1 Send ye the lambs for the ruler of the land from Selah to the wilderness, unto the mount of the daughter of Zion. 2 For it shall be that, as wandering birds, as a scattered nest, so shall the daughters of Moab be at the fords of the Arnon. 3 Give counsel, execute justice; make thy shade as the night in the midst of the noonday; hide the outcasts; betray not the fugitive. 4 Let mine outcasts dwell with thee; as for Moab, be thou a covert to him from the face of the destroyer. For the extortioner is brought to nought, destruction ceaseth, the oppressors are consumed out of the land. 5 And a throne shall be established in lovingkindness; and one shall sit thereon in truth, in the tent of David, judging, and seeking justice, and swift to do righteousness.

6 We have heard of the pride of Moab, that he is very proud; even of his arrogancy, and his pride, and his wrath; his boastings are nought. 7 Therefore shall Moab wail for Moab, every one shall wail: for the raisin-cakes of Kir-hareseth shall ye mourn, utterly stricken. 8 For the fields of Heshbon languish, and the vine of Sibmah; the lords of the nations have broken down the choice branches thereof, which reached even unto Jazer, which wandered into the wilderness; its shoots were spread abroad, they passed over the sea. 9 Therefore I will weep with the weeping of Jazer for the vine of Sibmah; I will water thee with my tears, O Heshbon, and Elealeh: for upon thy summer fruits and upon thy harvest the battle shout is fallen. 10 And gladness is taken away, and joy out of the fruitful field; and in the vineyards there shall be no singing, neither joyful noise: no treader shall tread out wine in the presses; I have made the vintage shout to cease. 11 Wherefore my heart soundeth like a harp for Moab, and mine inward parts for Kir-heres. 12 And it shall come to pass, when Moab presenteth himself, when he wearieth himself upon the high place, and shall come to his sanctuary to pray, that he shall not prevail.

13 This is the word that Jehovah spake concerning Moab in time past. 14 But now Jehovah hath spoken, saying, Within three years, as the years of a hireling, the glory of Moab shall be brought into contempt, with all his great multitude; and the remnant shall be very small and of no account.

1 Trimiteți*2 Împ. 3:4. miei cârmuitorului țării, trimiteți-i din*2 Împ. 14:7. Sela, prin pustie, la muntele fiicei Sionului! 2 Ca o pasăre fugară, zgornită din cuib, așa vor fi fiicele Moabului la trecerea Arnonului*Num. 21:13.. 3 Și vor zice: ‘Sfătuiește, mijlocește, acoperă-ne ziua-n amiaza mare cu umbra ta ca noaptea neagră, ascunde pe cei ce sunt urmăriți, nu da pe față pe cei fugiți! 4 Lasă să locuiască pentru o vreme la tine cei goniți din Moab, fii un loc de scăpare pentru ei împotriva pustiitorului!’ Căci apăsarea va înceta, pustiirea se va sfârși, cel ce calcă țara în picioare va pieri. 5 Și atunci, un scaun de domnie se*Dan. 7:14,27.Mica 4:7.Luca 1:33. va întări prin îndurare și se va vedea șezând cu credincioșie, în casa lui David, un*Ps. 72:2;96:13;98:9. judecător, prieten al dreptului și plin de râvnă pentru dreptate. – 6 ‘Auzim îngâmfarea mândrului*Ier. 48:29.Ţef. 2:10. Moab, fudulia și fala lui, trufia*Cap. 28:15. și lăudăroșia lui.’ 7 De aceea geme*Ier. 48:20. Moabul pentru Moab, toți gem; suspinați pe dărâmăturile Chir-Haresetului*2 Împ. 3:25., adânc mâhniți, 8 căci câmpiile*Cap. 24:7. Hesbonului lâncezesc; stăpânii neamurilor au sfărâmat butucii viei din*Vers. 9. Sibma, care se întindeau până la Iaezer și se încâlceau prin pustie: mlădițele ei se întindeau și treceau dincolo de mare. 9 De aceea plâng pentru via din Sibma ca pentru Iaezer; vă ud*Ier. 48:32. cu lacrimile mele, Hesbonule*Cap. 15:4. și Eleale! Căci peste culesul roadelor voastre și peste secerișul vostru a căzut un strigăt de război! 10 S-a*Cap. 24:8.Ier. 48:33. dus bucuria și veselia din câmpii! Și în vii nu mai sunt cântece, nu mai sunt veselii! Nimeni nu mai calcă vinul în teascuri. Am făcut să înceteze strigătele de bucurie la cules. 11 De aceea îmi plânge sufletul*Cap. 15:5;63:15.Ier. 48:36. pentru Moab ca o harpă și inima, pentru Chir-Hares. 12 Și, când se va arăta Moabul, obosindu-se pe înălțimi*Cap. 15:2., și va intra în locașul său cel sfânt să se roage, nu va putea să capete nimic!" 13 Acesta este cuvântul pe care l-a rostit Domnul de multă vreme asupra Moabului. 14 Iar acum Domnul vorbește și zice:

„În trei ani, ca*Cap. 21:16. anii unui simbriaș, slava Moabului va fi disprețuită, împreună cu toată această mare mulțime, și ce va rămâne va fi puțin lucru, aproape nimic."