1 Canst thou draw out leviathan with a fishhook?

Or press down his tongue with a cord?

2 Canst thou put a rope into his nose?

Or pierce his jaw through with a hook?

3 Will he make many supplications unto thee?

Or will he speak soft words unto thee?

4 Will he make a covenant with thee,

That thou shouldest take him for a servant for ever?

5 Wilt thou play with him as with a bird?

Or wilt thou bind him for thy maidens?

6 Will the bands of fishermen make traffic of him?

Will they part him among the merchants?

7 Canst thou fill his skin with barbed irons,

Or his head with fish-spears?

8 Lay thy hand upon him;

Remember the battle, and do so no more.

9 Behold, the hope of him is in vain:

Will not one be cast down even at the sight of him?

10 None is so fierce that he dare stir him up;

Who then is he that can stand before me?

11 Who hath first given unto me, that I should repay him?

Whatsoever is under the whole heaven is mine.

12 I will not keep silence concerning his limbs,

Nor his mighty strength, nor his goodly frame.

13 Who can strip off his outer garment?

Who shall come within his jaws?

14 Who can open the doors of his face?

Round about his teeth is terror.

15 His strong scales are his pride,

Shut up together as with a close seal.

16 One is so near to another,

That no air can come between them.

17 They are joined one to another;

They stick together, so that they cannot be sundered.

18 His sneezings flash forth light,

And his eyes are like the eyelids of the morning.

19 Out of his mouth go burning torches,

And sparks of fire leap forth.

20 Out of his nostrils a smoke goeth,

As of a boiling pot and burning rushes.

21 His breath kindleth coals,

And a flame goeth forth from his mouth.

22 In his neck abideth strength,

And terror danceth before him.

23 The flakes of his flesh are joined together:

They are firm upon him; they cannot be moved.

24 His heart is as firm as a stone;

Yea, firm as the nether millstone.

25 When he raiseth himself up, the mighty are afraid:

By reason of consternation they are beside themselves.

26 If one lay at him with the sword, it cannot avail;

Nor the spear, the dart, nor the pointed shaft.

27 He counteth iron as straw,

And brass as rotten wood.

28 The arrow cannot make him flee:

Sling-stones are turned with him into stubble.

29 Clubs are counted as stubble:

He laugheth at the rushing of the javelin.

30 His underparts are like sharp potsherds:

He spreadeth as it were a threshing-wain upon the mire.

31 He maketh the deep to boil like a pot:

He maketh the sea like a pot of ointment.

32 He maketh a path to shine after him;

One would think the deep to be hoary.

33 Upon earth there is not his like,

That is made without fear.

34 He beholdeth everything that is high:

He is king over all the sons of pride.

1 Poți tu să prinzi leviatanul*Ps. 104:26.Is. 27:1.*41:1 Sau: crocodilul. cu undița

sau să-i legi limba cu o funie?

2 Îi vei putea petrece papura prin nări

sau să-i străpungi cu un cârlig falca?

3 Îți va face el multe rugăminți?

Îți va vorbi el cu un glas dulce?

4 Va face el un legământ cu tine,

ca să-ți fie rob pe vecie?

5 Te vei juca tu cu el ca și cu o pasăre?

Îl vei lega tu ca să-ți înveselești fetele?

6 Fac pescarii negoț cu el?

Îl împart ei între negustori?

7 Îi vei acoperi pielea cu țepușe

și capul cu chingi?

8 Ridică-ți numai mâna împotriva lui,

și nu-ți va mai veni gust să-l lovești.

9 Iată că ești înșelat în așteptarea ta de a-l prinde:

numai să-l vezi, și cazi la pământ!

10 Nimeni nu este atât de îndrăzneț ca să-l întărâte.

Cine Mi s-ar împotrivi în față?

11 Cui sunt dator*Is. 37:29., ca să-i plătesc?

Sub cer totul*Rom. 11:35. este al Meu.

12 Vreau să mai vorbesc iarăși de mădularele lui și de tăria lui,

și de frumusețea întocmirii lui.

13 Cine-i va putea ridica veșmântul?

Cine va putea pătrunde între fălcile lui?

14 Cine va putea deschide porțile gurii lui?

Șirurile dinților lui

cât sunt de înspăimântătoare!

15 Scuturile*41:15 Solzii. lui mărețe și puternice

sunt unite împreună ca printr-o pecete;

16 se țin unul de altul

și nici aerul n-ar putea trece printre ele.

17 Sunt ca niște frați care se îmbrățișează,

se apucă și rămân nedespărțiți.

18 Strănuturile lui fac să strălucească lumina;

ochii lui sunt ca geana zorilor.

19 Din gura lui țâșnesc flăcări, scapără scântei de foc din ea.

20 Din nările lui iese fum,

ca dintr-un vas care fierbe, ca dintr-o căldare fierbinte.

21 Suflarea lui aprinde cărbunii

și gura lui aruncă flăcări.

22 Tăria lui stă în grumaz

și înaintea lui sare groaza.

23 Părțile lui cele cărnoase se țin împreună,

ca turnate pe el, neclintite.

24 Inima lui este tare ca piatra,

tare ca piatra de moară care stă dedesubt.

25 Când se scoală el, tremură vitejii

și spaima îi pune pe fugă.

26 Degeaba este lovit cu sabia;

căci sulița, săgeata și pavăza nu folosesc la nimic.

27 Pentru el, fierul este ca paiul,

arama, ca lemnul putred.

28 Săgeata nu-l pune pe fugă,

pietrele din praștie sunt ca pleava pentru el.

29 Nu vede în ghioagă decât un fir de pai

și râde la șuieratul săgeților.

30 Sub pântecele lui sunt țepi ascuțiți:

ai zice că este o grapă întinsă peste noroi.

31 Face să clocotească fundul mării ca un cazan

și-l clatină ca pe un vas plin cu mir.

32 În urmă, el lasă o cărare luminoasă,

și adâncul pare ca pletele unui bătrân.

33 Pe pământ nimic nu-i este stăpân;

este făcut ca să nu se teamă de nimic.

34 Privește cu dispreț tot ce este înălțat,

este împăratul*Exod 19:6.Deut. 10:14.Ps. 24:1;50:12.1 Cor. 10:26,28. celor mai mândre dobitoace."