1 And all the congregation lifted up their voice, and cried; and the people wept that night. 2 And all the children of Israel murmured against Moses and against Aaron: and the whole congregation said unto them, Would that we had died in the land of Egypt! or would that we had died in this wilderness! 3 And wherefore doth Jehovah bring us unto this land, to fall by the sword? Our wives and our little ones will be a prey: were it not better for us to return into Egypt?

4 And they said one to another, Let us make a captain, and let us return into Egypt. 5 Then Moses and Aaron fell on their faces before all the assembly of the congregation of the children of Israel. 6 And Joshua the son of Nun and Caleb the son of Jephunneh, who were of them that spied out the land, rent their clothes: 7 and they spake unto all the congregation of the children of Israel, saying, The land, which we passed through to spy it out, is an exceeding good land. 8 If Jehovah delight in us, then he will bring us into this land, and give it unto us; a land which floweth with milk and honey. 9 Only rebel not against Jehovah, neither fear ye the people of the land; for they are bread for us: their defence is removed from over them, and Jehovah is with us: fear them not. 10 But all the congregation bade stone them with stones. And the glory of Jehovah appeared in the tent of meeting unto all the children of Israel.

11 And Jehovah said unto Moses, How long will this people despise me? and how long will they not believe in me, for all the signs which I have wrought among them? 12 I will smite them with the pestilence, and disinherit them, and will make of thee a nation greater and mightier than they.

13 And Moses said unto Jehovah, Then the Egyptians will hear it; for thou broughtest up this people in thy might from among them; 14 and they will tell it to the inhabitants of this land. They have heard that thou Jehovah art in the midst of this people; for thou Jehovah art seen face to face, and thy cloud standeth over them, and thou goest before them, in a pillar of cloud by day, and in a pillar of fire by night. 15 Now if thou shalt kill this people as one man, then the nations which have heard the fame of thee will speak, saying, 16 Because Jehovah was not able to bring this people into the land which he sware unto them, therefore he hath slain them in the wilderness. 17 And now, I pray thee, let the power of the Lord be great, according as thou hast spoken, saying, 18 Jehovah is slow to anger, and abundant in lovingkindness, forgiving iniquity and transgression; and that will by no means clear the guilty, visiting the iniquity of the fathers upon the children, upon the third and upon the fourth generation. 19 Pardon, I pray thee, the iniquity of this people according unto the greatness of thy lovingkindness, and according as thou hast forgiven this people, from Egypt even until now.

20 And Jehovah said, I have pardoned according to thy word: 21 but in very deed, as I live, and as all the earth shall be filled with the glory of Jehovah; 22 because all those men that have seen my glory, and my signs, which I wrought in Egypt and in the wilderness, yet have tempted me these ten times, and have not hearkened to my voice; 23 surely they shall not see the land which I sware unto their fathers, neither shall any of them that despised me see it: 24 but my servant Caleb, because he had another spirit with him, and hath followed me fully, him will I bring into the land whereinto he went; and his seed shall possess it. 25 Now the Amalekite and the Canaanite dwell in the valley: to-morrow turn ye, and get you into the wilderness by the way to the Red Sea.

26 And Jehovah spake unto Moses and unto Aaron, saying, 27 How long shall I bear with this evil congregation, that murmur against me? I have heard the murmurings of the children of Israel, which they murmur against me. 28 Say unto them, As I live, saith Jehovah, surely as ye have spoken in mine ears, so will I do to you: 29 your dead bodies shall fall in this wilderness; and all that were numbered of you, according to your whole number, from twenty years old and upward, that have murmured against me, 30 surely ye shall not come into the land, concerning which I sware that I would make you dwell therein, save Caleb the son of Jephunneh, and Joshua the son of Nun. 31 But your little ones, that ye said should be a prey, them will I bring in, and they shall know the land which ye have rejected. 32 But as for you, your dead bodies shall fall in this wilderness. 33 And your children shall be wanderers in the wilderness forty years, and shall bear your whoredoms, until your dead bodies be consumed in the wilderness. 34 After the number of the days in which ye spied out the land, even forty days, for every day a year, shall ye bear your iniquities, even forty years, and ye shall know my alienation. 35 I, Jehovah, have spoken, surely this will I do unto all this evil congregation, that are gathered together against me: in this wilderness they shall be consumed, and there they shall die.

36 And the men, whom Moses sent to spy out the land, who returned, and made all the congregation to murmur against him, by bringing up an evil report against the land, 37 even those men that did bring up an evil report of the land, died by the plague before Jehovah. 38 But Joshua the son of Nun, and Caleb the son of Jephunneh, remained alive of those men that went to spy out the land.

39 And Moses told these words unto all the children of Israel: and the people mourned greatly. 40 And they rose up early in the morning, and gat them up to the top of the mountain, saying, Lo, we are here, and will go up unto the place which Jehovah hath promised: for we have sinned. 41 And Moses said, Wherefore now do ye transgress the commandment of Jehovah, seeing it shall not prosper? 42 Go not up, for Jehovah is not among you; that ye be not smitten down before your enemies. 43 For there the Amalekite and the Canaanite are before you, and ye shall fall by the sword: because ye are turned back from following Jehovah, therefore Jehovah will not be with you. 44 But they presumed to go up to the top of the mountain: nevertheless the ark of the covenant of Jehovah, and Moses, departed not out of the camp. 45 Then the Amalekite came down, and the Canaanite who dwelt in that mountain, and smote them and beat them down, even unto Hormah.

1 Toată adunarea a ridicat glasul și a început să țipe. Și poporul*Cap. 11:4. a plâns în noaptea aceea. 2 Toți copiii*Exod 16:2;17:3. Cap. 16:41.Ps. 106:25. lui Israel au cârtit împotriva lui Moise și Aaron și toată adunarea le-a zis: „De*Vers. 28,29. ce n-om fi murit noi în țara Egiptului sau de ce n-om fi murit în pustia aceasta? 3 Pentru ce ne duce Domnul în țara aceasta în care vom cădea uciși de sabie, iar nevestele noastre și copilașii noștri vor fi de jaf? Nu este oare mai bine să ne întoarcem în Egipt?" 4 Și au zis unul altuia: „Să*Neem. 9:17. ne alegem o căpetenie și să ne*Deut. 17:16.Fapte 7:39. întoarcem în Egipt." 5 Moise*Cap. 16:4,22. și Aaron au căzut cu fața la pământ în fața întregii adunări a copiilor lui Israel care era strânsă laolaltă. 6 Și, dintre cei ce iscodiseră țara, Iosua*Vers. 24,30,38. Cap. 13:6,8., fiul lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, și-au rupt hainele 7 și au vorbit astfel întregii adunări a copiilor lui Israel: „Țara pe*Cap. 13:27.Deut. 1:25. care am străbătut-o noi ca s-o iscodim este o țară foarte bună, minunată. 8 Dacă Domnul*Deut. 10:15.2 Sam. 15:25,26;22:20.1 Împ. 10:9.Ps. 22:8;147:10,11.Is. 62:4. va fi binevoitor cu noi, ne va duce în țara aceasta și ne-o va da: este o țară*Cap. 13:27. în care curge lapte și miere. 9 Numai nu vă*Deut. 9:7,23,24. răzvrătiți împotriva Domnului și nu*Deut. 7:18;20:3. vă temeți de oamenii din țara aceea, căci îi vom mânca*Cap. 24:8.. Ei nu mai au niciun sprijin: Domnul*Gen. 48:21.Exod 33:16.Deut. 20:1,3,4;31:6,8.Ios. 1:5.Jud. 1:22.2 Cron. 13:12;15:2;20:17;32:8.Ps. 46:7,11.Is. 41:10.Amos 5:14.Zah. 8:23. este cu noi, nu vă temeți de ei!" 10 Toată*Exod 17:4. adunarea vorbea să-i ucidă cu pietre, când slava*Exod 16:10;24:16,17;40:34.Lev. 9:23. Cap. 16:19,42;20:6. Domnului s-a arătat peste cortul întâlnirii, înaintea tuturor copiilor lui Israel. 11 Și Domnul a zis lui Moise: „Până*Vers. 23.Deut. 9:7,8,22.Ps. 95:8.Evr. 3:8,16. când Mă va nesocoti poporul acesta? Până când nu*Deut. 1:32;9:23.Ps. 78:22,32,42;106:24.Ioan 12:37.Evr. 3:18. va crede el în Mine, cu toate minunile pe care le fac în mijlocul lui? 12 De aceea îl voi lovi cu ciumă și-l voi nimici, dar pe tine*Exod 32:10. te voi face un neam mai mare și mai puternic decât el." 13 Moise*Exod 32:12.Ps. 106:23.Deut. 9:26-28;32:27.Ezec. 20:9,14. a zis Domnului: „Egiptenii vor auzi lucrul acesta, ei, din mijlocul cărora ai scos pe poporul acesta prin puterea Ta. 14 Și vor spune locuitorilor țării aceleia. Ei știau*Exod 15:14.Ios. 2:9,10;5:1. că Tu, Domnul, ești în mijlocul poporului acestuia; că Te arătai în chip văzut, Tu, Domnul; că norul*Exod 13:21;40:38. Cap. 10:34.Neem. 9:12.Ps. 78:14;105:39. Tău stă peste el; că Tu mergi înaintea lui ziua într-un stâlp de nor și noaptea într-un stâlp de foc. 15 Dacă omori pe poporul acesta ca pe un singur om, neamurile care au auzit vorbindu-se de Tine vor zice: 16 ‘Domnul n-avea*Deut. 9:28.Ios. 7:9. putere să ducă pe poporul acesta în țara pe care jurase că i-o va da, de aceea l-a omorât în pustie!’ 17 Acum, să se arate puterea Domnului în mărimea ei, cum ai spus când ai zis: 18 ‘Domnul este încet*Exod 34:6,7.Ps. 103:8;145:8.Iona 4:2. la mânie și bogat în bunătate, iartă fărădelegea și răzvrătirea, dar nu ține pe cel vinovat drept nevinovat și pedepsește*Exod 20:5;34:7. fărădelegea părinților în copii până la al treilea și la al patrulea neam.’ 19 Iartă*Exod 34:9. dar fărădelegea poporului acestuia*Ps. 106:45., după*Ps. 78:38. mărimea îndurării Tale, cum ai iertat poporului acestuia din Egipt până aici." 20 Și Domnul a spus: „Iert, cum ai*Ps. 106:23.Iac. 5:16.1 Ioan 5:14-16. cerut. 21 Dar cât este de adevărat că Eu sunt viu și că slava Domnului va umple tot*Ps. 72:19. pământul, 22 atât este de adevărat că toți*Deut. 1:35.Ps. 95:11;106:26.Evr. 3:17,18. cei ce au văzut cu ochii lor slava Mea și minunile pe care le-am făcut în Egipt și în pustie, și totuși M-au ispitit de zece*Gen. 31:7. ori acum și n-au ascultat glasul Meu, 23 toți aceia*Cap. 32:11.Ezec. 20:15. nu vor vedea țara pe care am jurat părinților lor că le-o voi da, și anume toți cei ce M-au nesocotit n-o vor vedea. 24 Iar pentru că robul Meu Caleb*Deut. 1:36.Ios. 14:6,8,9,14. a fost însuflețit de un alt duh și a urmat în*Cap. 32:12. totul calea Mea, îl voi face să intre în țara în care s-a dus și urmașii lui o vor stăpâni. 25 Amaleciții și canaaniții locuiesc valea aceasta, deci mâine, întoarceți-vă și plecați*Deut. 1:40. în pustie, pe calea care duce spre Marea Roșie." 26 Domnul a vorbit lui Moise și lui Aaron și a zis: 27 „Până când*Vers. 11.Exod 16:28.Mat. 17:17. voi lăsa această rea adunare să cârtească împotriva Mea? Am auzit cârtirile*Exod 16:12. copiilor lui Israel, care cârteau împotriva Mea. 28 Spune-le: ‘Pe*Vers. 23. Cap. 26:65;32:11.Deut. 1:35.Evr. 3:17. viața Mea’, zice Domnul, ‘că vă voi face întocmai*Vers. 2. cum ați vorbit în auzul urechilor Mele! 29 Trupurile voastre moarte vor cădea în pustia aceasta. Voi toți*Cap. 1:45;26:64., a căror numărătoare s-a făcut numărându-vă de la vârsta de douăzeci de ani în sus și care ați cârtit împotriva Mea, 30 nu veți intra în țara pe care jurasem că vă voi da-o s-o locuiți, afară*Vers. 38. Cap. 26:65;32:12.Deut. 1:36,38. de Caleb, fiul lui Iefune, și Iosua, fiul lui Nun. 31 Pe*Deut. 1:39. copilașii voștri însă, despre care ați zis că vor fi de jaf, îi voi face să intre în ea, ca să cunoască țara pe care ați*Ps. 106:24. nesocotit-o voi. 32 Iar cât despre voi, trupurile*1 Cor. 10:5.Evr. 3:17. voastre moarte vor cădea în pustie. 33 Și copiii voștri vor rătăci*Cap. 32:13.Ps. 107:40. patruzeci*Deut. 2:14. de ani în pustie și vor ispăși*Ezec. 23:35. astfel păcatele voastre, până ce toate trupurile voastre moarte vor cădea în pustie. 34 După cum*Cap. 13:25. în patruzeci de zile*Ps. 95:10.Ezec. 4:6. ați iscodit țara, tot așa, patruzeci de ani veți purta pedeapsa fărădelegilor voastre, adică un an de fiecare zi, și veți ști atunci ce înseamnă să-Mi trag Eu mâna de la voi. 35 Eu*Cap. 23:19., Domnul, am vorbit! În adevăr, așa voi face acestei rele*Vers. 27,29;26:65.1 Cor. 10:5. adunări, care s-a unit împotriva Mea; vor fi nimiciți în pustia aceasta și în ea vor muri.’" 36 Bărbații*Cap. 13:31,32. pe care îi trimisese Moise să iscodească țara și care, la întoarcerea lor, făcuseră ca toată adunarea să cârtească împotriva lui, înnegrind țara, 37 oamenii aceștia, care înnegriseră țara, au murit*1 Cor. 10:10.Evr. 3:17.Iuda 5. acolo, înaintea Domnului, loviți de o moarte năprasnică. 38 Numai Iosua, fiul*Cap. 26:65.Ios. 14:6,10. lui Nun, și Caleb, fiul lui Iefune, au rămas cu viață dintre oamenii aceia care se duseseră să iscodească țara.

39 Moise a spus aceste lucruri tuturor copiilor lui Israel, și poporul a fost într-o mare*Exod 33:4. jale. 40 S-au sculat dis-de-dimineață a doua zi și s-au suit pe vârful muntelui, zicând: „Iată-ne!*Deut. 1:41. Suntem gata să ne suim în locul de care a vorbit Domnul, căci am păcătuit." 41 Moise a zis: „Pentru ce călcați porunca*Vers. 25.2 Cron. 24:20. Domnului? Nu veți izbuti. 42 Nu vă suiți*Deut. 1:42., căci Domnul nu este în mijlocul vostru! Nu căutați să fiți bătuți de vrăjmașii voștri. 43 Căci amaleciții și canaaniții sunt înaintea voastră și veți cădea uciși de sabie; odată ce v-ați abătut*2 Cron. 15:2. de la Domnul, Domnul nu va fi cu voi." 44 Ei s-au îndărătnicit*Deut. 1:43. și s-au suit pe vârful muntelui, dar chivotul legământului și Moise n-au ieșit din mijlocul taberei. 45 Atunci*Vers. 43.Deut. 1:44. s-au coborât amaleciții și canaaniții care locuiau pe muntele acela, i-au bătut și i-au tăiat în bucăți până la*Cap. 21:3.Jud. 1:17. Horma.