1 The burden of Damascus.

Behold, Damascus is taken away from being a city, and it shall be a ruinous heap. 2 The cities of Aroer are forsaken; they shall be for flocks, which shall lie down, and none shall make them afraid. 3 And the fortress shall cease from Ephraim, and the kingdom from Damascus, and the remnant of Syria; they shall be as the glory of the children of Israel, saith Jehovah of hosts.

4 And it shall come to pass in that day, that the glory of Jacob shall be made thin, and the fatness of his flesh shall wax lean. 5 And it shall be as when the harvestman gathereth the standing grain, and his arm reapeth the ears; yea, it shall be as when one gleaneth ears in the valley of Rephaim. 6 Yet there shall be left therein gleanings, as the shaking of an olive-tree, two or three berries in the top of the uppermost bough, four or five in the outmost branches of a fruitful tree, saith Jehovah, the God of Israel. 7 In that day shall men look unto their Maker, and their eyes shall have respect to the Holy One of Israel. 8 And they shall not look to the altars, the work of their hands; neither shall they have respect to that which their fingers have made, either the Asherim, or the sun-images. 9 In that day shall their strong cities be as the forsaken places in the wood and on the mountain top, which were forsaken from before the children of Israel; and it shall be a desolation. 10 For thou hast forgotten the God of thy salvation, and hast not been mindful of the rock of thy strength; therefore thou plantest pleasant plants, and settest it with strange slips. 11 In the day of thy planting thou hedgest it in, and in the morning thou makest thy seed to blossom; but the harvest fleeth away in the day of grief and of desperate sorrow.

12 Ah, the uproar of many peoples, that roar like the roaring of the seas; and the rushing of nations, that rush like the rushing of mighty waters! 13 The nations shall rush like the rushing of many waters: but he shall rebuke them, and they shall flee far off, and shall be chased as the chaff of the mountains before the wind, and like the whirling dust before the storm. 14 At eventide, behold, terror; and before the morning they are not. This is the portion of them that despoil us, and the lot of them that rob us.

1 Prorocie*Ier. 49:23.Amos 1:3.Zah. 9:1. împotriva Damascului:

„Iată, Damascul nu va mai fi o cetate, ci va ajunge un morman de dărâmături; 2 cetățile Aroerului sunt părăsite, sunt date spre pășune turmelor, care se culcă nestingherite*Ier. 7:33. acolo. 3 S-a isprăvit cu cetățuia*Cap. 7:16;8:4. lui Efraim și s-a sfârșit cu împărăția Damascului, dar rămășița Siriei va fi ca slava copiilor lui Israel", zice Domnul oștirilor. 4 „În ziua aceea, slava lui Iacov va fi slăbită și grăsimea*Cap. 10:16. cărnii lui va pieri. 5 Se va*Ier. 51:33. întâmpla ca atunci când strânge secerătorul grâul și brațul lui taie spicele; da, ca la strânsul spicelor în valea Refaim; 6 vor*Cap. 24:13. mai rămâne doar câteva, ca la scuturatul măslinului: două, trei măsline pe vârful crengilor, patru sau cinci în ramurile cu roade", zice Domnul Dumnezeul lui Israel. 7 În ziua aceea, omul se va uita*Mica 7:7. spre Făcătorul său și ochii i se vor întoarce spre Sfântul lui Israel; 8 nu se va mai uita spre altare, care sunt lucrarea mâinilor lui, și nu va mai privi la ce au făcut degetele lui, la idolii Astarteei și la stâlpii închinați soarelui. 9 În ziua aceea, cetățile lui întărite vor fi ca dărâmăturile din pădure și de pe vârful muntelui, părăsite odinioară înaintea copiilor lui Israel: va fi o pustie! 10 Căci ai uitat pe Dumnezeul*Ps. 68:19. mântuirii tale și nu ți-ai adus aminte de Stânca scăpării tale. De aceea ți-ai sădit răsaduri plăcute și ai sădit butuci străini. 11 Când i-ai sădit, i-ai înconjurat cu un gard și, în curând, i-ai văzut înflorind. Dar culesul roadelor a fugit tocmai în clipa veseliei, și durerea este fără leac. 12 Vai, ce vuiet de popoare multe, care urlă cum*Ier. 6:23. urlă marea! Ce zarvă de neamuri, care mugesc cum mugesc niște ape puternice! 13 Neamurile mugesc cum mugesc apele mari… Dar când le mustră*Ps. 9:5. Dumnezeu, ele fug departe, izgonite*Ps. 83:13.Osea 13:3. ca pleava de pe munți la suflarea vântului, ca țărâna luată de vârtej. 14 Spre seară, vine o prăpădenie neașteptată și până dimineața nu mai sunt! Iată partea celor ce ne jupoaie și soarta celor ce ne jefuiesc.