1 Then Job answered and said,
2 I have heard many such things:
Miserable comforters are ye all.
3 Shall vain words have an end?
Or what provoketh thee that thou answerest?
4 I also could speak as ye do;
If your soul were in my soul’s stead,
I could join words together against you,
And shake my head at you.
5 But I would strengthen you with my mouth,
And the solace of my lips would assuage your grief.
6 Though I speak, my grief is not assuaged;
And though I forbear, what am I eased?
7 But now he hath made me weary:
Thou hast made desolate all my company.
8 And thou hast laid fast hold on me, which is a witness against me:
And my leanness riseth up against me,
It testifieth to my face.
9 He hath torn me in his wrath, and persecuted me;
He hath gnashed upon me with his teeth:
Mine adversary sharpeneth his eyes upon me.
10 They have gaped upon me with their mouth;
They have smitten me upon the cheek reproachfully:
They gather themselves together against me.
11 God delivereth me to the ungodly,
And casteth me into the hands of the wicked.
12 I was at ease, and he brake me asunder;
Yea, he hath taken me by the neck, and dashed me to pieces:
He hath also set me up for his mark.
13 His archers compass me round about;
He cleaveth my reins asunder, and doth not spare;
He poureth out my gall upon the ground.
14 He breaketh me with breach upon breach;
He runneth upon me like a giant.
15 I have sewed sackcloth upon my skin,
And have laid my horn in the dust.
16 My face is red with weeping,
And on my eyelids is the shadow of death;
17 Although there is no violence in my hands,
And my prayer is pure.
18 O earth, cover not thou my blood,
And let my cry have no resting-place.
19 Even now, behold, my witness is in heaven,
And he that voucheth for me is on high.
20 My friends scoff at me:
But mine eye poureth out tears unto God,
21 That he would maintain the right of a man with God,
And of a son of man with his neighbor!
22 For when a few years are come,
I shall go the way whence I shall not return.
Domínio Público. Esta tradução bíblica de domínio público é trazida a você por cortesia de eBible.org.
1 Iov a luat cuvântul și a zis:
2 „Astfel de lucruri am auzit eu des;
voi toți sunteți nișteCap. 13:4. mângâietori supărăcioși.
3 Când se vor sfârși aceste vorbe în vânt?
Și pentru ce atâta supărare în răspunsurile tale?
4 Ca voi aș vorbi eu
de ați fi în locul meu?
V-aș copleși cu vorbe,
aș daPs. 22:7;109:25.Plâng. 2:12. din cap la voi?
5 V-aș mângâia cu gura
și aș mișca din buze
ca să vă ușurez durerea.
6 Dacă vorbesc, durerea nu mi s-alină,
iar dacă tac, cu ce se micșorează?
7 Dar acum, vai! El m-a stors de puteri…
Mi-ai pustiit toată casa!
8 M-ai apucat ca pe un vinovat –
dovadă slăbiciunea mea,
care se ridică și mă învinuiește în față.
9 Mă sfâșie și mă urmărește în mâniaCap. 10:16,17. Lui,
scrâșnește din dinți împotriva mea,
mă loveșteCap. 13:24. și mă străpunge cu privirea Lui.
10 Ei deschidPs. 22:13. gura să mă mănânce,
mă ocărăsc și mă batPlâng. 3:30.Mica 5:1. peste obraji,
se înverșuneazăPs. 35:15. cu toții după mine.
11 Dumnezeu mă lasăCap. 1:15,17. la bunul plac al celor nelegiuiți
și mă aruncă în mâinile celor răi.
12 Eram liniștit și m-a scuturat,
m-a apucat de ceafă și m-a zdrobit,
a tras asupra mea caCap. 7:20. într-o țintă.
13 Săgețile Lui mă înconjoară din toate părțile.
El Îmi străpunge rărunchii fără milă,
îmi varsă fierea pe pământ,
14 mă frânge bucăți, bucăți,
Se aruncă asupra mea ca un războinic.
15 Mi-am cusut un sac pe piele
și mi-am prăvălit capulCap. 30:19.Ps. 7:5. în țărână.
16 Plânsul mi-a înroșit fața
și umbra morții este pe pleoapele mele.
17 Totuși n-am făcut nicio nelegiuire
și rugăciunea mea totdeauna a fost curată.
18 Pământule, nu-mi acoperi sângele,
și vaieteleCap. 27:9.Ps. 66:18,19. mele să n-aibă margini!
19 Chiar acum martorulRom. 1:9. meu este în cer,
apărătorul meu este în locurile înalte.
20 Prietenii mei râd de mine,
dar eu mă rog lui Dumnezeu, cu lacrimi,
21 să facă dreptateCap. 31:35.Ecl. 6:10.Is. 45:9.Rom. 9:20. omului înaintea lui Dumnezeu
și fiului omului împotriva prietenilor lui.
22 Căci numărul anilor mei se apropie de sfârșit
și mă voi duce pe o cărareEcl. 12:5. de unde nu mă voi mai întoarce.
/images/a/Tcg2NiV7ce24OT6kCIQGR)
/images/a/qHG3xNP8jqR-HqIiucz0L)