ASV · American Standard Version da Bíblia Sagrada
1 The vision of Isaiah the son of Amoz, which he saw concerning Judah and Jerusalem, in the days of Uzziah, Jotham, Ahaz, and Hezekiah, kings of Judah.
2 Hear, O heavens, and give ear, O earth; for Jehovah hath spoken: I have nourished and brought up children, and they have rebelled against me. 3 The ox knoweth his owner, and the ass his master’s crib; but Israel doth not know, my people doth not consider. 4 Ah sinful nation, a people laden with iniquity, a seed of evil-doers, children that deal corruptly! they have forsaken Jehovah, they have despised the Holy One of Israel, they are estranged and gone backward. 5 Why will ye be still stricken, that ye revolt more and more? the whole head is sick, and the whole heart faint. 6 From the sole of the foot even unto the head there is no soundness in it; but wounds, and bruises, and fresh stripes: they have not been closed, neither bound up, neither mollified with oil. 7 Your country is desolate; your cities are burned with fire; your land, strangers devour it in your presence, and it is desolate, as overthrown by strangers. 8 And the daughter of Zion is left as a booth in a vineyard, as a lodge in a garden of cucumbers, as a besieged city. 9 Except Jehovah of hosts had left unto us a very small remnant, we should have been as Sodom, we should have been like unto Gomorrah.
10 Hear the word of Jehovah, ye rulers of Sodom; give ear unto the law of our God, ye people of Gomorrah. 11 What unto me is the multitude of your sacrifices? saith Jehovah: I have had enough of the burnt-offerings of rams, and the fat of fed beasts; and I delight not in the blood of bullocks, or of lambs, or of he-goats. 12 When ye come to appear before me, who hath required this at your hand, to trample my courts? 13 Bring no more vain oblations; incense is an abomination unto me; new moon and sabbath, the calling of assemblies,—I cannot away with iniquity and the solemn meeting. 14 Your new moons and your appointed feasts my soul hateth; they are a trouble unto me; I am weary of bearing them. 15 And when ye spread forth your hands, I will hide mine eyes from you; yea, when ye make many prayers, I will not hear: your hands are full of blood. 16 Wash you, make you clean; put away the evil of your doings from before mine eyes; cease to do evil; 17 learn to do well; seek justice, relieve the oppressed, judge the fatherless, plead for the widow.
18 Come now, and let us reason together, saith Jehovah: though your sins be as scarlet, they shall be as white as snow; though they be red like crimson, they shall be as wool. 19 If ye be willing and obedient, ye shall eat the good of the land: 20 but if ye refuse and rebel, ye shall be devoured with the sword; for the mouth of Jehovah hath spoken it.
21 How is the faithful city become a harlot! she that was full of justice! righteousness lodged in her, but now murderers. 22 Thy silver is become dross, thy wine mixed with water. 23 Thy princes are rebellious, and companions of thieves; every one loveth bribes, and followeth after rewards: they judge not the fatherless, neither doth the cause of the widow come unto them.
24 Therefore saith the Lord, Jehovah of hosts, the Mighty One of Israel, Ah, I will ease me of mine adversaries, and avenge me of mine enemies; 25 and I will turn my hand upon thee, and thoroughly purge away thy dross, and will take away all thy tin; 26 and I will restore thy judges as at the first, and thy counsellors as at the beginning: afterward thou shalt be called The city of righteousness, a faithful town. 27 Zion shall be redeemed with justice, and her converts with righteousness. 28 But the destruction of transgressors and sinners shall be together, and they that forsake Jehovah shall be consumed. 29 For they shall be ashamed of the oaks which ye have desired, and ye shall be confounded for the gardens that ye have chosen. 30 For ye shall be as an oak whose leaf fadeth, and as a garden that hath no water. 31 And the strong shall be as tow, and his work as a spark; and they shall both burn together, and none shall quench them.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
VDC · Bíblia Cornilescu 1924
Necredința și pedeapsa lui Israel
1 ProrociaNum. 12:6. lui Isaia, fiul lui Amoț, despre Iuda și Ierusalim, pe vremea lui Ozia, Iotam, Ahaz și Ezechia, împărații lui Iuda: 2 AscultațiDeut. 32:1.Ier. 2:12;6:19;22:29.Ezec. 36:4.Mica 1:2;6:1,2., ceruri, și ia aminte, pământule, căci Domnul vorbește: „Am hrănit și am crescut niște copiiCap. 5:1,2., dar ei s-au răsculat împotriva Mea. 3 BoulIer. 8:7. își cunoaște stăpânul și măgarul cunoaște ieslea stăpânului său, dar Israel nuIer. 9:3,6. Mă cunoaște, poporul Meu nuCap. 5:12. ia aminte la Mine." 4 Vai, neam păcătos, popor încărcat de fărădelegi, sămânțăCap. 57:3,4.Mat. 3:7. de nelegiuiți, copii stricați! Au părăsit pe Domnul, au disprețuit pe Sfântul lui Israel. I-au întors spatele… 5 CeCap. 9:13.Ier. 2:30;5:3. pedepse noi să vă mai dea, când voi vă răzvrătiți din ce în ce mai rău? Tot capul este bolnav și toată inima suferă de moarte! 6 Din tălpi până-n creștet, nimic nu-i sănătos, ci numai răni, vânătăi și carne vie, nestoarseIer. 8:22., nelegate și nealinate cu untdelemn: 7 țaraDeut. 28:51,52. vă este pustiită, cetățile vă sunt arse de foc, străinii vă mănâncă ogoarele sub ochii voștri, pustiesc și nimicesc, ca niște sălbatici. 8 Și fiica Sionului a rămas caIov 27:18.Plâng. 2:6. o colibă în vie, ca o covercă într-un câmp de castraveți, caIer. 4:17. o cetate împresurată. 9 DePlâng. 3:22.Rom. 9:29. nu ne-ar fi lăsat Domnul oștirilor o mică rămășiță, am fi ajuns ca SodomaGen. 19:24. și ne-am fi asemănat cu Gomora.
Nu jertfe și sărbători
10 Ascultați Cuvântul Domnului, căpeteniiDeut. 32:32.Ezec. 16:46. ale Sodomei! Ia aminte la Legea Dumnezeului nostru, popor al Gomorei! 11 „Ce-Mi trebuie Mie mulțimea jertfelor1 Sam. 15:22.Ps. 50:8,9;51:16.Prov. 15:8;21:27. Cap. 66:3.Ier. 6:20;7:21.Amos 5:21,22.Mica 6:7. voastre?", zice Domnul. „Sunt sătul de arderile-de-tot ale berbecilor și de grăsimea vițeilor; nu-Mi place sângele taurilor, oilor și țapilor. 12 Când veniți săExod 23:17;34:23. vă înfățișați înaintea Mea, cine vă cere astfel de lucruri, ca să-Mi spurcați curțile? 13 Nu mai aduceți daruriMat. 15:9. de mâncare nefolositoare, căci Mi-e scârbă de tămâie! Nu vreau luni noi, Sabate și adunări de sărbătoareIoel 1:14;2:15., nu pot să văd nelegiuirea unită cu sărbătoarea! 14 Urăsc lunileNum. 28:11. voastre cele noi și prazniceleLev. 23:2.Plâng. 2:6. voastre; Mi-au ajuns o povară, nuCap. 43:24. le mai pot suferi. 15 CândIov 27:9.Ps. 134:2.Prov. 1:28. Cap. 59:2.Ier. 14:12.Mica 3:4. vă întindeți mâinile, Îmi întorc ochii de la voi și, oricâtPs. 66:18.1 Tim. 2:8. de mult v-ați ruga, n-ascult, căci mâinile vă sunt pline de sângeCap. 59:3.!
Îndemn la pocăință
16 Spălați-văIer. 4:14. deci și curățiți-vă! Luați dinaintea ochilor Mei faptele rele pe care le-ați făcut! ÎncetațiPs. 34:14;37:27.Amos 5:15.Rom. 12:9.1 Pet. 3:11. să mai faceți răul! 17 Învățați-vă să faceți binele, căutațiIer. 22:3,16.Mica 6:8.Zah. 7:9;8:16. dreptatea, ocrotiți pe cel asuprit, faceți dreptate orfanului, apărați pe văduvă! 18 Veniți totuși săCap. 43:26.Mica 6:2. ne judecăm", zice Domnul. „De vor fi păcatele voastre cum e cârmâzul, se vor facePs. 51:7.Apoc. 7:14. albe ca zăpada; de vor fi roșii ca purpura, se vor face ca lâna. 19 De veți voi și veți asculta, veți mânca cele mai bune roade ale țării; 20 dar de nu veți voi și nu veți asculta, de sabie veți fi înghițiți, căciNum. 23:19.Tit 1:2. gura Domnului a vorbit." 21 Vai, cetateaIer. 2:20,21. aceea credincioasă, cum a ajuns o curvă! Era plină de judecată, dreptatea locuia în ea, și acum e plină de ucigași! 22 ArgintulIer. 6:28,30.Ezec. 22:18,19. tău s-a prefăcut în zgură și vinul tău cel ales a fost amestecat cu apă. 23 Mai-mariiOsea 9:15. tăi sunt răzvrătiți și părtașiProv. 29:24. cu hoții, toțiIer. 22:17.Ezec. 22:12.Osea 4:18.Mica 3:11;7:3. iubesc mita și aleargă după plată; orfanuluiIer. 5:28.Zah. 7:10. nu-i fac dreptate și pricina văduvei n-ajunge până la ei. 24 De aceea, iată ce zice Domnul Dumnezeul oștirilor, Puternicul lui Israel: „Ah! Voi cere socotealăDeut. 28:63.Ezec. 5:13. potrivnicilor Mei și Mă voi răzbuna pe vrăjmașii Mei. 25 Îmi voi întinde mâna împotriva ta, îțiIer. 6:29;9:7.Mal. 3:3. voi topi zgura cum o topește leșia, toate părticelele de plumb le voi depărta din tine. 26 Voi face iarăși pe judecătorii tăi caIer. 33:7. odinioară și pe sfetnicii tăi ca la început. După aceea, vei fi numităZah. 8:3. cetatea neprihănită, cetatea credincioasă." 27 Sionul va fi mântuit prin judecată și cei ce se vor întoarce la Dumnezeu în el vor fi mântuiți prin dreptate. 28 Dar pieireaIov 31:3.Ps. 1:6;5:6;73:27;92:9;104:35. va atinge pe toți cei răzvrătiți și păcătoși, și cei ce părăsesc pe Domnul vor pieri. 29 „Vă va fi rușine de terebințiiCap. 57:5. în care găseați plăcere șiCap. 65:3;66:17. veți roși din pricina grădinilor în care vă desfătați, 30 căci veți fi ca un terebint cu frunzele ofilite, ca o grădină care n-are apă. 31 OmulEzec. 32:21. tare va fi caCap. 43:17. niște câlți, și lucrarea lui, ca o scânteie; amândoi vor arde împreună și nimeni nu-i va stinge."