to thy kindred, and I will do thee good: 10 I am not worthy of the least of all the lovingkindnesses, and of all the truth, which thou hast showed unto thy servant; for with my staff I passed over this Jordan; and now I am become two companies. 11 Deliver me, I pray thee, from the hand of my brother, from the hand of Esau: for I fear him, lest he come and smite me, the mother with the children. 12 And thou saidst, I will surely do thee good, and make thy seed as the sand of the sea, which cannot be numbered for multitude.

13 And he lodged there that night, and took of that which he had with him a present for Esau his brother: 14 two hundred she-goats and twenty he-goats, two hundred ewes and twenty rams, 15 thirty milch camels and their colts, forty cows and ten bulls, twenty she-asses and ten foals. 16 And he delivered them into the hand of his servants, every drove by itself, and said unto his servants, Pass over before me, and put a space betwixt drove and drove. 17 And he commanded the foremost, saying, When Esau my brother meeteth thee, and asketh thee, saying, Whose art thou? and whither goest thou? and whose are these before thee? 18 then thou shalt say, They are thy servant Jacob’s; it is a present sent unto my lord Esau: and, behold, he also is behind us. 19 And he commanded also the second, and the third, and all that followed the droves, saying, On this manner shall ye speak unto Esau, when ye find him; 20 and ye shall say, Moreover, behold, thy servant Jacob is behind us. For he said, I will appease him with the present that goeth before me, and afterward I will see his face; peradventure he will accept me. 21 So the present passed over before him: and he himself lodged that night in the company.

22 And he rose up that night, and took his two wives, and his two handmaids, and his eleven children, and passed over the ford of the Jabbok. 23 And he took them, and sent them over the stream, and sent over that which he had. 24 And Jacob was left alone; and there wrestled a man with him until the breaking of the day. 25 And when he saw that he prevailed not against him, he touched the hollow of his thigh; and the hollow of Jacob’s thigh was strained, as he wrestled with him. 26 And he said, Let me go, for the day breaketh. And he said, I will not let thee go, except thou bless me. 27 And he said unto him, What is thy name? And he said, Jacob. 28 And he said, Thy name shall be called no more Jacob, but Israel: for thou hast striven with God and with men, and hast prevailed. 29 And Jacob asked him, and said, Tell me, I pray thee, thy name. And he said, Wherefore is it that thou dost ask after my name? And he blessed him there. 30 And Jacob called the name of the place Peniel: for, said he, I have seen God face to face, and my life is preserved. 31 And the sun rose upon him as he passed over Penuel, and he limped upon his thigh. 32 Therefore the children of Israel eat not the sinew of the hip which is upon the hollow of the thigh, unto this day: because he touched the hollow of Jacob’s thigh in the sinew of the hip.

Frica lui Iacov

1 Iacov și-a văzut de drum și l-au întâlnit îngerii*Ps. 91:11.Evr. 1:14. lui Dumnezeu. 2 Când i-a văzut, Iacov a zis: „Aceasta este tabăra*Ios. 5:14.Ps. 103:21;148:2.Luca 2:13. lui Dumnezeu!" De aceea a pus locului aceluia numele Mahanaim (Tabără îndoită). 3 Iacov a trimis înainte niște soli la fratele său Esau, în țara Seir*Cap. 33:14,16., în ținutul lui*Cap. 36:6-8.Deut. 2:5.Ios. 24:4. Edom. 4 El le-a dat porunca următoare: „Iată*Prov. 15:1. ce să spuneți domnului meu Esau: ‘Așa vorbește robul tău Iacov: «Am locuit la Laban și am rămas la el până acum; 5 am*Cap. 30:43. boi, măgari, oi, robi și roabe și trimit să dea de știre lucrul acesta domnului meu, ca*Cap. 33:8,15. să capăt trecere înaintea ta.»’" 6 Solii s-au întors înapoi la Iacov și au zis: „Ne-am dus la fratele tău Esau, și el vine*Cap. 33:1. înaintea ta cu patru sute de oameni." 7 Iacov s-a înspăimântat*Cap. 35:3. foarte mult și l-a apucat groaza. A împărțit în două tabere oamenii pe care-i avea cu el, oile, boii și cămilele 8 și a zis: „Dacă vine Esau împotriva uneia din tabere și o bate, tabăra care va rămâne va putea să scape."

Rugăciunea lui Iacov

9 Iacov*Ps. 50:15. a zis: „Dumnezeul*Cap. 28:13. tatălui meu Avraam, Dumnezeul tatălui meu Isaac! Tu, Doamne, care*Cap. 31:3,13. mi-ai zis: ‘Întoarce-te în țara ta și în locul tău de naștere și voi îngriji ca să-ți meargă bine!’ 10 Eu sunt prea mic pentru toate îndurările*Cap. 24:27. și pentru toată credincioșia pe care ai arătat-o față de robul Tău, căci am trecut Iordanul acesta numai cu toiagul*Iov 8:7. meu, și iată că acum fac două tabere. 11 Izbăvește-mă*Ps. 59:1,2., Te rog, din mâna fratelui meu, din mâna lui Esau! Căci mă tem de el, ca să nu vină și să mă lovească, pe mine, pe mame*Osea 10:14. și pe copii. 12 Și Tu*Cap. 28:13-15. ai zis: ‘Eu voi îngriji ca să-ți meargă bine și-ți voi face sămânța ca nisipul mării, care, de mult ce este, nu se poate număra.’"

Iacov caută să îmblânzească pe Esau

13 Iacov a petrecut noaptea în locul acela. A luat din ce mai avea cu el și a pus deoparte, ca dar*Cap. 43:11.Prov. 18:16. pentru fratele său Esau: 14 două sute de capre și douăzeci de țapi, două sute de oi și douăzeci de berbeci, 15 treizeci de cămile alăptătoare cu mânjii lor, patruzeci de vaci și zece tauri, douăzeci de măgărițe și zece măgăruși. 16 Le-a dat robilor săi, turmă cu turmă, deosebit, și a poruncit robilor săi: „Treceți înaintea mea și lăsați o depărtare între fiecare turmă." 17 A dat celui dintâi porunca următoare: „Când te va întâlni fratele meu Esau și te va întreba: ‘Al cui ești? Unde te duci? Și a cui este turma aceasta dinaintea ta?’ 18 să răspunzi: ‘A robului tău Iacov; ea este un dar trimis domnului meu Esau, și el însuși vine în urma noastră.’" 19 A dat aceeași poruncă celui de al doilea, celui de al treilea și tuturor celor ce mânau turmele: „Așa să vorbiți domnului meu Esau când îl veți întâlni. 20 Să spuneți: ‘Iată, robul tău Iacov vine și el după noi.’" Căci își zicea el: „Îl voi potoli*Prov. 21:14. cu darul acesta care merge înaintea mea; în urmă îl voi vedea față în față, și poate că mă va primi cu bunăvoință." 21 Astfel, darul a trecut înainte, iar el a rămas în tabără în noaptea aceea. 22 Tot în noaptea aceea s-a sculat, a luat pe cele două neveste ale lui, pe cele două roabe și pe cei unsprezece copii ai lui și a trecut*Deut. 3:16. vadul Iabocului. 23 I-a luat, i-a trecut pârâul și a trecut tot ce avea.

Lupta lui Iacov. Israel

24 Iacov însă a rămas singur. Atunci, un om s-a luptat*Osea 12:3,4.Efes. 6:12. cu el până în revărsatul zorilor. 25 Văzând că nu-l poate birui, omul acesta l-a lovit la încheietura*Mat. 26:41.2 Cor. 12:7. coapsei, așa că i s-a scrântit încheietura coapsei lui Iacov, pe când se lupta cu el. 26 Omul acela*Luca 24:28. a zis: „Lasă-mă să plec, căci se revarsă zorile." Dar Iacov a răspuns: „Nu Te*Osea 12:4. voi lăsa să pleci până nu mă vei binecuvânta." 27 Omul acela i-a zis: „Cum îți este numele?" „Iacov", a răspuns el. 28 Apoi a zis: „Numele*Cap. 35:10.2 Împ. 17:34. tău nu va mai fi Iacov, ci te vei chema Israel (Cel ce luptă cu Dumnezeu), căci ai luptat*Osea 12:3,4. cu Dumnezeu și cu oameni*Cap. 25:31;27:33. și ai fost biruitor." 29 Iacov l-a întrebat: „Spune-mi, Te rog, numele Tău." El a răspuns: „Pentru ce*Jud. 13:18. Îmi ceri numele?" Și l-a binecuvântat acolo. 30 Iacov a pus locului aceluia numele Peniel (Fața lui Dumnezeu); „căci", a zis el, „am*Cap. 16:13.Exod 24:11;33:20.Deut. 5:24.Jud. 6:22;13:22.Is. 6:5. văzut pe Dumnezeu față în față, și totuși am scăpat cu viață". 31 Răsărea soarele când a trecut pe lângă Peniel. Însă Iacov șchiopăta din coapsă. 32 Iată de ce, până în ziua de azi, israeliții nu mănâncă vâna de la încheietura coapsei, căci Dumnezeu a lovit pe Iacov la încheietura coapsei în vână.