1 Woe is me! for I am as when they have gathered the summer fruits, as the grape gleanings of the vintage: there is no cluster to eat; my soul desireth the first-ripe fig. 2 The godly man is perished out of the earth, and there is none upright among men: they all lie in wait for blood; they hunt every man his brother with a net. 3 Their hands are upon that which is evil to do it diligently; the prince asketh, and the judge is ready for a reward; and the great man, he uttereth the evil desire of his soul: thus they weave it together. 4 The best of them is as a brier; the most upright is worse than a thorn hedge: the day of thy watchmen, even thy visitation, is come; now shall be their perplexity. 5 Trust ye not in a neighbor; put ye not confidence in a friend; keep the doors of thy mouth from her that lieth in thy bosom. 6 For the son dishonoreth the father, the daughter riseth up against her mother, the daughter-in-law against her mother-in-law; a man’s enemies are the men of his own house.

7 But as for me, I will look unto Jehovah; I will wait for the God of my salvation: my God will hear me. 8 Rejoice not against me, O mine enemy: when I fall, I shall arise; when I sit in darkness, Jehovah will be a light unto me. 9 I will bear the indignation of Jehovah, because I have sinned against him, until he plead my cause, and execute judgment for me: he will bring me forth to the light, and I shall behold his righteousness. 10 Then mine enemy shall see it, and shame shall cover her who said unto me, Where is Jehovah thy God? Mine eyes shall see my desire upon her; now shall she be trodden down as the mire of the streets. 11 A day for building thy walls! in that day shall the decree be far removed. 12 In that day shall they come unto thee from Assyria and the cities of Egypt, and from Egypt even to the River, and from sea to sea, and from mountain to mountain. 13 Yet shall the land be desolate because of them that dwell therein, for the fruit of their doings.

14 Feed thy people with thy rod, the flock of thy heritage, which dwell solitarily, in the forest in the midst of Carmel: let them feed in Bashan and Gilead, as in the days of old. 15 As in the days of thy coming forth out of the land of Egypt will I show unto them marvellous things. 16 The nations shall see and be ashamed of all their might; they shall lay their hand upon their mouth; their ears shall be deaf. 17 They shall lick the dust like a serpent; like crawling things of the earth they shall come trembling out of their close places; they shall come with fear unto Jehovah our God, and shall be afraid because of thee.

18 Who is a God like unto thee, that pardoneth iniquity, and passeth over the transgression of the remnant of his heritage? he retaineth not his anger for ever, because he delighteth in lovingkindness. 19 He will again have compassion upon us; he will tread our iniquities under foot; and thou wilt cast all their sins into the depths of the sea. 20 Thou wilt perform the truth to Jacob, and the lovingkindness to Abraham, which thou hast sworn unto our fathers from the days of old.

1 Vai de mine! Căci parcă sunt la strângerea poamelor și la strângerea bobițelor*Is. 17:6;24:13. după culesul strugurilor: nu mai este niciun strugure de mâncare, nici cea dintâi smochină*Is. 28:4.Osea 9:10., dorită de sufletul meu! 2 S-a dus omul de bine*Ps. 12:1;14:1,3.Is. 57:1. din țară și nu mai este niciun om cinstit printre oameni; toți stau la pândă ca să verse sânge, fiecare*Hab. 1:15. întinde o cursă fratelui său. 3 Mâinile lor sunt îndreptate să facă rău: cârmuitorul*Osea 4:18. cere daruri, judecătorul*Is. 1:23. Cap. 3:11. cere plată, cel mare își arată pe față ce dorește cu lăcomie, și astfel merg mână-n mână. 4 Cel mai bun dintre ei este*2 Sam. 23:6,7.Ezec. 2:6.Is. 55:13. ca un mărăcine, cel mai cinstit este mai rău decât un tufiș de spini. Ziua vestită de toți prorocii Tăi, pedeapsa Ta, se apropie! Atunci va fi uluiala lor. 5 Nu crede*Ier. 9:4. pe un prieten, nu te încrede în ruda cea mai de aproape; păzește-ți ușa gurii de cea care îți stă în brațe! 6 Căci fiul*Ezec. 22:7.Mat. 10:21,35,36.Luca 12:53;21:16.2 Tim. 3:2,3. batjocorește pe tatăl, fata se scoală împotriva mamei ei, nora împotriva soacrei sale; vrăjmașii omului sunt cei din casa lui! 7 Eu însă voi privi*Is. 8:17. spre Domnul, îmi voi pune nădejdea în Dumnezeul mântuirii mele, Dumnezeul meu mă va asculta. 8 Nu te bucura*Prov. 24:17.Plâng. 4:21. de mine, vrăjmașă, căci, chiar dacă am căzut*Ps. 37:24.Prov. 24:16., mă voi scula iarăși; chiar dacă stau în întuneric, totuși Domnul*Ps. 27:1. este Lumina mea! 9 Voi suferi*Plâng. 3:39. mânia Domnului – căci am păcătuit împotriva Lui – până ce El îmi va apăra pricina și-mi va face dreptate; El mă va scoate la lumină*Ps. 37:6. și voi privi dreptatea Lui. 10 Când va vedea vrăjmașa mea lucrul acesta, va fi acoperită de rușine*Ps. 35:26., ea, care-mi zicea: „Unde*Ps. 42:3,10;79:10;115:2.Ioel 2:17. este Domnul Dumnezeul tău?" Ochii mei*Cap. 4:11. își vor vedea dorința împlinită față de ea. Atunci, ea va fi călcată în picioare ca noroiul*2 Sam. 22:43.Zah. 10:5. de pe uliță. 11 În ziua*Amos 9:11. când îți vor zidi iarăși zidurile, în ziua*Is. 11:16;19:23;27:13.Osea 11:11. aceea ți se vor lărgi hotarele. 12 În ziua aceea, vor veni la tine, din Asiria până în Egipt, din Egipt până la râu, de la o mare la alta și de la un munte la altul. 13 Dar, mai întâi, țara va fi pustiită din pricina locuitorilor ei, în urma faptelor lor*Ier. 21:14. Cap. 3:12. rele. 14 Paște-Ți poporul cu toiagul Tău, paște turma moștenirii Tale, care locuiește singură în pădurea*Is. 37:24. din mijlocul Carmelului; ca să pască pe Basan și în Galaad, ca în zilele de altădată. 15 „Îți voi arăta lucruri minunate", zice Domnul, „ca în ziua*Ps. 68:22;78:12. când ai ieșit din țara Egiptului." 16 Neamurile vor vedea*Is. 26:11. lucrul acesta și se vor rușina cu toată puterea lor; vor pune mâna*Iov 21:5;29:9. la gură și își vor astupa urechile. 17 Vor linge pulberea*Ps. 72:9.Is. 49:23. ca șarpele; vor ieși tremurând*Ps. 18:45. ca târâtoarele pământului, afară din cetățuile lor, vor veni*Ier. 33:9. pline de frică înaintea Domnului Dumnezeului nostru și se vor teme de Tine. 18 Care*Exod 15:11. Dumnezeu este ca Tine, care ierți*Exod 34:6,7.Ier. 50:20. nelegiuirea și treci*Cap. 4:7;5:3,7,8. cu vederea păcatele rămășiței moștenirii Tale? El nu-Și ține*Ps. 103:9.Is. 57:16.Ier. 3:5. mânia pe vecie, ci Îi place îndurarea! 19 El va avea iarăși milă de noi, va călca în picioare nelegiuirile noastre și va arunca în fundul mării toate păcatele lor. 20 Vei da*Luca 1:72,73. cu credincioșie lui Iacov și vei ține cu îndurare față de Avraam ce ai jurat*Ps. 105:9,10. părinților noștri în zilele de odinioară.